Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 275 din 24 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 431 alin. 1 si alin. 1^2, precum si ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 177 din 23 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 alin. 1 şi alin. 1^2, precum şi ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sabo V. Adrian în Dosarul nr. 1.534/182/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia penalã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din data de 17 februarie 2009, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 24 februarie 2009.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.534/182/2008, Tribunalul Maramureş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 alin. 1 şi alin. 1^2, precum şi ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sabo V. Adrian.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece forma actualã a Codului de procedurã penalã nu prevede niciun text expres în temeiul cãruia persoana faţã de care se ia mãsura obligãrii la tratament medical sã poatã cere instanţei revocarea acesteia, existând astfel un regim discriminator, având în vedere cã persoana faţã de care s-a luat mãsura internãrii medicale poate cere instanţei încetarea mãsurii. Astfel, în cazul obligãrii la tratament medical, pentru înlocuirea tratamentului sau internarea medicalã, sesizarea instanţei se face doar de cãtre unitatea medicalã. Instanţa are fie opţiunea de a obliga la internarea medicalã, fie de a înlocui tratamentul medical, fãrã a avea abilitatea de a revoca mãsura, iar aceastã opţiune limitatã reprezintã o atingere a dreptului persoanei la integritate fizicã şi sãnãtate.
Tribunalul Maramureş - Secţia penalã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. Aratã cã prevederile art. 437 din Codul de procedurã penalã, în forma actualã, aduc atingere drepturilor fundamentale prevãzute de art. 16 din Constituţie, deoarece, recunoscând prin art. 434 alin. 2 din Codul de procedurã penalã dreptul persoanei faţã de care s-a luat mãsura internãrii medicale de a cere încetarea mãsurii, în contradicţie cu regimul juridic stabilit în cazul obligãrii la tratament medical, se creeazã o discriminare evidentã. De asemenea, recunoaşterea dreptului doar al unitãţii medicale de a sesiza instanţa de judecatã şi condiţionarea procedurii prevãzute de art. 431 din Codul de procedurã penalã doar de împrejurarea "primirii comunicãrii" reprezintã o încãlcare a dreptului constituţional ce permite accesul direct la justiţie. Totodatã, se apreciazã cã opţiunea limitatã a instanţei, conform art. 431 alin. 1^2 din Codul de procedurã penalã, în sensul de a dispune fie doar înlocuirea tratamentului medical, fie internarea medicalã, şi nu revocarea, reprezintã o atingere a dreptului persoanei la integritate fizicã şi sãnãtate, prin menţinerea unei mãsuri de siguranţã care, la un moment dat, nu se mai impune.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere normelor constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 431 alin. 1 şi alin. 1^2, precum şi ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul cuprins:
- Art. 431 alin. 1 şi alin. 1^2: "Primind comunicarea, instanţa de executare sau instanţa prevãzutã în art. 430 alin. 2 dispune efectuarea unui raport medico-legal cu privire la starea de sãnãtate a persoanei faţã de care este luatã mãsura de siguranţã.";
Dupã primirea raportului medico-legal şi a concluziilor medicului specialist prevãzut în alin. 1^1, instanţa ascultã concluziile procurorului, ale persoanei faţã de care este luatã mãsura de siguranţã şi apãrãtorului acesteia, precum şi ale expertului şi medicului specialist, atunci când considerã necesar, dispunând fie înlocuirea tratamentului, fie internarea medicalã.";
- Art. 437 alin. 1: "Persoana cu privire la care s-a luat una dintre mãsurile prevãzute în art. 115 şi 116 din Codul penal poate cere instanţei corespunzãtoare în grad instanţei de executare în a cãrei circumscripţie locuieşte, revocarea mãsurii, când temeiurile care au impus luarea acesteia au încetat."
În susţinerea excepţiei se invocã art. 16, art. 21 şi art. 22 privind egalitatea în drepturi, accesul liber la justiţie şi, respectiv, dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã motivarea autorului vizeazã, în esenţã, o omisiune de reglementare, acesta arãtând cã normele criticate nu prevãd posibilitatea revocãrii mãsurii de siguranţã a obligãrii la tratament medical. Astfel, se susţine cã art. 437 alin. 1 din Codul de procedurã penalã prevede posibilitatea revocãrii numai a mãsurilor de siguranţã prevãzute la art. 115 şi art. 116 din Codul penal - Interzicerea unei funcţii sau profesii, respectiv Interzicerea de a se afla în anumite localitãţi, iar nu şi a mãsurii de siguranţã constând în Obligarea la tratament medical. De asemenea, din compararea regimului juridic al mãsurii de siguranţã a Internãrii medicale cu cea a Obligãrii la tratament medical, se deduce cã dacã, în ceea ce priveşte prima dintre acestea, Codul de procedurã penalã prevede posibilitatea persoanei internate de a cere încetarea sau înlocuirea mãsurii (art. 434 alin. 2 din Codul de procedurã penalã), în cazul celei de-a doua niciun text din acelaşi cod nu stabileşte expres posibilitatea de a se solicita revocarea sa. Aceastã situaţie este, în opinia autorului excepţiei, discriminatorie şi încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
Asemenea critici nu pot fi reţinute, întrucât examinarea constituţionalitãţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestuia cu dispoziţii din Constituţie sau din actele internaţionale la care România este parte, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi nici coroborarea lor sau posibilele contradicţii din cadrul legislaţiei interne. Tot astfel, examinarea criticii de neconstituţionalitate având ca obiect omisiuni legislative excedeazã competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã "numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 431 alin. 1 şi alin. 1^2, precum şi ale art. 437 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Sabo V. Adrian în Dosarul nr. 1.534/182/2008 al Tribunalului Maramureş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
