Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 274 din 26 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 589 din 7 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Stelian Constantin Iordãnescu, personal, şi de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu, prin mandatar Stelian Constantin Iordãnescu, în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei Stelian Constantin Iordãnescu. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã pãrţile Corneliu Liviu Popescu şi Rodica Iuliana Elena Popescu au depus la dosarul cauzei note scrise prin care solicitã respingerea excepţiei ca neîntemeiatã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 138D/2005. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Maria Marcon în Dosarul nr. 2.204/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate care fac obiectul dosarelor nr. 77D/2005 şi nr. 138D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Autorul excepţiei şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 138D/2005 la Dosarul nr. 77D/2005.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Autorul excepţiei Stelian Constantin Iordãnescu solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã prin notele scrise depuse la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând practica în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 25 ianuarie 2005 şi din 27 ianuarie 2005, pronunţate în dosarele nr. 12.119/2002 şi nr. 2.204/2004, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989.
Excepţia a fost ridicatã de Stelian Constantin Iordãnescu, personal, şi de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu, prin mandatar Stelian Constantin Iordãnescu, în Dosarul nr. 12.119/2002 şi de Maria Marcon în Dosarul nr. 2.204/2004.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 [devenit art. 50 alin. (2) în urma republicãrii] contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii, deoarece acest text de lege "valideazã, cu efect retroactiv, acte juridice care la momentul încheierii lor erau lovite de nulitate absolutã (...)".
Se mai aratã cã textul de lege criticat încalcã şi dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece "creeazã un dezechilibru pe plan procesual între foştii proprietari şi foştii chiriaşi (...)", întrucât "foştii chiriaşi sunt obligaţi sã-şi dovedeascã buna-credinţã, pornindu-se ab initio de la o prezumţie de rea-credinţã". Se mai invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 44 şi 136 din Constituţie, prin "deschiderea cãii de declarare a nulitãţii absolute a unor acte prin care s-a dobândit dreptul de proprietate", în condiţiile în care "este incontestabil cã la data încheierii lor aceste acte respectau toate normele legale în vigoare".
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, deoarece contravine dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi ale art. 44 alin. (2) şi (3) din Constituţie. În ceea ce priveşte încãlcarea principiului constituţional al neretroactivitãţii, instanţa de judecatã aratã cã textul de lege criticat "vizeazã un caz de nulitate necunoscut sub imperiul legii în vigoare la data încheierii actelor declarate nule de legea nouã (...)", consacrându-se astfel, "cu efect retroactiv, (...) un caz de nulitate a unui act juridic în care simpla invocare a bunei-credinţe este nu numai necesarã, dar şi suficientã pentru dobândirea unui drept real imobiliar de la o altã persoanã decât de la cea a adevãratului proprietar (...)". Se mai aratã cã este încãlcat în acest mod şi principiul constituţional al garantãrii şi ocrotirii proprietãţii private.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã principiul constituţional al neretroactivitãţii legii, deoarece "se consacrã o soluţie care exista şi anterior intrãrii în vigoare a actului normativ (...)". De asemenea, se mai aratã cã textul de lege criticat "nu instituie obligaţia foştilor chiriaşi de a-şi dovedi buna credinţã" şi "nu protejeazã interesele unei anumite categorii sociale în interesul alteia, din moment ce proprietatea este garantatã, în condiţiile legii".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã textul de lege criticat "lipseşte de eficienţã juridicã actele de înstrãinare a imobilelor preluate de cãtre stat fãrã titlu valabil, prin sancţionarea lor cu nulitatea absolutã", cu excepţia cazului în care "asemenea acte îşi menţin valabilitatea în situaţia în care au fost încheiate cu bunã-credinţã". Se mai precizeazã cã, în sensul jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, deoarece "ocrotirea interesului dobânditorului de bunã-credinţã (...) a fost determinatã de raţiuni care vizeazã asigurarea securitãţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice civile şi nu aplicarea retroactivã a legii". Invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Nu poate fi reţinutã nici încãlcarea art. 16 din Constituţie, deoarece prevederile <>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 "se aplicã tuturor persoanelor prevãzute în ipoteza normei legale, respectiv tuturor celor care au încheiat cu rea-credinţã acte juridice de înstrãinare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil". În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii art. 44 din Constituţie, se apreciazã cã textul de lege criticat nu contravine acestor dispoziţii constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Aşa cum rezultã din încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale din data de 25 ianuarie 2005 şi 27 ianuarie 2005, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
<>Legea nr. 10/2001 a fost republicatã în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, dându-se textelor o nouã numerotare. Astfel, <>art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 a devenit art. 50 alin. (2), fãrã a se modifica substanţa reglementãrii.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 50 alin. (2): "Actele juridice de înstrãinare, inclusiv cele fãcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fãrã titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolutã, în afarã de cazul în care actul a fost încheiat cu bunã-credinţã."
În opinia autorilor excepţie de neconstituţionalitate, prevederile contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2), art. 16, art. 44 şi art. 136 din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";
- Art. 16: "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Funcţiile şi demnitãţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetãţenia românã şi domiciliul în ţarã. Statul român garanteazã egalitatea de şanse între femei şi bãrbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnitãţi.
(4) În condiţiile aderãrii României la Uniunea Europeanã, cetãţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autoritãţile administraţiei publice locale.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietatea publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de orice altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 136: "(1) Proprietatea este publicã sau privatã.
(2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului şi unitãţilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogãţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organicã, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
(4) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã.
(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
Articolul 46 alin. (2) din <>Legea nr. 10/2001 , devenit art. 50 alin. (2) în urma republicãrii legii, au mai fãcut obiect al controlului de neconstituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.
Astfel, prin <>Decizia nr. 71 din 18 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 211 din 1 aprilie 2003, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsã ca neîntemeiatã. Pentru a pronunţa aceastã soluţie Curtea a reţinut cã, potrivit textului de lege criticat, sancţiunea nulitãţii absolute loveşte actele juridice de înstrãinare în cazul în care obiectul actului de înstrãinare îl constituie un imobil preluat de stat fãrã titlu valabil sau actul de înstrãinare a fost încheiat cu rea-credinţã. Întrucât este de principiu cã nimeni nu poate transmite altuia mai mult decât are el însuşi, respectiv "nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet", un act de înstrãinare consimţit de un neproprietar, fiind esenţialmente viciat şi lipsit de eficienţã juridicã, se poate susţine cã prevederea expresã a unei sancţiuni cu o asemenea finalitate nu are caracter retroactiv. Mai mult, examinând teza întâi a art. 46 alin. (2) prin raportare la teza a doua a aceluiaşi text, Curtea constatã cã, fãrã a o prevedea in terminis, aceasta are în vedere actele de înstrãinare încheiate cu rea-credinţã, sancţionate cu nulitatea absolutã, în lumina principiilor dreptului civil, şi anterior actualei reglementãri, ceea ce impune concluzia cã textul de lege criticat nu are caracter novator şi, prin urmare, nu retroactiveazã.
Totodatã, prin <>Decizia nr. 191 din 25 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 1 august 2002, Curtea a reţinut cã, în conflictul de interese legitime dintre adevãratul proprietar şi subdobânditorul de bunã-credinţã al bunului, a fost preferat cel din urmã. Recunoaşterea prevalenţei interesului subdobânditorului de bunã-credinţã a fost impusã de preocuparea pentru asigurarea securitãţii circuitului civil şi a stabilitãţii raporturilor juridice. Din punct de vedere juridic soluţia a fost întemeiatã pe raţiuni de ordin pragmatic, concretizate în principiul validitãţii aparenţei în drept, a cãrui esenţã este exprimatã prin adagiul "error communis facit jus".
În aceeaşi decizia s-a mai reţinut cã "(...) singurul element novator adus de textul dedus controlului îl constituie consacrarea expresã, pe cale legalã, a principiului ocrotirii bunei-credinţe, într-un domeniu particular, dar de interes social major, acela al regimului juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989. Consacrarea unei astfel de soluţii legislative a fost impusã legiuitorului şi de împrejurarea cã în aceastã materie eroarea comunã cu privire la concordanţa dintre aparenţã şi realitate îşi are temeiul în cadrul legislativ în vigoare la acel moment, ce confirmã, cu forţa unei prezumţii juris et de jure, cã proprietarul aparent, statul, este adevãratul proprietar. O atare împrejurare justificã pe deplin opţiunea legiuitorului de a conferi bunei-credinţe o eficienţã juridicã similarã celei din dreptul comun.
În considerarea acestor argumente, Curtea a constatat cã textul de lege dedus controlului de constituţionalitate nu are caracter retroactiv şi a respins ca neîntemeiatã excepţia.
Soluţiile pronunţate în deciziile anterior menţionate, precum şi considerentele ce au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã, întrucât nu au fost aduse elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 50 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Stelian Constantin Iordãnescu, personal, şi de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu, prin mandatar Stelian Constantin Iordãnescu, în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti şi de Maria Marcon în Dosarul nr. 2.204/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
