Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 273 din 26 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 593 din 8 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Florentina Baltã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Mariana Dochinoiu în Dosarul nr. 10.473/2003 al Judecãtoriei Piteşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã prevederile legale criticate, excluzând de la atribuirea cãtre foştii proprietari sau moştenitorii acestora a suprafeţelor de teren pe care s-au efectuat investiţii, nu contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (5) din Constituţie, ci sunt în deplinã concordanţã cu cele cuprinse în alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 10.473/2003, Judecãtoria Piteşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Mariana Dochinoiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine cã, faţã de dispoziţiile art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (5) din Constituţie, textul de lege criticat este neconstituţional.
Judecãtoria Piteşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã <>art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 stabileşte limitele dreptului de proprietate, în deplinã conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie şi cu prevederile art. 480 din Codul civil.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se aratã în acest sens cã "excluderea de la restituire a suprafeţelor de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunãtãţirile funciare, are la bazã exercitarea dreptului pe care legiuitorul îl are de a decide asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia trecutã cu privire la proprietatea funciarã". Se mai aratã cã "scopul <>Legii fondului funciar nr. 18/1991 a fost acela de a statornici mãsuri reparatorii în interesul foştilor proprietari", în aplicarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele drepturilor de proprietate sunt stabilite de lege.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 44 din Constituţie. Se aratã în acest sens cã "reglementarea prin dispoziţiile legale criticate a modalitãţilor de restituire a terenurilor intrate în proprietatea de stat anterior anului 1990 şi pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunãtãţiri funciare, este conformã cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând Încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, al cãror cuprins este urmãtorul:
- Art. 42 alin. (3): "Nu pot fi atribuite suprafeţele de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunãtãţiri funciare."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (5) din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul: "(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. (...)
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire. (...)
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã, pentru urmãtoarele considerente:
<>Art. 42 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 prevede cã terenurile agricole pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunãtãţiri funciare, nu pot fi atribuite foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora. În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autoarea excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) teza întâi, alin. (3) şi (5) din Constituţie.
Curtea constatã cã dispoziţiile art. 44 din Constituţie, astfel cum au fost modificate prin <>Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, referitoare la dreptul de proprietate privatã, instituie obligaţia constituţionalã a statului de a garanta şi ocroti dreptul de proprietate privatã, dar statueazã şi cu privire la stabilirea prin lege a conţinutului şi limitelor acestuia.
Aşadar, prevederile <>art. 42 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 , excluzând de la reconstituirea dreptului de proprietate acele suprafeţe de teren pe care s-au efectuat investiţii, altele decât îmbunãtãţirile funciare, sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãrora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege. Mai mult, textul de lege criticat nu interzice reconstituirea dreptului de proprietate pe alt amplasament sau plata despãgubirilor, având în vedere caracterul reparator al <>Legii nr. 18/1991 .
În ceea ce priveşte invocarea încãlcãrii dispoziţiilor art. 44 alin. (3) şi (5) referitoare la expropriere şi, respectiv, la dreptul autoritãţii publice de a folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare pentru lucrãri de interes general, Curtea constatã cã textul de lege ce face obiect al controlului de constituţionalitate nu contravine acestor dispoziţii constituţionale. Astfel, art. 44 alin. (3) din Constituţie stabileşte cã exproprierea nu poate fi realizatã decât pentru o cauzã de utilitate publicã, cã despãgubirile se stabilesc de comun acord cu proprietarul, iar, în caz de divergenţã, prin justiţie. Alin. (5) al art. 44, statuând asupra posibilitãţii folosirii subsolului unei proprietãţi imobiliare de cãtre autoritãţile publice, prevede în egalã mãsurã obligaţia acestor autoritãţi publice de a despãgubi proprietarul pentru daunele ce le sunt imputabile. Din acest punct de vedere, textele constituţionale referitoare la expropriere şi la dreptul autoritãţii publice de a folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare pentru lucrãri de interes general reprezintã atât limitãri ale dreptului de proprietate, cât şi garanţii ale acestui drept. Legiuitorul constituţional prevede în acest sens dreptul proprietarului de a beneficia de despãgubiri stabilite de comun acord sau prin intermediul justiţiei, în caz de divergenţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 42 alin. (3) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 , excepţie ridicatã de Mariana Dochinoiu în Dosarul nr. 10.473/2003 al Judecãtoriei Piteşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 26 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
