Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 270 din 22 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Legii nr. 98/1994 privind stabilirea si sanctionarea contraventiilor la normele legale de igiena si sanatate publica, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, cu modificarile si completarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 722 din 10 august 2004
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Claudia Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienã şi sãnãtate publicã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Mega-Image" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 477/2004 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin avocat Silviu Udangiu cu delegaţie la dosar, lipsind cealaltã parte, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului excepţiei reitereazã motivele expuse în notele scrise depuse la dosarul cauzei, arãtând, în esenţã, cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (2) şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicatã, prin aceea cã limiteazã dreptul contestatorului unui proces-verbal de contravenţie de a uza de toate probele prevãzute de Codul de procedurã civilã. În final, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi statuarea obligaţiei pentru agentul constatator de a dovedi susţinerile din procesul-verbal de contravenţie.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile <>Legii nr. 98/1994 enumerã categorii de fapte ce constituie contravenţii, astfel cã nu pot fi încãlcate textele constituţionale invocate de autorul excepţiei. În ceea ce priveşte dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , precizeazã cã acestea sunt în concordanţã cu principiile egalitãţii în drepturi şi ale unui proces echitabil, aşa cum sunt statuate în Constituţia României, republicatã, precum şi în Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 477/2004, Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienã şi sãnãtate publicã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Mega-Image" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã civilã având ca obiect plângerea contravenţionalã împotriva unui proces-verbal de contravenţie întocmit de Direcţia de Sãnãtate Publicã a Municipiului Bucureşti - Serviciul de Inspecţie Sanitarã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se aratã cã dispoziţiile <>Legii nr. 98/1994 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cele ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, încalcã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor, statuat de art. 16 alin. (2) din Constituţie, republicatã, precum şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil, prevãzut de normele constituţionale ale art. 21 alin. (3). Se susţine cã în cuprinsul actelor normative criticate "nu se menţioneazã obligaţia agentului constatator de a dovedi cele consemnate în procesul-verbal de constatare", astfel cã, în situaţia contestãrii în faţa instanţei de judecatã a procesului-verbal, sarcina probei este inversatã, contestatorul având calitatea procesualã de reclamant, fiind astfel obligat sã îşi probeze nevinovãţia şi sã combatã veridicitatea susţinerilor cuprinse în actul constatator.
Judecãtoria Sectorului 6 Bucureşti considerã cã dispoziţiile <>Legii nr. 98/1994 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu încalcã principiile constituţionale consacrate de art. 16 alin. (2) şi art. 21 alin. (3), întrucât legea atacatã "nu cuprinde decât norme de definire şi sancţionare a unor fapte considerate contravenţii la normele legale de igienã şi sãnãtate publicã".
Referitor la critica de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 în raport de prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie, republicatã, instanţa apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, deoarece "petenta nu aratã care este situaţia din care rezultã cã agentul constatator s-ar situa mai presus decât legea".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a ordonanţei sub aspectul încãlcãrii art. 21 alin. (3) din Constituţie, instanţa apreciazã cã excepţia ridicatã este întemeiatã. În esenţã, se aratã cã prin folosirea termenilor de "contravenient" şi "contravenţie" în cuprinsul dispoziţiilor din <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se ajunge la înlãturarea prezumţiei de nevinovãţie - garanţie procesualã de care trebuie sã beneficieze cel în sarcina cãruia s-ar angaja, eventual, rãspunderea juridicã, fie ea de naturã penalã, civilã sau administrativã. În cadrul acestui tip de proces civil de soluţionare a unei plângeri contravenţionale, procesul-verbal atacat dobândeşte forţa probantã ce rãstoarnã prezumţia de nevinovãţie, iar contestatorul are calitatea de reclamant, fiind chemat sã dovedeascã netemeinicia sau ilegalitatea actului încheiat de agentul constatator. În concluzie, în materie contravenţionalã, prezumţia de nevinovãţie opereazã în favoarea agentului constatator, deşi cel chemat sã rãspundã contravenţional este contestatorul-reclamant, încãlcându-se astfel art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicatã, care consacrã dreptul la un proces echitabil.
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu, prin <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 .
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienã şi sãnãtate publicã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi cele ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sunt constituţionale. Apreciazã cã textele de lege criticate nu infirmã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor şi nici nu încalcã dreptul la un proces echitabil, indicând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi instituţiei Avocatul Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, republicatã, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienã şi sãnãtate publicã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii normative contravin prevederilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, republicatã, conform cãrora "Nimeni nu este mai presus de lege", precum şi ale art. 21 alin. (3) din aceasta, care consacrã dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Analizând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, în esenţã, critica de neconstituţionalitate vizeazã procedura de administrare a probelor în cadrul soluţionãrii în faţa instanţei de judecatã a unei plângeri contravenţionale împotriva unui procesverbal de contravenţie, aşa cum este prevãzutã de <>Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã prin calitatea de reclamant a contestatorului, prezumţia de nevinovãţie opereazã în favoarea intimatului - agentul constatator -, iar sarcina probei este inversatã, în sensul cã reclamantul este pus în situaţia de a administra probe care sã combatã argumentele expuse în procesul-verbal de contravenţie. Se susţine cã în acest mod se creeazã, în materie contravenţionalã, o excepţie de la regula specificã procedurii civile şi penale conform cãreia de prezumţia de nevinovãţie beneficiazã cel în sarcina cãruia s-ar angaja, eventual, rãspunderea juridicã, nesocotindu-se astfel principiul egalitãţii în faţa legii şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil.
Din examinarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, tot sub aspectul invocãrii dreptului la un proces echitabil, aşa cum este consacrat prin prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea stabilind cu aceste ocazii constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 380 din 14 octombrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 7 noiembrie 2003, Curtea a reţinut cã "din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesuluiverbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei", întrucât "alin. (1) al art. 34 din ordonanţa criticatã stabileşte, fãrã distincţii, cã instanţa competentã sã soluţioneze plângerea verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţã, şi organul care a aplicat sancţiunea, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesuluiverbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirile stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii". În plus, alin. (2) al art. 34 din actul normativ atacat prevede cã "hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs, fãrã ca motivarea acestuia sã fie obligatorie". Autorul excepţiei omite în motivarea sa faptul cã, în exercitarea rolului sãu activ, instanţa de judecatã are deci obligaţia legalã sã administreze probele prevãzute de lege, constând în ascultarea pãrţilor din proces, a martorilor, dovada cu înscrisuri etc., hotãrând, în caz de constatare a netemeiniciei sau ilegalitãţii procesului-verbal contestat, anularea acestuia, recuperarea sumelor încasate, precum şi sancţiuni administrative în sarcina agentuluiconstatator.
Aşa fiind, rezultã fãrã echivoc cã dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 dau expresie dreptului la apãrare şi principiului egalitãţii armelor, fiind în concordanţã cu exigenţele impuse de principiul egalitãţii în faţa legii şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil, aşa cum sunt consacrate prin prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (2) şi art. 21 alin. (3), precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, cele statuate în decizia mai sus menţionatã îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei referitoare la "statuarea, în actele normative criticate, a obligaţiei agentului constatator de a dovedi susţinerile înscrise în procesul-verbal", Curtea constatã cã aceasta excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional. În temeiul <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 , "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
În legãturã cu pretinsa neconstituţionalitate a <>Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienã şi sãnãtate publicã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, Curtea constatã cã nu sunt formulate alte critici decât cele care vizeazã dispoziţiile <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 , astfel cã argumentele anterior înfãţişate justificã şi respingerea acestor critici.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 232/2004 ,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 98/1994 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igienã şi sãnãtate publicã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, precum şi ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Mega-Image" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 477/2004 al Judecãtoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 iunie 2004.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Niţã
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
