Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 273 din 26 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26, 28 si 28^2 din Codul de procedura penala
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Cristina Nicoara - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, 28 şi 28^2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Adrian Popa în Dosarul nr. 5.306/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penalã. La apelul nominal se prezintã avocat Elena Oancea pentru autorul exceptiei, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul autorului exceptiei pune concluzii de admitere, sustinand oral motivele de neconstituţionalitate a textelor de lege criticate, expuse în notele scrise depuse la dosar. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sustinand ca art. 26, 28 şi 28^2 din Codul de procedura penalã nu contravin prevederilor constituţionale invocate în motivarea exceptiei.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.306/2001, Curtea Suprema de Justiţie Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, 28 şi 28^2 din Codul de procedura penalã, ridicatã de Adrian Popa, inculpat recurent în dosarul menţionat. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul exceptiei, trimis în judecata pentru mai multe infracţiuni de înşelãciune sãvârşite în timp ce avea calitatea de militar, susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 cu referire la art. 4 alin. (2). În opinia sa, constituie o discriminare nepermisã faptul ca o categorie aparte de cetãţeni nu sunt justitiabili ai instanţelor de drept comun, ci ai unor instanţe speciale cum sunt instanţele militare, chiar şi în condiţiile în care infracţiunile de care sunt învinuiţi nu au nici o legatura cu viata militarã, asa cum este cazul sau. De asemenea, el mai arata ca instanţele militare nu sunt instanţe independente, asa încât nu este respectat dreptul sau de acces liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie. În plus, instanţele militare, nefiind instanţe independente, nu îndeplinesc nici cerinţele art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, iar potrivit art. 20 din Convenţie, legile interne privitoare la drepturile omului trebuie interpretate şi aplicate în raport cu acele dispoziţii. În fine, autorul exceptiei mai susţine ca dispoziţiile legale criticate aduc atingere şi prevederilor art. 49 alin. (2) din Constituţie, deoarece restrangerea dreptului sau de a fi judecat de o instanta independenta este disproportionata fata de ponderea unui eventual interes public ce a avut în vedere aceasta restrangere. Curtea Suprema de Justiţie - Secţia penalã considera ca excepţia este neîntemeiatã. Se arata ca existenta unei competente personale nu exclude egalitatea cetãţenilor în fata legii, întrucât atragerea competentei în funcţie de calitatea infractorului nu se face în mod discriminatoriu, ci în raport cu specializarea cerutã de calitatea de militar pe care acesta o are. Stabilirea competentei dupã calitatea persoanei este atributul legiuitorului, conform art. 125 alin. (3) din Constituţie, iar legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedura, fapt care nu este contrar principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, atâta timp cat aceste reguli asigura egalitatea cetãţenilor în utilizarea lor. Dispoziţiile legale criticate nu incalca nici prevederile art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece acesta nu presupune accesul la toate structurile judecãtoreşti. Instanta conchide ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca excepţia ridicatã este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în concordanta cu prevederile art. 125 alin. (3) şi ale art. 128 din Constituţie. De asemenea, arata ca dispoziţiile art. 26, 28 şi 28^2 din Codul de procedura penalã nu incalca prevederile art. 16 din Constituţie, deoarece nu se creeazã nici privilegii şi nici discriminãri, neincalcandu-se vreunul dintre criteriile egalitãţii în drepturi, enumerate în art. 4 din Constituţie. În ceea ce priveşte necesitatea stabilirii de competente speciale în raport cu calitatea unor categorii de persoane, se arata ca acesta este un principiu unanim admis în doctrina şi consacrat în legislaţia tuturor statelor. Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 26, 28 şi 28^2 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale. Se argumenteaza ca principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, astfel ca numai la situaţii egale trebuie sa corespundã un tratament egal. Dimpotriva, la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Infracţiunile judecate de instanţele militare au un caracter specific, ce tine de obiectul infracţiunii sau de calitatea fãptuitorului, chemat sa respecte prevederi aplicabile calitãţii de militar sau de salariat civil al anumitor autoritãţi sau instituţii publice. Prin reglementarea competentei instanţelor militare nu se creeazã discriminãri, deoarece exista o diferenţa de situaţie între militari şi salariaţii civili ai unor autoritãţi sau instituţii, pe de o parte, şi ceilalţi cetãţeni, pe de alta parte, ceea ce creeazã premisele diferenţei de tratament juridic. Mai arata ca dispoziţiile legale criticate sunt conforme art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie. În acelaşi timp, nu sunt incalcate nici prevederile art. 4 şi 16 din Constituţie, deoarece tuturor instanţelor militare li se aplica regulile referitoare la diferenţa de tratament juridic. În ceea ce priveşte încãlcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se arata ca acestea implica dreptul la un proces echitabil, public şi într-un termen rezonabil, judecat de cãtre o instanta independenta şi impartiala, stabilitã prin lege, condiţii care sunt asigurate în cazul judecãrii proceselor de cãtre instanţele militare. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26, 28 şi 28^2 din Codul de procedura penalã, care stabilesc competenta instanţelor militare. Textele criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 26: "Tribunalul militar judeca în prima instanta: 1. infracţiunile sãvârşite de militari pana la gradul de cãpitan inclusiv, cu excepţia celor date prin legi în competenta altor instanţe; 2. urmãtoarele infracţiuni sãvârşite de civili: a) infracţiunile contra bunurilor aflate în proprietatea, administrarea sau folosinta Ministerului Apãrãrii Naţionale, Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei - Direcţia generalã a penitenciarelor -, Serviciului Roman de Informaţii, Serviciului de Informaţii Externe, Serviciului de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciului de Protecţie şi Paza, care prin natura sau destinaţia lor au un caracter militar sau intereseazã capacitatea de apãrare ori siguranta statului; b) infracţiunile prevãzute în art. 348-354 din Codul penal; 3. infracţiunile sãvârşite în legatura cu serviciul de cãtre salariaţii civili din Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei - Direcţia generalã a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Paza, cu excepţia celor date prin lege în competenta altor instanţe."; - Art. 28: "Tribunalul militar teritorial: 1. judeca în prima instanta: a) infracţiunile sãvârşite de ofiţerii superiori, cu excepţia celor date prin lege în competenta altor instanţe; b) infracţiunile menţionate în art. 27 pct. 1 lit. a), b) şi c), sãvârşite de militari pana la gradul de cãpitan inclusiv ori sãvârşite în legatura cu serviciul de cãtre salariaţii civili din Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei - Direcţia generalã a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Paza; c) alte infracţiuni date prin lege în competenta sa; 2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotãrârilor pronunţate în prima instanta de tribunalele militare, cu excepţia infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi a infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani; 3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotãrârilor pronunţate de tribunalele militare în cazul infracţiunilor menţionate în art. 279 alin. 2 lit. a) şi al infracţiunilor contra ordinii şi disciplinei militare sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, precum şi în alte cazuri anume prevãzute de lege; 4. soluţioneazã conflictele de competenta ivite între tribunalele militare din raza sa teritorialã."; - Art. 28^2 : "Curtea Militarã de Apel: 1. judeca în prima instanta: a) infracţiunile prevãzute de Codul penal în art. 155-173 şi art. 356-361, sãvârşite de militari ori sãvârşite în legatura cu serviciul de cãtre salariaţii civili din Ministerul Apãrãrii Naţionale, Ministerul de Interne, Ministerul Justiţiei - Direcţia generalã a penitenciarelor -, Serviciul Roman de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Telecomunicaţii Speciale şi Serviciul de Protecţie şi Paza; b) infracţiunile sãvârşite de judecãtorii tribunalelor militare şi ai tribunalelor militare teritoriale, precum şi de procurorii militari de la parchetele militare de pe lângã aceste instanţe; c) alte infracţiuni date prin lege în competenta sa; 2. ca instanta de apel, judeca apelurile impotriva hotãrârilor pronunţate în prima instanta de tribunalele militare teritoriale; 3. ca instanta de recurs, judeca recursurile impotriva hotãrârilor pronunţate de tribunalele militare teritoriale în apel, precum şi în alte cazuri anume prevãzute de lege; 4. soluţioneazã conflictele de competenta ivite între tribunalele militare teritoriale sau între tribunalele militare şi tribunalele militare teritoriale ori între tribunalele militare din raza de competenta a unor tribunale militare teritoriale diferite." Autorul exceptiei susţine ca aceste dispoziţii, stabilind ca o categorie aparte de cetãţeni sunt supuşi jurisdicţiei unor instanţe speciale, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitoare la criteriile egalitãţii, ale art. 16 referitoare la egalitatea cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi celor ale art. 49 alin. (2) referitoare la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi. De asemenea, se susţine şi încãlcarea art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã. Instituirea instanţelor militare, a cãror competenta este determinata de calitatea persoanelor de militari sau de angajaţi ai anumitor organe, este recunoscuta în toate sistemele de drept şi nu incalca nici principiul egalitãţii în drepturi, nici drepturile procesuale garantate în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Existenta unei competente personale nu exclude egalitatea cetãţenilor în fata legii, întrucât instituirea ei, care este atributul legiuitorului, asa cum se prevede în art. 125 alin. (3) din Constituţie, nu se face în mod discriminatoriu, ci în raport cu specializarea cerutã de calitatea de militar sau de angajat civil în forţele armate. De asemenea, nu se incalca dreptul de acces liber la justiţie, deoarece dispoziţiile legale criticate nu inlatura posibilitatea inculpatului de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile procesuale instituite prin lege, în cadrul unui proces echitabil. Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26, 28 şi 28^2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Adrian Popa în Dosarul nr. 5.306/2001 al Curţii Supreme de Justiţie - Secţia penalã. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 26 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
──────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
