Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 274*) din 26 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 1 si 2 si pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata si modificata prin Legea nr. 12/1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 50 din 4 februarie 1998
Costica Bulai - preşedinte
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Constantin Burada - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, constata urmãtoarele:
Judecãtoria Cluj-Napoca, prin Încheierea din 15 ianuarie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 6.952/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 1 şi 2 şi pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin <>Legea nr. 12/1995 , invocatã de Societatea Comercialã "Da Vinci Comexim" - S.R.L. Cluj-Napoca.
Deşi în notele de şedinţa aflate la paginile 173 şi 174 ale dosarului figureazã ca fãcând obiectul exceptiei de neconstituţionalitate - în formularea data de autoarea acesteia - prevederile de mai sus din <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , instanta de judecata sesizeazã Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate la normelor metodologice date în aplicarea ordonanţei.
Din dosar, însã, nu rezulta nici un indiciu privind existenta şi cuprinsul unor norme metodologice date în vederea aplicãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 şi care urmeazã sa fie aplicatã pentru soluţionarea pricinii. Dimpotriva, argumentele autoarei exceptiei, raportate exclusiv la texte din Ordonanta şi la prevederi ale Constituţiei României, sunt clare şi suficiente pentru înţelegerea sensului exceptiei.
În aceste condiţii, trecând peste inadvertentele cuprinse în încheierea de sesizare, Curtea Constituţionalã urmeazã sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate în forma prezentatã de autoarea ei.
Exprimandu-şi opinia în conformitate cu art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, instanta a apreciat ca <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 este constituţionalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, încheierea de sesizare, notele de şedinţa ale autoarei exceptiei, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa soluţioneze excepţia, fiind legal sesizatã.
Pe fond, <>art. IV pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 instituie obligaţia persoanelor juridice şi fizice autorizate, potrivit legii, sa producã şi sa comercializeze mãrfuri, sa execute lucrãri şi sa presteze servicii, sa încaseze sumele în valuta aferente exporturilor de mãrfuri, executarilor de lucrãri şi prestãrile de servicii în strãinãtate, precum şi din orice alte operaţiuni şi tranzacţii externe, prin conturile deschise în România la bãnci autorizate.
Nici o obiectie privind constituţionalitatea acestui text nu este, însã, formulatã de autoarea exceptiei. Urmeazã, de aceea, sa considere ca textul este constituţional, cuprinderea lui în enumerarea mai larga data de autoarea exceptiei fiind o simpla inadvertenta.
De altfel, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea poate fi sesizatã de instanţele judecãtoreşti asupra neconstitutionalitatii unor prevederi din legi sau ordonanţe de care depinde judecarea cauzei, or textul <>art. IV pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu reprezintã o asemenea prevedere, dat fiind ca litigiul are ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate impotriva unui proces-verbal de contravenţie pentru întârzierea repatrierii unor sume în valuta.
Situaţia este identicã şi în ceea ce priveşte pct. 4 al art. IV din ordonanta, text care a fost, de asemenea, atacat cu excepţia de neconstituţionalitate, dar care apare a fi irelevant pentru soluţionarea cauzei. Într-adevãr, în sensul prevederii de la art. IV pct. 4, deţinerea de disponibilitati valutare în conturi din strãinãtate de cãtre persoanele fizice şi juridice menţionate anterior poate fi facuta pe baza şi în condiţiile autorizãrii prealabile a Bãncii Naţionale a României.
În practica sa Curtea a statuat constant ca excepţiile sunt vadit nefondate atunci când nu primesc nici una dintre dispoziţiile legale de care depinde judecarea cauzei de cãtre instanta judecãtoreascã. În acest sens este şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 29 din 29 martie 1995, definitiva prin Decizia nr. 118 din 21 noiembrie 1995, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 6 din 15 ianuarie 1996.
Cat priveşte alin. 1 şi 2 pct. 3 din <>art. IV al Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994 , acestea obliga persoanele fizice şi pe cele juridice romane sa repatrieze, în anumite termene, valuta aferentã exporturilor sau serviciilor prestate în strãinãtate. Ordonanta cuprinde, de altfel, un nou regim sanctionator pentru nerespectarea termenelor astfel stabilite pentru repatrierea valutei.
În motivarea exceptiei s invoca încãlcarea prin aceste prevederi ale ordonanţei a art. 107 alin. (2), (3) şi (4) din Constituţie, pe de o parte, şi a art. 53 alin. (2) şi (3), raportat la art. 134 alin. (2) din legea fundamentalã, pe de alta parte.
Cat priveşte evocarea art. 107 alin. (2), (3) şi (4) din Constituţie, autoarea exceptiei considera ca <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu poate fi aplicatã de sine statator, ci doar completatã cu Instrucţiunile nr. 1/15.086/1995 ale Ministerului Finanţelor sau, astfel cu se arata în alta parte, ale Bãncii Naţionale a României, instrucţiuni care nu au fost publicate în Monitorul Oficial al României.
Asa fiind - se arata în motivarea exceptiei - "se ajunge la situaţia paradoxala ca o lege sa aibã acest caracter ca urmare a unei norme interne a unei instituţii". Se pare ca, în opinia autoarei exceptiei de neconstituţionalitate, o asemenea situaţie ar fi incompatibilã cu art. 107 alin. (2), (3) şi (4) din Constituţie, texte care privesc condiţiile de emitere, adoptare şi publicare a hotãrârilor şi ordonanţelor. Or, întrucât nu se afirma ca <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ar fi fost adoptatã cu încãlcarea prevederilor constituţionale menţionate, rezulta ca neconstituţionalitatea s-ar referi la împrejurarea ca aplicarea prevederilor respective presupune existenta unor norme metodologice emise de organul de specialitate al administraţiei publice centrale.
Aspectele legate de importanta normelor metodologice în aplicarea ordonanţei în discuţie nu implica, însã, problema constituţionalitãţii acesteia. Condiţiile de legalitate a instrucţiunilor evocate de autoarea exceptiei urmeazã sa fie verificate de instanta de fond, ele nefiind de competenta Curţii Constituţionale.
Un alt argument adus în sprijinul exceptiei de neconstituţionalitate are în vedere încãlcarea, prin textele menţionate ale ordonanţei, a prevederilor art. 53 alin. (2) şi (3) din Constituţie. Numai ca textele constituţionale menţionate nu au nici o legatura cu prevederile <>art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu se referã nicidecum la sistemul legal de impuneri, nici la aşezarea justa a sarcinilor fiscale şi nici la alte prestaţii ţinând de contribuţia cetãţenilor la cheltuielile publice, avute în vedere de art. 53 al legii fundamentale. Obligaţia de repatriere a valutei încasate, prevãzutã de <>art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , nu intra, asadar, în sfera de reglementare a prevederilor constituţionale evocate.
Se pretinde, în fine, în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, ca prevederile contestate ale ordonanţei în discuţie se abat şi de la prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, text potrivit cãruia statul trebuie sa asigure libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Textul <>art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 a mai fãcut obiectul unor excepţii de neconstituţionalitate, pentru motivele identice cu cele arãtate în cauza de fata, invocandu-se şi încãlcarea art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.
Curtea Constituţionalã a respins, prin deciziile nr. 15 şi nr. 16 din 28 ianuarie 1997 - rãmase definitive prin deciziile nr. 116 din 21 mai 1997 şi nr. 149 din 3 iunie 1997 -, excepţiile de neconstituţionalitate a <>art. IV pct. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 .
Spre a decide astfel, Curtea Constituţionalã a considerat, în esenta, ca, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, statul are obligaţia de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea financiarã şi valutarã. Activitatea de comerţ exterior a agenţilor economici, ce se desfãşoarã pe baza autonomiei lor juridice, este necesar sa fie în concordanta cu interesul naţional, prin respectarea dispoziţiilor legale adoptate în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, pentru consolidarea regimului valutar şi întãrirea disciplinei financiare privind disponibilitãţile în conturile valutare. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere.
În ceea ce priveşte afirmatia autoarei exceptiei ca <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 instituie rãspunderea contravenţionalã a agentului economic din România pentru culpa beneficiarului extern, aceasta presupune aspecte intrand în competenta instanţei sesizate cu contestaţia facuta impotriva aplicãrii sancţiunii, fiind vorba despre aprecierea culpei agentului economic care nu a repatriat în termen valuta cuvenitã din strãinãtate, ţinându-se seama ca, potrivit sistemului rãspunderii administrative în România, aceasta rãspundere presupune, în toate cazurile, vinovãţia celui ce urmeazã sa fie sancţionat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 2, pct. 3 alin. 1 şi 2 şi pct. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobatã şi modificatã prin Legea nr. 21/1995, invocatã de Societatea Comercialã "Da Vinci Comexim" - S.R.L. Cluj-Napoca în Dosarul nr. 6.952/1996 al Judecãtoriei Cluj-Napoca.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã în şedinţa din 26 iunie 1997.
-----------------
*) Definitiva prin nerecurare.
PREŞEDINTE,
prof. univ. dr. Costica Bulai
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
Din cauza decesului magistratului-asistent Constantin Burada, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedura civilã, în locul acestuia semneazã
Magistrat-asistent,
Valer-Vasilie Bica
----------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
