Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Cristina Nicoara - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 147 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dumitru-Octavian Rãdulescu în Dosarul nr. 582/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecata ca la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea aparatorului autorului exceptiei, prin care se solicita amânarea judecãrii cauzei, deoarece se afla în imposibilitate de a se prezenta, fiind bolnav.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii formulate.
Curtea, cu majoritate de voturi, respinge cererea de amânare a judecãrii cauzei, întrucât la data de 12 septembrie 2002 s-a acordat deja termen pentru pregãtirea apãrãrii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocand în acest sens jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 17 mai 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 582/2002, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 147 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dumitru-Octavian Rãdulescu, inculpat în dosarul menţionat pentru sãvârşirea în concurs a infracţiunilor de fals intelectual şi de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca notarii publici, ca de altfel şi alţi profesionisti (avocaţi, doctori, arhitecti) nu pot fi calificaţi ca funcţionari publici, întrucât, potrivit <>art. 3 din Legea nr. 36/1995 , notarul exercita o funcţie autonomã şi nu este în serviciul vreunei organizaţii dintre cele menţionate în art. 145 din Codul penal. Autorul exceptiei mai arata ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile Legii fundamentale, care reglementeazã în titlul III Autoritãţile publice (art. 58-133), iar notarii publici nu sunt mentionati.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã apreciazã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind nefondata. În acest sens se arata ca notiunile de funcţionar public şi funcţionar sunt de domeniul legii. Ele sunt definite în <>art. 147 din Codul penal şi în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, deosebirile dintre cele doua reglementãri nu constituie o problema de contencios constituţional, ci una de aplicare a legii, fiind de competenta instanţelor judecãtoreşti. Numai judecãtorul poate stabili condiţiile în care se poate angaja rãspunderea penalã pentru infracţiunile de serviciu, atât a funcţionarilor publici, cat şi a altor funcţionari. Ca urmare, şi notarul public poate fi subiect al infracţiunilor de serviciu. Cu privire la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 din Codul penal, instanta arata ca legiuitorul nu şi-a propus o explicare a notiunii de proprietate publica şi a termenului "public" raportat numai la noţiunea de proprietate, ci şi la tot ce priveşte autoritãţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice de interes public, serviciile de interes "public". În categoria de persoana juridicã, în sensul arãtat, se înscrie şi notarul public.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca prevederile legale criticate sunt constituţionale. Se arata ca, din conţinutul <>Legii notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 , rezulta ca notarul public este investit sa îndeplineascã un serviciu de interes public, iar actul notarial are forta probanta şi caracterul unui act de autoritate publica. Termenul "public" definit în art. 145 din Codul penal are o cuprindere mai mare decât acela de "proprietate publica". Termenul nu se raporteazã numai la noţiunea de proprietate, ci şi la alte instituţii şi servicii de interes public, care pot avea la baza proprietatea privatã. În sprijinul ideii ca activitatea notarialã implica exercitarea unei funcţii publice se invoca dispoziţiile <>art. 5, 12 şi 13 din Legea nr. 36/1995 , care prevãd ca activitatea notarialã este defasurata şi de alte organe şi instituţii, cum sunt secretarii consiliilor locale, misiunile diplomatice şi oficiile consulare din strãinãtate, unele instituţii şi agenţi economici. În baza <>art. 4 din Legea nr. 36/1995 , actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnatura acestuia, este de autoritate publica şi are forta probanta prevãzutã de lege. Denumirea de notar public evoca sugestiv conţinutul funcţiei publice pe care o exercita.
Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 147 din Codul penal este neîntemeiatã. Notiunile de funcţionar public şi funcţionar, asa cum sunt definite în Codul penal, nu incalca o prevedere expresã a Constituţiei, întrucât aceste notiuni nu au primit o definitie constituţionalã. Atât Codul penal, cat şi <>Legea nr. 188/1999 sunt legi organice, iar neconcordanta dintre <>art. 147 din Codul penal şi dispoziţiile Legii nr. 188/1999 , invocatã de autorul exceptiei, nu ridica o problema de ordin constituţional, ci una de interpretare juridicã. De altfel, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat în sensul ca dispoziţiile art. 145 şi 147 din Codul penal sunt conforme cu prevederile Constituţiei.
Avocatul Poporului apreciazã ca dispoziţiile art. 145 şi 147 din Codul penal nu contravin Constituţiei, deoarece, potrivit <>art. 3 din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 , "Notarul public este investit sa îndeplineascã un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome." Totodatã, art. 4 din aceeaşi lege prevede ca "Actul îndeplinit de notarul "public", purtând sigiliul şi semnatura acestuia, este de autoritate publica şi are forta probanta prevãzutã de lege."
Prin art. 145 din Codul penal, legiuitorul şi-a propus sa explice înţelesul termenului "public", raportat atât la noţiunea de proprietate, cat şi la tot ce priveşte autoritãţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public. Din aceste prevederi rezulta ca legiuitorul stabileşte înţelesul termenului "public" şi în raport cu serviciile de interes public. Întrucât Constituţia României nu defineste notiunile de funcţionar public şi de funcţionar, rãmâne în sarcina exclusiva a legiuitorului sa le defineascã. Este ceea ce face Codul penal, ca lege organicã [art. 72 alin. (3) lit. f) din Constituţie]. Tot de competenta exclusiva a legiuitorului tine şi stabilirea infracţiunilor sãvârşite de funcţionari publici şi funcţionari, asa cum este cazul infracţiunilor de serviciu.
Înţelesul noţiunilor de funcţionar public şi funcţionar este stabilit, pe de o parte, de <>art. 147 din Codul penal, iar pe de alta parte, de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Deosebirile dintre cele doua reglementãri nu reprezintã o problema de constitutionalitate, ci una din interpretare şi de aplicare a legilor, care excede competentei Curţii Constituţionale, deoarece Curtea nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.
Curtea Constituţionalã a soluţionat numeroase excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 145 şi 147 din Codul penal. Soluţionarea acestor excepţii se bazeazã pe teza ca notiunile de funcţionar public şi funcţionar sunt de nivelul legii, astfel încât intra în competenta exclusiva a legiuitorului atât definirea acestor notiuni, cat şi stabilirea rãspunderii penale pentru infracţiunile sãvârşite de persoanele având aceasta calitate.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţiile de neconstituţionalitate ridicate.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 145 şi 147 din Codul penal, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 145: "Prin termenul <<public>> se înţelege tot ce priveşte autoritãţile publice, instituţiile publice, instituţiile sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public.";
- Art. 147: "Prin <<funcţionar public>> se înţelege orice persoana care exercita permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investitã, o însãrcinare de orice natura, retribuitã sau nu, în serviciul unei unitãţi dintre cele la care se referã art. 145.
Prin <<funcţionar>> se înţelege persoana menţionatã în alin. 1, precum şi orice salariat care exercita o însãrcinare în serviciul unei alte persoane juridice decât cele prevãzute în acel alineat."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, fãrã sa indice vreo dispoziţie sau un principiu al Constituţiei care sa fie încãlcat prin aceste dispoziţii legale. Se afirma ca dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 58-133 din Constituţie, care, referindu-se la autoritãţile publice, nu menţioneazã printre acestea şi notarii publici. Referirea este însã nesemnificativa, pe de o parte, pentru ca se are în vedere o omisiune presupusa a Legii fundamentale, iar pe de alta parte, pentru ca aceasta înseamnã ca notiunile de funcţionar public, notar public şi altele nu sunt de domeniul Constituţiei, reglementarea lor fiind de competenta exclusiva a legiuitorului. În esenta, autorul exceptiei, care a fost trimis în judecata pentru sãvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi de fals intelectual, sãvârşite în calitate de notar public, susţine ca notarii publici nu pot fi asimilaţi cu functionarii publici sau cu functionarii şi ca rãspunderea penalã a liber-profesionistilor, cum sunt, în opinia sa, şi notarii publici, ar trebui sa fie reglementatã special, fãrã sa se recurgã la asimilari forţate cu functionarii publici.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, deoarece dispoziţiile art. 145 şi 147 din Codul penal nu aduc atingere nici unei dispoziţii şi nici unui principiu din Constituţie. Potrivit <>art. 3 din Legea notarilor publici şi a activitãţii notariale nr. 36/1995 , notarul public este investit sa îndeplineascã un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome, iar art. 4 din aceeaşi lege prevede ca actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnatura acestuia, este de autoritate publica şi are forta probanta prevãzutã de lege.
Din cuprinsul dispoziţiilor art. 145 din Codul penal rezulta ca legiuitorul stabileşte înţelesul termenului "public" şi în raport cu "serviciile de interes public". Întrucât Constituţia nu defineste notiunile de funcţionar public şi de funcţionar, rãmâne în sarcina legiuitorului sa le defineascã, ceea ce Codul penal, care este o lege organicã, face prin dispoziţiile art. 147. Tot legiuitorul stabileşte şi infracţiunile sãvârşite de funcţionari publici şi funcţionari, cum sunt infracţiunile de serviciu sau falsul intelectual, sãvârşite de notarul public cu prilejul întocmirii înscrisului oficial.
Asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 147 din Codul penal Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin mai multe decizii, dintre care menţionãm, cu privire la art. 145 din Codul penal, Decizia nr. 139 din 5 octombrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 4 noiembrie 1999, iar cu privire la art. 147 din Codul penal, Decizia nr. 257 din 20 septembrie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 842 din 28 decembrie 2001. Prin toate aceste decizii Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 147 din Codul penal, pornind de la teza ca notiunile de funcţionar public şi funcţionar sunt de nivelul legii. În consecinta, legiuitorul este singurul competent sa defineascã aceste notiuni şi sa stabileascã infracţiunile care pot fi sãvârşite de funcţionari publici sau funcţionari.
Considerentele şi soluţiile adoptate prin deciziile citate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente noi care sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 145 şi 147 din Codul penal, excepţie ridicatã de Dumitru-Octavian Rãdulescu în Dosarul nr. 582/2002 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 octombrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
