Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 277 din 24 octombrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 3, cu referire la art. 42 alin. 1 lit. a) teza intai din Decretul nr. 328/1966 privind circulatia pe drumurile publice, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 859 din 28 noiembrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Cristina Nicoara - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 3, cu referire la <>art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 , excepţie ridicatã de Dumitru Chele în Dosarul nr. 1.940/RC/2002 al Tribunalului Neamt.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 306 C/2002, având în vedere ca obiectul exceptiei de neconstituţionalitate ridicate de Bag Ioan în Dosarul nr. 1.461/RC/2002 al Tribunalului Neamt este identic cu cel al cauzei menţionate.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public considera ca sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 306 C/2002 la Dosarul nr. 305 C/2002, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, precizând ca dispoziţiile art. 42 alin. 3, cu referire la <>art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice nu incalca prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (8), referitoare la prezumţia de nevinovatie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 28 mai 2002, pronunţate în dosarele nr. 1.461/RC/2002 şi, respectiv, nr. 1.940/RC/2002, Tribunalul Neamt a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. 3, cu referire la <>art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 . Excepţia a fost ridicatã de Ioan Bag şi, respectiv, de Dumitru Chele.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca prevederile din <>Decretul nr. 328/1966 sunt neconstituţionale, întrucât contravin dispoziţiilor art. 23 alin. (8) din Constituţie, care instituie prezumţia de nevinovatie pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare.
Tribunalul Neamt considera excepţia intemeiata, deoarece prin reţinerea permisului de conducere o data cu constatarea infracţiunii se ingradeste libertatea persoanei înainte de pronunţarea unei hotãrâri de condamnare definitive.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã ca dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, excepţia find neîntemeiatã. În acest sens se arata ca mãsura reţinerii permisului de conducere în vederea anulãrii, pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, reprezintã o mãsura instituitã de legiuitor pentru realizarea siguranţei circulaţiei pe drumurile publice. Ratiunea acestei mãsuri rezida în pericolul social ridicat al infracţiunilor menţionate în <>art. 42 alin. 1 lit. a) şi b) din Decretul nr. 328/1966 şi în necesitatea apãrãrii dreptului la viata şi la integritate corporalã a cetãţenilor. De aceea, restrangerea este conformã cu prevederile art. 49 alin. (1) din Constituţie, precum şi cu cele ale alin. (2) din acelaşi articol, deoarece mãsura dureazã pana la rãmânerea definitiva a hotãrârilor judecãtoreşti şi nu afecteazã existenta dreptului, limitand doar temporar exerciţiul acestuia. Reţinerea permisului de conducere, în vederea anulãrii, apare ca o mãsura justificatã, conformã cu standardele constituţionale şi nu poate fi interpretatã ca fiind o încãlcare a prezumţiei de nevinovatie, întrucât reţinerea permisului de conducere nu are semnificatia stabilirii vinovatiei unei persoane înainte de rãmânerea definitiva a hotãrârii de condamnare.
Avocatul Poporului arata ca autorii exceptiei interpreteazã eronat prevederile art. 23 alin. (8) din Legea fundamentalã, referitoare la prezumţia de nevinovatie, întrucât în cele doua spete infracţiunea de ucidere din culpa a fost deja constatatã, iar reţinerea permisului de conducere în vederea anulãrii este intemeiata atât din punct de vedere moral, cat şi juridic. Mãsura are ca scop prevenirea unor noi fapte. Se apreciazã, în concluzie, ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. I alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie, în ambele dosare, dispoziţiile art. 42 alin. 3, cu referire la <>art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
"Organele poliţiei anuleazã permisul de conducere în cazul când titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitiva:
a) pentru infracţiunile de ucidere sau vãtãmare grava a integritãţii corporale ori a sãnãtãţii uneia sau a mai multor persoane, sau pentru distrugerea unuia sau a mai multor autovehicule, sãvârşite din culpa, ca urmare a nerespectãrii regulilor de circulaţie;
b) pentru infracţiunea de conducere a autovehiculelor în stare de ebrietate ori cu o îmbibaţie alcoolicã în sânge ce depãşeşte limita legalã, sau de sustragere de la recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei;
c) la interzicerea de a exercita profesia sau ocupaţia de conducãtor de autovehicule.
Permisul de conducere se poate anula şi în cazul când titularul acestuia a fost condamnat printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitiva pentru vreuna din infracţiunile prevãzute în art. 22 alin. 4 (infracţiuni la regimul circulaţiei pe drumurile publice, omor, lovire sau vãtãmare cauzatoare de moarte, vãtãmare corporalã grava, tâlhãrie, ultraj cu violenta ori pentru o infracţiune de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice), cu excepţia celor de la art. 37 (conducerea în stare de ebrietate), precum şi pentru orice alta infracţiune, dacã la sãvârşirea ei fãptuitorul s-a folosit de un autovehicul, în calitate de conducãtor.
În cazurile prevãzute în alin. 1 lit. a) şi b), permisul de conducere va fi reţinut, în vederea anulãrii, o data cu constatarea sãvârşirii infracţiunii, iar în cazurile prevãzute în alin. 1 lit. c) şi alin. 2, dupã rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare."
Autorii exceptiei susţin ca dispoziţiile art. 42 alin. 3, cu referire la <>art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8) din Constituţie, referitoare la prezumţia de nevinovatie, deoarece mãsura reţinerii permisului de conducere, în vederea anulãrii acestuia, se ia la data sãvârşirii infracţiunii, aparand ca o restrangere a dreptului de a conduce autovehicule înainte de condamnarea definitiva pentru infracţiunea sãvârşitã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente:
Mãsura reţinerii permisului de conducere, în vederea anulãrii, se ia chiar în momentul constatãrii sãvârşirii vreuneia dintre infracţiunile prevãzute de textul de lege în discuţie, ca reactie preventivã imediata fata de fapta sãvârşitã şi de teama repetarii ei de cãtre conducãtorul auto în cauza. Restrangerea exerciţiului dreptului de a conduce în continuare autovehiculul, înainte de pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti definitive de condamnare, are ca temei pericolul social deosebit pentru securitatea unor valori de importanta exceptionala, cum sunt viata sau integritatea corporalã a persoanei şi alte valori angajate în traficul rutier. Mãsura este în concordanta cu prevederile art. 49 din Constituţie, deoarece: reţinerea permisului de conducere în vederea anulãrii este determinata de sãvârşirea unei infracţiuni la regimul siguranţei circulaţiei rutiere, dureazã numai pana la pronunţarea hotãrârii definitive de condamnare, nu afecteazã existenta dreptului, ci doar limiteazã temporar exerciţiul acestuia. Reţinerea permisului de conducere nu are semnificatia stabilirii vinovatiei înainte de rãmânerea definitiva a hotãrârii de condamnare.
În cele doua spete, prin rechizitoriul procurorului, s-a reţinut, în sarcina autorilor exceptiei de neconstituţionalitate, sãvârşirea infracţiunii de ucidere din culpa în varianta agravatã prevãzutã în art. 178 alin. 3 din Codul penal, precum şi a infracţiunilor de vãtãmare corporalã grava şi vãtãmare corporalã fata de mai multe persoane. Asa fiind, ridicarea permisului de conducere al fãptuitorului, în vederea anulãrii, apare justificatã, iar textele legale care prevãd aceasta mãsura sunt constituţionale.
Asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor <>art. 42 şi 43 din Decretul nr. 328/1966 Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 181 din 14 iunie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 21 ianuarie 2002, statuand ca sunt constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. 3, cu referire la <>art. 42 alin. 1 lit. a) teza întâi din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Dumitru Chele în Dosarul nr. 1.940/RC/2002 al Tribunalului Neamt şi de Bag Ioan în Dosarul nr. 1.461/RC/2002 al aceleiaşi instanţe.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 octombrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
