Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 270 din 22 martie 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 308 din 9 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Nicolae Cojocaru, Eliza Cojocaru, Cristian Cojocaru, Ştefan Cojocaru şi George Cojocaru în Dosarul nr. 30.637/299/2005 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde unul dintre autorii excepţiei, Nicolae Cojocaru, şi partea Aura Ilie, personal şi asistatã de apãrãtor cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei, Nicolae Cojocaru, depune la dosar o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, întrucât apãrãtorul sãu este bolnav.
Apãrãtorul pãrţii prezente se opune cererii de amânare, considerând cã se urmãreşte tergiversarea judecãrii cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã admiterea cererii de amânare.
Curtea respinge cererea de amânare, întrucât aceasta nu îndeplineşte condiţiile prevãzute de art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Autorul excepţiei, Nicolae Cojocaru, solicitã admiterea acesteia.
Apãrãtorul pãrţii Aura Ilie solicitã, în principal, respingerea excepţiei ca inadmisibilã, apreciind cã aceasta nu are legãturã cu soluţionarea cauzei. În subsidiar, considerã cã excepţia este neîntemeiatã, arãtând cã textul de lege criticat ocroteşte în mod egal atât chiriaşii, cât şi proprietarii. Totodatã, aratã cã niciuna dintre interpretãrile posibile date normelor legale criticate nu aduce atingere prevederilor art. 20 din Constituţie şi, prin prisma acestuia, prevederilor din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului invocate de autorii excepţiei. Mai aratã cã titularii drepturilor au obligaţia constituţionalã de a le exercita cu bunã-credinţã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã dispoziţiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar şi pe chiriaş, fãrã nicio discriminare pe considerente arbitrare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 20 septembrie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 30.637/299/2005, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece din formularea acestuia "rezultã cã existã cetãţeni cãrora li se prelungesc contractele de închiriere şi cetãţeni cãrora nu li se prelungesc aceste contracte", instituindu-se aşadar discriminãri între cele douã categorii. Totodatã, <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 ocroteşte numai pe proprietar, nu şi pe chiriaş. Sunt încãlcate şi prevederile art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 9, 10, 11 şi 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ce garanteazã dreptul la un nivel de trai corespunzãtor, respectiv dreptul la locuinţã.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, considerând cã situaţiile excepţionale reglementate prin textul de lege criticat au impus soluţii de excepţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a textului de lege criticat în raport de dispoziţiile art. 16 din Constituţie, deoarece acestea se aplicã tuturor celor prevãzuţi în ipoteza normei, fãrã discriminãri pe considerente arbitrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, prezent la dezbateri, susţinerile apãrãtorului pãrţii Aura Ilie, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, cu modificãrile aduse prin <>Legea nr. 241/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
- Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplicã:
a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevãzute la art. 2-7;
b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particularã, prevãzute la art. 1-7, ai cãror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzãtoare ori au înstrãinat o locuinţã corespunzãtoare, dupã data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai cãror titulari sau membri de familie menţionaţi în contract au redobândit, ca foşti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevãzute la art. 1 sau de o instituţie publicã;
c) chiriaşului care refuzã sã preia în folosinţã o altã locuinţã pusã la dispoziţie, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, de fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de autoritãţile publice locale;
d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriaşilor cãrora li s-a notificat sã încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul, potrivit <>Legii nr. 17/1994 , <>Legii nr. 112/1995 sau <>Legii nr. 114/1996 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
e) în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul de locuinţe;
f) în cazul chiriaşilor care au subînchiriat locuinţa fãrã consimţãmântul scris al proprietarului;
g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioarã a locuinţei fãrã consimţãmântul scris al proprietarului şi fãrã aprobãrile legale;
h) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricãciuni locuinţei, clãdirii în care este situatã aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrãinat fãrã drept pãrţi din acestea;
i) chiriaşului care are un comportament ce face imposibilã convieţuirea sau împiedicã folosirea normalã a locuinţei;
j) chiriaşilor rezidenţi în strãinãtate care, fãrã a fi detaşaţi, nu au mai folosit locuinţa mai mult de un an fãrã întrerupere."
Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 20 privitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu referire la art. 25 privind dreptul la un nivel de trai decent, din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, ale art. 9 referitor la dreptul oricãrei persoane la securitate socialã, ale art. 10 privind ocrotirea şi asistenţa acordate familiei, ale art. 11 referitor la dreptul oricãrei persoane la un nivel de trai decent şi ale art. 12 privind dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
Examinând excepţia, Curtea Constituţionalã constatã cã dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie.
Astfel, prin <>Decizia nr. 363 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 15 septembrie 2005, Curtea a statuat cã textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminãri între cetãţeni şi nu încalcã principiul constituţional al egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, tratamentul egal impunându-se doar pentru cetãţenii aflaţi în situaţii identice. Dispoziţiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar şi pe chiriaş, stabilind, pe de o parte, în ce mãsurã proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar, pe de altã parte, dând chiriaşului posibilitatea sã îşi apere dreptul locativ în condiţiile în care nu i se poate reproşa vreo conduitã culpabilã.
Curtea mai observã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 este un act normativ prin care sunt instituite mãsuri de protecţie a chiriaşilor. Exceptarea, prin textul de lege criticat, a unor categorii de chiriaşi de la aplicarea acestor mãsuri se justificã ori prin lipsa unei necesitãţi reale de a beneficia de prelungirea contractelor de închiriere, ori datoritã conduitei culpabile a chiriaşilor.
Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 20 din Constituţie, coroborate cu art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, art. 9, 10, 11 şi 12 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Nicolae Cojocaru, Eliza Cojocaru, Cristian Cojocaru, Ştefan Cojocaru şi George Cojocaru în Dosarul nr. 30.637/299/2005 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
