Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 276 din 26 iunie 2003  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, aprobata cu modificari prin   Legea nr. 79/2003     Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 276 din 26 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creantelor bugetare, aprobata cu modificari prin Legea nr. 79/2003

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 556 din 1 august 2003

Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 79/2003 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Foraj Sonde" - S.A. din Targu Carbunesti în Dosarul nr. 816/2003 al Judecãtoriei Targu Carbunesti.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 150C/2003, care are ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Societatea Comercialã "Tubal Com" - S.A. şi Societatea Comercialã "Tubal Metalicã" - S.A. în Dosarul nr. 72/2003 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal, în Dosarul nr. 150C/2003, rãspund autoarele exceptiei, reprezentate de avocat Nicolae Ivan, cu delegaţie la dosar, lipsa fiind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie chestiunea conexarii dosarelor sus-menţionate, având în vedere conţinutul identic al excepţiilor ridicate. Reprezentantul autoarelor exceptiei, precum şi cel al Ministerului Public arata ca sunt de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, şi ale art. 164 alin. 1 şi 2 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 150C/2003 la Dosarul nr. 147C/2003, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecata, avocatul Nicolae Ivan pune concluzii de admitere a exceptiei astfel cum a fost formulatã în fata instanţei de judecata care a sesizat Curtea Constituţionalã, sustinand ca dispoziţiile criticate, prin condiţionarea introducerii contestaţiei la executare de plata unei cauţiuni de 20% din cuantumul sumei datorate, incalca prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie. De asemenea, susţine ca dispoziţiile legale criticate se aplica numai debitorilor, nu şi intervenientilor, iar în speta au fost obligate la plata cauţiunii şi intervenientele.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate care instituie plata unei cauţiuni pentru introducerea contestaţiei la executare nu contravin principiului egalitãţii în fata legii, care se referã la egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, şi, de asemenea, nu contravin nici accesului liber la justiţie, consacrat de prevederile constituţionale ale art. 21, întrucât acestea prevãd tocmai posibilitatea introducerii unei contestaţii la executare, în anumite condiţii. În acest sens invoca jurisprudenta recenta a Curţii Constituţionale, care, prin Decizia nr. 229/2003, a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate ca fiind neîntemeiatã.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constata urmãtoarele:
Prin încheierile din 26 februarie 2003 şi din 6 martie 2003, pronunţate în dosarele nr. 816/2003 şi nr. 72/2003, Judecãtoria Targu Carbunesti, respectiv Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 79/2003 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Foraj Sonde" - S.A. din Targu Carbunesti, respectiv de Societatea Comercialã "Tubal Com" - S.A. şi Societatea Comercialã "Tubal Metalicã" - S.A. în cadrul unor cauze comerciale având ca obiect soluţionarea unor contestaţii la executare.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia susţin ca dispoziţiile criticate, prin condiţionarea introducerii contestaţiei la executare, formulatã de persoanele juridice, de plata unei cauţiuni de 20% din cuantumul sumei datorate, contravin principiului egalitãţii în fata legii şi incalca accesul liber la justiţie. Introducerea obligativitatii consemnarii unei cauţiuni pentru formularea unei cereri în justiţie, indiferent de cuantumul cauţiunii, nu are nici o fundamentare juridicã, reprezentând o evidenta ingradire a accesului liber la justiţie. Totodatã dispoziţiile criticate contravin şi principiului egalitãţii în fata legii, deoarece obligaţia depunerii unei cauţiuni pentru introducerea contestaţiei la executare nu este prevãzutã şi în dreptul comun care reglementeazã contestaţia la executare promovata impotriva executãrii silite începute de un creditor nebugetar.
De asemenea, condiţionarea introducerii contestaţiei la executare de achitarea unei cauţiuni contravine prevederilor constituţionale ale art. 48, care nu conditioneaza în nici un fel dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica de a obţine recunoaşterea dreptului pretins.
Judecãtoria Targu Carbunesti opineaza în sensul ca excepţia este neîntemeiatã, întrucât prevederile <>Ordonanţei Guvernului nr. 61/2002 , având caracterul unei legi speciale, preiau dispoziţiile Codului de procedura civilã, prevãzând pentru creanţele bugetare un cuantum al cauţiunii pentru introducerea unei contestaţii la executare de 20% din suma datoratã. Asadar, dispoziţiile criticate nu creeazã un regim privilegiat pentru instituţiile publice şi nici nu ingradesc accesul contestatoarei la justiţie. Referitor la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 48 din Constituţie, apreciazã ca prevederile criticate "nu aduc nici o vãtãmare intereselor contestatoarei", debitorul având deschisã calea acţiunii în justiţie, în baza <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 .
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti opineaza ca excepţia este intemeiata, întrucât dispoziţiile legale criticate contravin principiului egalitãţii în fata legii, consacrat de art. 16 din Constituţie, prin instituirea unui tratament juridic diferit, aplicat creditorilor (autoritãţile administraţiei publice centrale sau locale) în raport de debitori (doar persoane juridice), în situaţii identice - contestaţii la executare imobiliarã, mobiliarã sau prin poprire. De asemenea, prevederile <>art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 ingradesc accesul liber la justiţie. "Cauţiunea, spre deosebire de taxa judiciarã de timbru, care reprezintã o modalitate de acoperire, în parte, a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiţiei, urmãreşte protejarea intereselor creditorului (spre exemplu, art. 403 alin. 1 din Codul de procedura civilã) sau debitorului (art. 591 alin. 2 din Codul de procedura civilã), atunci când aparenta de drept este în favoarea acestuia. În ipoteza în care, însã, pe calea contestaţiei la executare nu se solicita şi suspendarea executãrii silite, ratiunea instituirii obligaţiei de plata a cauţiunii nu poate fi ocrotirea intereselor creditorului".
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale punctul sau de vedere, considerând nefondata excepţia de neconstituţionalitate, întrucât <>Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 instituie o procedura specialã pentru colectarea creanţelor bugetare. Dispoziţiile criticate nu creeazã discriminãri între anumite categorii de persoane, ci reglementeazã o situaţie specialã care justifica existenta unui tratament juridic diferit. Obligaţia depunerii cauţiunii de cãtre persoanele juridice care formuleazã o contestaţie la executarea silitã nu conduce la crearea unui regim juridic preferenţial pentru instituţiile publice, asa cum susţin autoarele exceptiei, deoarece situaţiile în care se gãsesc acestea sunt diferite: pe de o parte, sunt autoritãţile administraţiei publice centrale sau locale "abilitate sa administreze veniturile bugetare", iar pe de alta parte, este debitorul care are obligaţia de a plati impozite şi taxe. De asemenea, nu se poate susţine ca dispoziţiile criticate incalca accesul liber la justiţie, deoarece, conform prevederilor ordonanţei, cei interesaţi pot face contestaţie la executarea silitã, care va fi judecata de o instanta judecãtoreascã. Totodatã considera ca nu se incalca nici dispoziţiile art. 48 din Constituţie, întrucât contestatorul care se considera vãtãmat în drepturile sale beneficiazã de prevederile <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 .
Guvernul apreciazã ca dispoziţiile criticate nu aduc vreo atingere principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, care se referã la egalitatea în drepturi a acestora în raport cu prevederile legii, "iar nu la faptul ca toţi ar beneficia de aceleaşi drepturi". S-a avut în vedere ca depunerea cauţiunii sa se facã numai de cãtre persoanele juridice, atât în considerarea numãrului sporit de cauze având ca obiect executarea creanţelor bugetare, cat şi din motive de natura economicã.
Dispoziţiile criticate nu ingradesc accesul liber la justiţie, întrucât ele au ca scop descurajarea abuzului de drept care se manifesta în procedurile de executare silitã şi care conduce la tergiversarea realizãrii drepturilor stabilite pe baza unor titluri, în dãuna intereselor creditorilor, acest aspect fiind avut în vedere şi de prevederile <>art. 130 alin. (3) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 , potrivit cãrora, în cazul respingerii contestaţiei, contestatorul poate fi obligat la plata unor despãgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executãrii.
Procedura instituitã de dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 61/2002 reprezintã o procedura specialã, care a fost instituitã în realizarea interesului general, privind recuperarea banilor publici, care se cuvin bugetului de stat, iar în acest sens se da eficienta şi prevederilor constituţionale ale art. 53 alin. (1) privind obligativitatea cetãţenilor de a plati taxe şi impozite, precum şi ale art. 134 alin. (2) lit. b) referitoare la obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã.
Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile criticate nu instituie discriminãri între persoanele juridice de drept public şi cele de drept privat. Diferenţele existente între procedura de drept comun a soluţionãrii contestaţiei la executare (prevãzutã de Codul de procedura civilã) şi procedura specialã a contestaţiei la executarea creanţelor bugetare (prevãzutã de <>Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 ) sunt justificate de exigenta protejãrii intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã, potrivit prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie. În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care prevãd dreptul statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii sau amenzi. Având în vedere ca cele doua situaţii prevãzute pentru introducerea contestaţiei la executare nu sunt identice, dispoziţiile criticate nu incalca principiul egalitãţii în drepturi. În acest sens este şi jurisprudenta Curţii Constituţionale în materia principiului egalitãţii, şi anume Decizia nr. 135/1996.
Pe de alta parte, dispoziţiile criticate, fiind de natura procedurala, sunt în concordanta şi cu prevederile constituţionale ale art. 125 alin. (3), conform cãrora procedura de judecata este stabilitã de lege.
În ceea ce priveşte critica referitoare la accesul liber la justiţie, aceasta este neîntemeiatã, întrucât prin dispoziţiile titlului V - "Contestaţia la executarea silitã" se recunoaşte tocmai dreptul persoanelor interesate de a face contestaţie la executare în cazurile şi condiţiile prevãzute de acestea. Condiţionarea introducerii contestaţiei la executare de depunerea unei cauţiuni reprezintã o garanţie a desfãşurãrii cu celeritate a procedurii de executare şi a evitãrii tergiversarii cauzelor.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 30 august 2002), aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 79/2003 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 26 martie 2003), care au urmãtorul conţinut:
- Art. 127: "(1) Contestaţia la executare se face cu condiţia depunerii numai de cãtre persoanele juridice a unei cauţiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritorialã a trezoreriei statului.
(2) Dovada privind plata cauţiunii prevãzute la alin. (1) va însoţi în mod obligatoriu contestaţia debitorului, fãrã de care aceasta nu va putea fi înregistratã.
(3) Verificarea cuantumului cauţiunii se va efectua de judecãtorul de serviciu la data înregistrãrii cererii."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 48 alin. (1): "Persoana vãtãmatã într-un drept al sau de o autoritate publica, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita sa obţinã recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei."
De asemenea, se susţine ca prin dispoziţiile criticate sunt incalcate şi prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care au urmãtorul cuprins: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine, în ceea ce priveşte pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, ca aceasta critica este neîntemeiatã, întrucât situaţia juridicã a persoanelor colective este diferita de cea a persoanelor fizice, astfel încât tratamentul juridic diferit aplicabil - şi anume obligaţia persoanelor juridice, în cazul contestaţiei la executare, de a plati o cauţiune egala cu 20% din cuantumul sumei datorate, spre deosebire de persoanele fizice care nu au asemenea obligaţie este justificat în mod obiectiv şi raţional. Pentru aceleaşi considerente nu poate fi primitã nici critica potrivit cãreia textele legale criticate ar institui o discriminare între persoanele juridice şi instituţiile publice.
Referitor la invocarea prevederilor constituţionale ale art. 21 şi la cele privind dreptul la un "proces echitabil", Curtea retine ca prin reglementarea generica din care fac parte dispoziţiile criticate, şi anume titlul V - "Contestaţia la executarea silitã", se asigura accesul la justiţie al persoanelor interesate, iar condiţionarea introducerii contestaţiei la executare, în anumite împrejurãri, de plata unei cauţiuni reprezintã - alãturi de termenul de exercitare şi celelalte condiţii prevãzute de lege - o mãsura de asigurare a celeritatii procedurii şi de descurajare a abuzului de drept, condiţionare admisibilã şi rezonabila.
Pe de alta parte, condiţiile şi termenele introducerii unei cai de atac se circumscriu domeniului procedural, care, potrivit dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Legea fundamentalã, este de competenta exclusiva a legiuitorului.
De asemenea, critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 48 alin. (1) din Constituţie nu poate fi primitã, întrucât acest text constituţional instituie rãspunderea autoritãţilor publice pentru vãtãmãrile produse cetãţenilor prin încãlcarea sau nesocotirea drepturilor şi libertãţilor acestora şi, ca atare, nu are incidenta în cauza de fata.
Cu privire la susţinerile unora dintre autoarele exceptiei, conform cãrora dispoziţiile criticate s-ar referi numai la debitorii persoane juridice, nu şi la intervenienţii persoane juridice, Curtea retine ca acestea constituie chestiuni de interpretare şi de aplicare a legii, care, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, nu intra în competenta Curţii Constituţionale, ci în cea a instanţelor judecãtoreşti.
Dispoziţiile <>art. 127 alin. (1) şi (2) din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 au mai fãcut obiectul controlului de constitutionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã. Astfel, prin Decizia nr. 229 din 3 iunie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 454 din 26 iunie 2003, Curtea a respins ca nefondata o excepţie de neconstituţionalitate având acelaşi obiect. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curţii în aceasta materie, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauza.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 127 din Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 privind colectarea creanţelor bugetare, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 79/2003 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Foraj Sonde" - S.A. din Targu Carbunesti în Dosarul nr. 816/2003 al Judecãtoriei Targu Carbunesti, respectiv de Societatea Comercialã "Tubal Com" - S.A. şi Societatea Comercialã "Tubal Metalicã" - S.A. în Dosarul nr. 72/2003 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 iunie 2003.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiva




──────────────
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016