Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 277 din 26 februarie 2009  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 277 din 26 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strainilor in Romania

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 181 din 24 martie 2009

Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent

Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Hong Yong în Dosarul nr. 411/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii Constituţionale acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Aratã, în acest sens, cã textul de lege criticat conţine suficiente elemente pentru a îndeplini condiţiile de claritate şi previzibilitate instituite de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi nici nu are caracter retroactiv, acesta urmând a se aplica de la momentul intrãrii sale în vigoare. Mai susţine cã nu se poate reţine critica referitoare la îngrãdirea dreptului la muncã, iar prevederile referitoare la dreptul la un proces echitabil, reglementate de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, invocate, nu au incidenţã în cauzã. De altfel, autorul excepţiei formuleazã critica de neconstituţionalitate mai mult din perspectiva interpretãrii şi aplicãrii textului legal criticat, şi nu a contradicţiei lui cu normele fundamentale, ceea ce constituie o cauzã de inadmisibilitate a excepţiei.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 iunie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 411/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Hong Yong într-o acţiune de contencios administrativ având ca obiect anularea unui decizii de returnare şi obligarea Oficiului Român pentru Imigrãri la prelungirea dreptului de şedere în România în scop de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 , care condiţioneazã prelungirea dreptului de şedere pe teritoriul României în scopul angajãrii în muncã de deţinerea unei autorizaţii de muncã valabile, conţin norme retroactive şi discriminatorii, pe de o parte, şi sunt lipsite de precizie şi claritate, pe de altã parte. Textul de lege criticat nu face precizãri cu privire la situaţia strãinilor care s-au conformat legislaţiei în vigoare la momentul venirii în România şi care prevedea doar avizul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncã, noua legislaţie reglementând în prezent condiţii de prelungire a dreptului de şedere mult mai restrictive. Este lezatã, prin urmare, chiar substanţa dreptului la un proces echitabil şi este afectat, de asemenea, dreptul la muncã, având în vedere cã strãinul solicitant al prelungirii dreptului de şedere are obligaţii contractuale faţã de angajatorul sãu care a obţinut, anterior, avizul Oficiului pentru Migraţia Forţei de Muncã.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, cu urmãtorul conţinut: "(1) Strãinilor intraţi în România în scopul angajãrii în muncã li se prelungeşte dreptul de şedere temporarã, dacã:
a) sunt titulari ai unei autorizaţii de muncã valabile;".
În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin art. 15 alin. (2) referitoare la principiul neretroactivitãţii legii civile, art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi art. 41 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora dreptul la muncã nu poate fi îngrãdit. De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Analizând critica de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine cã este neîntemeiatã, excepţia urmând sã fie respinsã.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la încãlcarea principiului neretroactivitãţii legii, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã este nefondatã. Dispoziţiile <>art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România reglementeazã condiţia obţinerii autorizaţiei de muncã valabile de cãtre strãinul - solicitant al prelungirii dreptului de şedere temporarã în scop de muncã şi nu conţin niciun fel de referire cu privire la aplicarea retroactivã a acestora. Potrivit art. 15 alin. (2) din Legea fundamentalã, invocat, legea dispune numai pentru viitor, astfel cã textul legal criticat urmeazã sã se aplice acelor situaţii intervenite dupã intrarea sa în vigoare.
Curtea nu poate reţine nici critica referitoare la nesocotirea prevederilor art. 41 alin. (1) din Constituţie, privind neîngrãdirea dreptului la muncã. Condiţia obţinerii autorizaţiei de muncã, care a înlocuit permisul de muncã din reglementarea anterioarã, este o cerinţã cu caracter special, având în vedere scopul pentru care se solicitã prelungirea dreptului de şedere temporarã în România. Autorizaţia de muncã este documentul oficial, eliberat in condiţiile legii, care dã dreptul titularului sã fie încadrat în muncã sau detaşat în România la un singur angajator. Prin urmare, prevederile legale criticate nu sunt de naturã sã îngrãdeascã exercitarea dreptului la muncã ci, dimpotrivã, reglementeazã cadrul juridic special în care strãinii sã-şi poatã exercita acest drept. De asemenea, condiţiile prevãzute de lege se aplicã, în egalã mãsurã, tuturor celor vizaţi de ipoteza normei criticate, astfel cã nu se poate susţine nici încãlcarea principiului nediscriminãrii.
Cât priveşte invocarea dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constatã cã aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauzã, întrucât reglementeazã dreptul pãrţilor la un proces echitabil, drept ce nu poate fi pus în discuţie prin stabilirea unei condiţii speciale pentru obţinerea prelungirii dreptului de şedere temporarã în România în scop de muncã.
Cu privire la susţinerile referitoare la lipsa de precizie şi claritate a prevederilor art. 56 alin. (1) lit. a) din ordonanţa de urgenţã criticatã, Curtea reţine cã acestea oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia i se adreseazã sã înţeleagã condiţiile în funcţie de care i se poate acorda dreptul solicitat şi sã îşi dirijeze, în consecinţã, comportamentul.
În plus, Curtea observã cã, în realitate, autorul excepţiei supune controlului de constituţionalitate aspecte legate fie de pretinse omisiuni ale legii, deduse din propria interpretare a textului în funcţie de situaţia sa specificã, fie aspecte privind interpretarea şi aplicarea acesteia de cãtre instanţa de judecatã. Or, asemenea chestiuni nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, ci revin, dupã caz, autoritãţii legiuitoare sau instanţei judecãtoreşti.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 56 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul strãinilor în România, excepţie ridicatã de Hong Yong în Dosarul nr. 411/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
_________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016