Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 278 din 24 iunie 2004  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 teza intai si alin. 3 din Codul de procedura penala    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 278 din 24 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 teza intai si alin. 3 din Codul de procedura penala

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 687 din 30 iulie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent şef

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Samoilã Vinersar în Dosarul nr. 1.828/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal rãspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Dragoş Târşia, în baza delegaţiei depuse la dosar.
Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia. În acest sens, aratã cã art. 143 din Codul de procedurã penalã, care condiţioneazã luarea mãsurii restrictive de libertate doar de sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã, nu şi de indicii temeinice sau probe cã fapta a fost sãvârşitã cu vinovãţie şi nici de existenţa pericolului social al faptei, încalcã art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care condiţioneazã arestarea unei persoane doar de sãvârşirea unei infracţiuni. Depune note scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, apreciazã cã aceasta îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauzã.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 8 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.828/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Samoilã Vinersar, inculpat în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei se susţine cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale "în raport cu art. 5 paragraf 1 lit. c) din Convenţia europeanã a drepturilor omului şi art. 11 alin. (1) şi (2) şi art. 20 din Constituţie, în mãsura în care acesta permite privarea de libertate a unei persoane în ipoteza sãvârşirii unei fapte prevãzute de legea penalã, pe când dispoziţiile CEDO condiţioneazã arestarea unei persoane doar de sãvârşirea unei infracţiuni."
Tribunalul Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este întemeiatã. În acest sens, aratã cã "trãsãtura esenţialã a infracţiunii de a fi o faptã prevãzutã de legea penalã nu se poate confunda cu infracţiunea", care, cumulativ, trebuie sã prezinte pericol social, sã fie sãvârşitã cu vinovãţie şi sã fie prevãzutã de legea penalã. Considerã cã, printr-o aplicare corectã a prevederilor constituţionale ale art. 11 şi 20, în acord cu art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, "art. 143 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã trebuia sã facã referire la «sãvârşirea unei infracţiuni» şi nu la «sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã», între cele douã noţiuni existând, în mod evident, deosebiri. Textul actual al dreptului intern (art. 143 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã încalcã garanţiile de protecţie ale drepturilor omului oferite de CEDO şi contravin dispoziţiilor art. 11 şi 20 din Constituţia României."
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã, întrucât art. 143 din Codul de procedurã penalã nu încalcã dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor şi nici art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se aratã cã acestea nu exclud reţinerea învinuitului de sãvârşirea unei fapte penale, punctul de plecare al aprecierii asupra existenţei unei infracţiuni constând tocmai în prevederea faptei ca fiind contrarã normelor penale, urmând a se constata pe parcursul procesului penal şi îndeplinirea celorlalte cerinţe legate de sãvârşirea cu vinovãţie a faptei şi existenţa pericolului social.
Avocatul Poporului considerã cã art. 143 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedurã penalã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt constituţionale, acesta fiind şi sensul în care s-a pronunţat Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, republicatã, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 143 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedurã penalã, modificat prin <>Legea nr. 281/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- alin. 1 teza întâi şi alin. 3: "Mãsura reţinerii poate fi luatã de organul de cercetare penalã faţã de învinuit, dacã sunt probe sau indicii temeinice cã a sãvârşit o faptã prevãzutã de legea penalã [...];
Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauzã rezultã presupunerea cã persoana faţã de care se efectueazã urmãrirea penalã a sãvârşit fapta."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã aceste prevederi de lege contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 privind "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi ale art. 20 referitoare la "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", precum şi celor ale art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, conform cãrora:
"1. Orice persoanã are dreptul la libertate şi la siguranţã. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia urmãtoarelor cazuri şi potrivit cãilor legale: [...] c) dacã a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autoritãţii judiciare competente, sau când existã motive verosimile de a bãnui cã a sãvârşit o infracţiune sau când existã motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica sã sãvârşeascã o infracţiune sau sã fugã dupã sãvârşirea acesteia;"
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
Articolul 143 alin. 1 din Codul de procedurã penalã a fost modificat prin <>art. I pct. 67 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, dar teza întâi a acestui alineat, precum şi alin. 3 al aceluiaşi articol, dispoziţii ce formeazã obiectul prezentei excepţii, au fost menţinute în redactarea iniţialã. În legãturã cu aceste prevederi de lege, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, reţinând cã "dispoziţiile art. 143 şi 148 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã condiţiile reţinerii şi arestãrii preventive, nu încalcã prevederile constituţionale privind drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor [...]." Prin aceeaşi decizie s-a constatat, de asemenea, cã "dispoziţiile menţionate sunt în concordanţã cu prevederile art. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale."
Cele statuate prin decizia amintitã îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
De altfel, Curtea constatã cã, în speţã, excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã într-o cauzã penalã având ca obiect sãvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de mare risc şi introducerea pe teritoriul României de droguri de mare risc, infracţiuni prevãzute de art. 2 alin. (2) şi <>art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri, iar împotriva autorului faptei, care se afla în situaţia prevãzutã de art. 148 lit. h) din Codul de procedurã penalã, a fost luatã mãsura reţinerii, în temeiul art. 143 alin. 1 din acelaşi cod. Or, conform alin. 2 al acestui din urmã articol, "Mãsura reţinerii se ia în cazurile prevãzute de art. 148, [...]", iar cazul de la lit. h) dispune cu privire la inculpatul care "a sãvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lãsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publicã."

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 143 alin. 1 teza întâi şi alin. 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Samoilã Vinersar în Dosarul nr. 1.828/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2004.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu
-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016