Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
*) Definitiva prin nerecurare.
Nicolae Popa - preşedinte
Florin Bucur Vasilescu- judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Ioan Griga - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra exceptiei de neconstituţionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, invocatã de Anghene Tudorita în Dosarul nr. 63/1996 al Judecãtoriei Constanta.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 12 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 19 iunie 1997 şi apoi pentru data de 27 iunie 1997. La acea data, datoritã imposibilitãţii întrunirii completului, pronunţarea a fost amânatã pentru data de 1 iulie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Constanta, prin Încheierea din 26 iulie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 63/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, ridicatã de inculpata Anghene Tudorita. În susţinerea exceptiei se arata ca art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã este neconstitutional "dacã acesta se interpreteazã în sensul ca numai mãsura arestãrii preventive dispusã de instanta în cursul judecaţii trebuie prelungitã dupã expirarea duratei de 30 de zile, conform art. 23 din Constituţie, şi nu şi mãsura arestãrii preventive dispusã de procuror în faza de urmãrire penalã, când dosarul se afla în faza de judecata şi durata de 30 de zile dispusã prin mandatul de arestare a expirat".
Exprimandu-şi opinia, Judecãtoria Constanta apreciazã ca prevederile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã trebuie interpretate "în sensul ca mãsura arestãrii preventive în acea faza a procesului penal care este judecata, indiferent dacã inculpatul a fost arestat de procuror în faza de urmãrire penalã sau de cãtre instanta în faza de judecata, dureazã pana la soluţionarea definitiva a cauzei, afarã de cazul când instanta dispune revocarea ei". Se arata, de asemenea, ca aceasta interpretare a art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã sta la baza practicii tuturor instanţelor judecãtoreşti, care, o data sesizate prin rechizitorul Parchetului cu cauze în care exista inculpati arestaţi, nu mai prelungesc mãsura arestãrii preventive conform art. 155 şi urmãtoarele din Codul de procedura penalã şi art. 23 din Constituţie.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, au fost solicitate puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
În punctul de vedere primit de la Guvern se apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã este neîntemeiatã, în speta fiind vorba de o gresita aplicare a legii de cãtre instanta de fond. Se arata ca, întrucât între data sesizãrii instanţei prin rechizitoriu şi data expirãrii mandatului de arestare de 30 de zile emis de procuror rãmân câteva zile, aceasta mãsura preventivã înceteazã de drept în baza art. 140 alin. 1 şi art. 185 alin. 2 din Codul de procedura penalã, pana când instanta, la prima înfãţişare, verifica din oficiu legalitatea luãrii şi menţinerii mãsurii arestãrii.
Se specifica faptul ca menţinerea mãsurii arestãrii peste durata de 30 de zile, fãrã ca aceasta sa fie prelungitã, este ilegala.
Senatul şi Camera Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã prevede: "Arestarea inculpatului în cursul judecaţii dureazã pana la soluţionarea definitiva a cauzei, afarã de cazul când instanta dispune revocarea ei".
În motivarea exceptiei s-a arãtat ca prevederile art. 149 alin. 1 şi 3 din Codul de procedura penalã contravin dispoziţiilor art. 23 din Constituţie.
În textul invocat se stipuleazã ca durata arestãrii inculpatului nu poate depãşi 30 de zile, afarã de cazul când este prelungitã în condiţiile legii. În alineatul final al aceluiaşi articol se prevede ca arestarea inculpatului în cursul judecaţii dureazã pana la soluţionarea definitiva a cauzei, afarã de cazul când instanta dispune revocarea ei.
Curtea retine ca textul de mai sus contrazice dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Constituţie, potrivit cãruia arestarea se face în temeiul unui mandat special emis de magistrat pentru o durata de cel mult 30 de zile. Asupra legalitãţii mandatului - adauga textul constituţional - arestatul se poate plange judecãtorului, care este obligat sa se pronunţe prin hotãrâre motivatã. Prelungirea arestãrii se aproba numai de instanta de judecata. Menţinerea mãsurii arestãrii peste durata de 30 de zile, fãrã ca aceasta sa fi fost prelungitã, este ilegala.
Textul constituţional nu face nici o distincţie între împrejurarea ca arestarea este dispusã în faza de urmãrire penalã sau cea de judecata. Prelungirea arestãrii trebuie aprobatã de instanta judecãtoreascã chiar în ipoteza în care a fost dispusã în faza judecaţii, sensul prevederilor art. 23 alin. (4) din Constituţie fiind acela al ocrotirii libertãţii individuale, indiferent dacã arestarea are loc în faza de urmãrire penalã sau în cea de cercetare judecãtoreascã. În caz contrar, ar rezulta ca aceasta ocrotire are caracter parţial, limitându-se doar la perioada în care se desfãşoarã activitatea de urmãrire penalã.
De altfel, prin Decizia nr. 60 din 25 mai 1994, rãmasã definitiva prin respingerea recursului, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 57 din 28 martie 1995, Curtea Constituţionalã a statuat ca dispoziţiile art. 149 alineatul final din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã în sensul ca durata arestãrii, dispusã de instanta în cursul judecaţii, poate depãşi 30 de zile, fãrã a mai fi necesarã prelungirea în condiţiile art. 23 din Constituţie.
Rezulta, asadar, fãrã echivoc, ca şi instanta de judecata este obligatã sa respecte termenul de 30 de zile pentru reînnoirea mandatului de arestare.
Potrivit art. 145 alin. (2) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor.
Fata de aceasta, se retine ca excepţia de neconstituţionalitate este fondatã, urmând a fi admisã.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Admite excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. 3 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Anghene Tudorita în Dosarul nr.
63/1996 al Judecãtoriei Constanta.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa publica din 1 iulie 1997.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Nicolae Popa
Magistrat-asistent,
Gabriela Dragomirescu
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
