Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 273 din 24 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 717 din 9 august 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Media Pro" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.817/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, procedura de citare fiind legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 5.817/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Media Pro" - S.R.L. din Bucureşti, pârâtã într-o cauzã civilã având ca obiect pretenţii formulate de reclamanta "Credidam".
Din examinarea concluziilor depuse de autorul excepţiei se observã cã acesta a invocat şi excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 lit. a) din Legea nr. 146/1997 , precum şi a dispoziţiilor art. 130 alin. (1) lit. c), ale art. 131 şi ale <>art. 133 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 , excepţie ce a fost însã respinsã de instanţa de judecatã ca fiind inadmisibilã, deoarece a apreciat cã nu este îndeplinitã condiţia prevãzutã de <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, şi anume ca soluţionarea cauzei sã depindã de prevederile legale atacate.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 contravin prevederilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Astfel, în opinia sa, libertatea gândirii include şi libertatea de decizie a organelor de conducere ale unei persoane juridice, or, observã cã textul de lege criticat obligã organele de conducere sã îşi exprime acordul de voinţã în ceea ce priveşte încheierea unui contract. De asemenea, apreciazã cã "într-o societate caracterizatã prin libertatea ideilor şi libertatea de asociere, libertatea comerţului vine ca o consecinţã fireascã [...]".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile art. 29 din Constituţie nu îşi gãsesc aplicare în domeniul patrimonial, avut în vedere de reglementãrile criticate, ci în domeniul drepturilor personale nepatrimoniale. De asemenea, faţã de susţinerea autorului excepţiei potrivit cãreia legea obligã pe utilizatori la încheierea unui contract şi implicit la exprimarea unui acord de voinţã, aratã cã persoana juridicã are libertatea de a-şi alege la momentul constituirii domeniul de activitate, dar, o datã ce l-a stabilit, trebuie sã se supunã legilor speciale care îl reglementeazã. În aceeaşi ordine de idei menţioneazã cã libertatea comerţului poate fi influenţatã prin pârghii specifice, precum impozitele, taxele, subvenţiile sau licenţele de export-import, cât şi printr-o politicã legislativã adecvatã. Totodatã observã cã, în considerarea specificului economiei de piaţã, statul nu mai este deţinãtorul exclusiv al tuturor acestor pârghii economice, rolul sãu fiind limitat la crearea cadrului general economic, social şi politic - necesar pentru derularea activitãţii agenţilor economici, ceea ce implicã adoptarea unor reglementãri restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectãrii drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. În condiţiile în care domeniul reglementat de <>Legea nr. 8/1996 apare ca un domeniu a cãrui importanţã este evidentã, apreciazã cã intervenţia statului este necesarã atât pentru asigurarea protecţiei creatorilor de opere şi a titularilor drepturilor conexe, cât şi pentru asigurarea ajungerii operelor la destinatarii acestora, cele douã finalitãţi neputând fi atinse în lipsa unui acord între reprezentanţii titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe şi reprezentanţii utilizatorilor. Temeiul constituţional al unei asemenea intervenţii îl identificã în dispoziţiile art. 135 alin. (2) lit. a) şi f) din Constituţie, republicatã. În final, apreciazã cã textul de lege criticat "dã expresie, într-un domeniu particular, dar de larg interes, principiului constituţional al garantãrii dreptului de proprietate, element esenţial în cadrul economiei de piaţã bazate pe libera iniţiativã şi concurenţã".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, dispoziţii care au urmãtoarea redactare:
- Art. 130 alin. (1) lit. a): "(1) Organismele de gestiune colectivã au urmãtoarele obligaţii:
a) sã acorde utilizatorilor, prin contract, în schimbul unei remuneraţii, autorizaţii neexclusive de utilizare a operelor sau prestaţiilor titularilor drepturilor, sub formã de licenţã neexclusivã;".
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 29 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a), prevederi care, în urma republicãrii Constituţiei, au dobândit urmãtoarea redactare şi numerotare:
- Art. 29 alin. (1): "(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrãdite sub nici o formã. Nimeni nu poate fi constrâns sã adopte o opinie ori sã adere la o credinţã religioasã, contrare convingerilor sale."
- Art. 135 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sã asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;".
Examinând excepţia, Curtea observã cã textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 15 din 22 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 10 februarie 2004, Curtea a constatat cã dispoziţiile <>art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 nu contravin prevederilor constituţionale care consacrã libertatea conştiinţei şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului. În acest sens, Curtea a statuat cã, în condiţiile specifice ale economiei de piaţã, statul nu mai poate fi considerat ca deţinând în exclusivitate toate pârghiile economice, rolul sãu fiind limitat la crearea cadrului general, economic, social şi politic, necesar pentru derularea activitãţii agenţilor economici, ceea ce implicã adoptarea unor reglementãri restrictive, dar în limitele impuse de asigurarea respectãrii drepturilor şi intereselor legitime ale tuturor. Într-un asemenea context, domeniul reglementat de <>Legea nr. 8/1996 a fost apreciat ca prezentând o evidentã importanţã socialã care justificã intervenţia statului atât pentru asigurarea protecţiei creatorilor de opere şi a titularilor de drepturi conexe, cât şi pentru asigurarea ajungerii operelor la destinatarul acestora - publicul consumator. Curtea a considerat cã aceste douã finalitãţi nu pot fi atinse în lipsa unui acord între reprezentanţii titularilor drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe şi reprezentanţii utilizatorilor (de exemplu, reprezentanţii societãţilor comerciale de televiziune), iar, atunci când negocierile dintre cele douã categorii de reprezentanţi se blocheazã, a apreciat ca fireascã posibilitatea statului de a interveni prin mãsuri adecvate. S-a observat cã temeiul constituţional al unei asemenea intervenţii se regãseşte în înseşi dispoziţiile art. 135 alin (2) lit. a) şi f) din Constituţie, republicatã, referitoare la obligaţia statului de a asigura "protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie" şi, respectiv, de a asigura "crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calitãţii vieţii".
În concluzie, Curtea a reţinut cã textele de lege criticate nu sunt în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1), ci, dimpotrivã, dau expresie, într-un domeniu particular, dar de larg interes, principiului constituţional al garantãrii dreptului de proprietate, element esenţial în cadrul economiei de piaţã, bazatã pe libera iniţiativã şi concurenţã.
Cu acelaşi prilej, Curtea Constituţionalã a statuat cã textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor constituţionale care consacrã libertatea conştiinţei, arãtând, în acest sens, cã acestea îşi gãsesc aplicarea într-un alt domeniu decât cel la care se referã <>art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 .
Curtea apreciazã cã în speţã nu au intervenit elemente noi care sã justifice schimbarea jurisprudenţei menţionate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.d), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Media Pro" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.817/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 iunie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
