Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 270 din 2 octombrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 lit. d) si ale art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 18 din 15 ianuarie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Studio Forma Group" - S.R.L. în Dosarul nr. 7.607/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei. Se arata ca prevederile legale criticate nu restrang exercitarea dreptului de proprietate, ele constituind o mãsura de protecţie a acestuia. Or, alin. (6) al art. 41 din Constituţie obliga proprietarul la respectarea unor sarcini care sunt prevãzute de lege, precum şi la exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertãţilor.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 februarie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 7.607/1999, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi a celor ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Studio Forma Group" - S.R.L. în Dosarul nr. 7.607/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã, având ca obiect judecarea cererii formulate de autorul exceptiei impotriva Bãncii Comerciale Albina, intemeiata pe dispoziţiile <>Legii nr. 64/1995 .
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenta, ca dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, contravin prevederilor art. 41 alin. (1) şi (2), ale art. 49, ale art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (6) din Constituţie, deoarece nu garanteazã dreptul de proprietate, restrangand exerciţiul acestuia şi contravenind obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului, prin aceea ca i se ia debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea.
Tribunalul Bucureşti - Secţia comercialã, exprimandu-şi opinia, considera ca excepţia nu este intemeiata, întrucât "susţinerile debitoarei nu-şi gãsesc reflectarea în textele legii".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca textele criticate nu contravin prevederilor constituţionale, ele având ca scop evitarea fraudarii creditorilor.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi ale <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. d) şi cele ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999, texte care au urmãtorul cuprins:
- Art. 10 lit. d): "Principalele atribuţii ale judecatoruluisindic, în cadrul prezentei legi, sunt: [...] d) judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;"
- Art. 79: "(1) În lipsa unui plan de reorganizare, confirmat de judecãtorul-sindic în condiţiile art. 68, debitorul, un creditor, comitetul creditorilor sau camera de comerţ şi industrie teritorialã poate adresa judecãtorului-sindic o cerere de a se ridica debitorului dreptul de a-şi conduce activitatea.
(2) Judecãtorul-sindic va examina, în termen de 10 zile, o astfel de cerere, într-o şedinţa la care vor fi citaţi debitorul, creditorii, administratorul, comitetul creditorilor şi camera de comerţ şi industrie teritorialã. Cererea va putea fi admisã numai motivat, printre motive figurand pierderile continue din averea debitorului sau lipsa probabilitatii de realizare a unui plan raţional de activitate.
(3) Dacã cererea este admisã, judecãtorul-sindic va dispune şi aplicarea de îndatã a dispoziţiilor prezentei secţiuni."
Autorul exceptiei de neconstituţionalitate susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi (2), ale art. 49, ale art. 134 alin. (2) lit. a) şi ale art. 135 alin. (6).
Se considera în esenta ca prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece incalca dreptul debitorului de a-şi conduce activitatea.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca nu poate retine criticile formulate de autorul acesteia.
Prevederile legale criticate nu incalca dispoziţiile constituţionale invocate, ele având ca finalitate ridicarea dreptului de a-şi conduce activitatea pentru debitorul fata de care s-a declansat procedura de reorganizare şi faliment şi care suferã pierderi continue din averea sa ori se afla în situaţia în care nu exista probabilitatea de realizare a unui plan raţional de activitate. În contextul procedurii speciale de executare silitã instituitã prin <>Legea nr. 64/1995 sunt reglementate tocmai acele condiţii în care creditorii sa poatã fi plãtiţi, iar prin aceasta sa fie asigurata buna funcţionare a creditului şi respectarea obligaţiilor contractuale, esenţiale desfãşurãrii comerţului şi concurentei loiale. În consecinta, Curtea constata ca debitorul care, cu reacredinta, refuza adoptarea mãsurilor prevãzute de lege pentru salvagardarea intereselor creditorilor sãi nu poate pretinde încãlcarea dreptului de proprietate.
Referitor la invocarea art. 49 din Constituţie Curtea constata ca acesta nu are nici o legatura cu cauza, întrucât dreptul comerciantului de a-şi conduce activitatea nu este unul dintre drepturile şi libertãţile fundamentale prevãzute în titlul II din Constituţie, la care se referã art. 49. De altfel, ridicarea dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea poate interveni, cu respectarea condiţiilor prevãzute la art. 79 din lege, numai dupã declanşarea procedurii complexe prevãzute de <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, în caz de încetare de plati timp de cel puţin 30 de zile, deci de insolventa comercialã, situaţie în care debitorul şi-a încãlcat obligaţia de a-şi plati datoriile pe care le are fata de creditori, conform obligaţiilor contractuale asumate. În aceste condiţii ridicarea dreptului de a-şi conduce activitatea de cãtre debitorul aflat în încetare de plati, pronunţatã de judecãtorul-sindic în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale art. 79 din lege, este consecinta deschiderii procedurii falimentului, reglementatã de capitolul III secţiunea a 6-a din <>Legea nr. 64/1995 , republicatã, aplicabilã când nu mai exista posibilitatea reorganizãrii activitãţii debitorului. Aceasta procedura extrema presupune, de asemenea, indisponibilizarea bunurilor din averea debitorului, tocmai în vederea garantarii posibilitatii de plata a creanţelor creditorilor.
Pierderea dreptului de a-şi conduce activitatea de cãtre debitorul aflat în încetare de plati, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu contravine dispoziţiilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care prevãd obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie. Mãsura ridicãrii dreptului debitorului de a-şi conduce activitatea, prin finalitatea ei, rãspunde în realitate cerintei asigurãrii unui cadru favorabil valorificãrii tuturor factorilor de producţie, ceea ce vizeazã pe toţi agenţii economici, inclusiv debitorul şi creditorii, precum şi funcţionarea creditului.
De asemenea, Curtea retine ca prevederile art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, nu incalca dispoziţiile art. 135 alin. (6) din Constituţie, care consacra inviolabilitatea proprietãţii private "în condiţiile legii".
De altfel, dispoziţiile art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 , republicatã, au mai format obiectul controlului de constitutionalitate, Curtea stabilind prin mai multe decizii, ca de exemplu Decizia nr. 241 din 10 iulie 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 26 septembrie 2001, ca aceste dispoziţii sunt constituţionale.
Soluţia pronunţatã şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de fata, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. d) şi ale <>art. 79 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizãrii judiciare şi a falimentului, republicatã, excepţie ridicatã de S.C. "Studio Forma Group" - S.R.L. în Dosarul nr. 7.607/1999 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercialã.
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 2 octombrie 2001.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
