Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 274 din 24 februarie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 355 din 23 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Iulieana Maistru în Dosarul nr. 38.866/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.091D/2010.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 3.720D/2010, nr. 3.721D/2010 şi nr. 3.725D/2010, având ca obiect excepţii de neconstituţionalitate ale aceloraşi dispoziţii de lege, excepţii ridicate de Eugen Asãvoaei, Ioan Iftimi şi Vasile Iuria în dosarele nr. 38.854/3/2009, nr. 38.862/3/2009 şi nr. 38.865/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere cã obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.091D/2010, nr. 3.720D/2010, nr. 3.721D/2010 şi nr. 3.725D/2010 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.720D/2010, nr. 3.721D/2010 şi nr. 3.725D/2010 la Dosarul nr. 1.091D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 şi 29 martie 2010, 17 mai 2010 şi 7 aprilie 2010, pronunţate în dosarele nr. 38.866/3/2009, nr. 38.854/3/2009, 38.862/3/2009 şi nr. 38.865/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii. Excepţia a fost ridicatã de Iulieana Maistru, Eugen Asãvoaei, Ioan Iftimi şi Vasile Iuria cu prilejul soluţionãrii unor conflicte de muncã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţã, cã textul de lege criticat are o formulare lacunarã, ambiguã, nestabilind cu claritate condiţiile angajãrii rãspunderii patrimoniale a salariatului. Astfel, aprecierea existenţei unei pagube materiale, a întinderii acesteia şi a modului de angajare a acestei rãspunderi sunt lãsate la latitudinea angajatorului, iar nu a instanţei de judecatã, încãlcându-se principiul statului de drept şi accesul liber la justiţie.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale considerã cã excepţia de neconstitu ţionalitate nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii potrivit cãrora "Salariatul care a încasat de la angajator o sumã nedatoratã este obligat sã o restituie".
Autorii excepţiei considerã cã acest text de lege contravine urmãtoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 alin. (3) şi (5) referitor la statul de drept şi obligativitatea respectãrii Constituţiei şi a legilor şi art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorii acesteia criticã redactarea neclarã a art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, care dã posibilitatea angajatorului de a stabili ce sume sunt "nedatorate", precum şi cuantumul acestora. De asemenea, aratã cã nu sunt specificate nici condiţiile în care poate fi antrenatã rãspunderea patrimonialã a salariatului, astfel cã acestuia i se poate pretinde restituirea unor sume de bani, fãrã ca instanţa sã se fi pronunţat asupra existenţei şi întinderii acestei obligaţii.
Faţã de aceste susţineri se reţine cã, într-adevãr, textul de lege criticat nu dã o definiţie exactã a noţiunii de "sumã nedatoratã" şi nici nu detaliazã condiţiile în care se naşte obligaţia de restituire. El vine sã acopere însã, prin excluderea tuturor celorlalte situaţii prevãzute de lege care antreneazã rãspunderea patrimonialã a salariatului, cazurile când, fãrã a fi reţinutã vinovãţia acestuia, este obligat la restituirea unor sume încasate de la angajator, întrucât acestea nu i se cuveneau, neexistând o justã cauzã. De asemenea, având în vedere contextul reglementãrii, este evident cã obligaţia de restituire se naşte în legãturã cu desfãşurarea raporturilor de muncã. De asemenea, dispoziţiile art. 273-275 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii reglementeazã procedura de recuperare a daunelor de la salariat. În cazul în care între salariat şi angajator nu existã un acord cu privire la restituirea sumelor nedatorate, obligaţia de restituire nu va putea fi stabilitã decât pe cale judecãtoreascã, la instanţa competentã sã soluţioneze conflictul de drepturi respectiv, potrivit dispoziţiilor art. 281 şi urmãtoarele din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
În legãturã cu cele reţinute în prezenta cauzã, apar ca fiind relevante considerentele Deciziei nr. 24 din 22 ianuarie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, în care s-a statuat cã "interdicţia reţinerii din salariu cu titlu de daune, fãrã ca datoria sã fie scadentã, lichidã şi exigibilã, constatatã ca atare printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã, prevãzutã de art. 164 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, este menitã sã elimine arbitrariul din reglementãrile anterioare, când conducerea unitãţii stabilea existenţa pagubei, întinderea acesteia, lua mãsuri de recuperare prin dispoziţie de imputare şi proceda de îndatã la reţinerea din drepturile salariale, urmând ca salariatul sã se adreseze organelor de jurisdicţie pentru apãrarea intereselor sale legitime. În condiţiile statului de drept, valoare consacratã prin art. 1 alin. (3) din Constituţie, rãspunderea patrimonialã pentru daune se impune sã se stabileascã de cãtre instanţele de judecatã, care, potrivit art. 123 alin. (1) din Constituţie, înfãptuiesc justiţia în numele legii. Acelaşi principiu constituţional mai impune ca orice executare silitã sã aibã la bazã un titlu executoriu valabil. Aceasta însã nu lezeazã libertatea contractualã, deoarece pãrţile contractante pot conveni de comun acord asupra modalitãţilor de executare sau de stingere a obligaţiilor lor reciproce. De asemenea, nu este îngrãdit nici dreptul salariatului sã consimtã de bunãvoie la recuperarea eventualelor daune cauzate de el, fãrã sã aştepte pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti. Ipoteza reglementatã de alin. (2) al dispoziţiei legale criticate se referã doar la situaţiile în care salariatul nu acoperã de bunãvoie dauna cauzatã angajatorului".
Faţã de cele arãtate, Curtea apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 272 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Iulieana Maistru, Eugen Asãvoaei, Ioan Iftimi şi Vasile Iuria în dosarele nr. 38.866/3/2009, nr. 38.854/3/2009, nr. 38.862/3/2009 şi nr. 38.865/3/2009 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
