Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 27 din 27 ianuarie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 153 din 20 februarie 2004
Nicolae Popa - preşedinte
Costicã Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Lucian Stângu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996 Codul silvic, excepţie ridicatã din oficiu în Dosarul nr. 6.654/2003 al Judecãtoriei Bacãu.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilã, arãtând cã susţinerile autorului excepţiei privind abrogarea implicitã a dispoziţiilor <>art. 97 din Legea nr. 26/1996 ridicã o problemã de interpretare şi aplicare a legii care nu aparţine competenţei Curţii Constituţionale. În realitate, art. 98 alin. 4 este o normã de trimitere, încorporând art. 97 alin. 4 din Codul silvic.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 26 septembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 6.654/2003, Judecãtoria Bacãu a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, excepţie ridicatã din oficiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa aratã cã inculpaţii din dosar au fost trimişi în judecatã prin rechizitoriu "pentru sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de <>art. 31 alin. 1 şi 4 lit. a) din Legea nr. 141/1999 şi <>art. 98 alin. 1-4 lit. a) din Legea nr. 26/1996 , cu aplicarea art. 33 lit. a) din Codul penal".
Se susţine cã "textul articolului 97 din <>Legea nr. 26/1996 este abrogat implicit prin intrarea în vigoare a <>Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 (ultima republicatã în data de 26.02.2003, în Monitorul Oficial nr. 122). Astfel, în art. 32, acest act normativ incrimineazã practic infracţiunea reglementatã anterior de <>art. 97 din Legea nr. 26/1996 , şi anume tãierea fãrã drept de arbori. Agravantele acestei fapte, precum şi pedepsele stabilite sunt identice, ducând la concluzia de netãgãduit cã suntem în prezenţa unei singure infracţiuni reglementate de douã texte de lege". În continuare, potrivit argumentãrii instanţei, "cum prin art. 45 din O.G. nr. 96/1998 se precizeazã cã pe data intrãrii în vigoare a ordonanţei se abrogã orice dispoziţii contrare, rezultã, faţã de precizãrile de mai sus, cã <>art. 97 din Legea nr. 26/1996 este abrogat implicit". De altfel, susţine instanţa, "în practica judiciarã acest text nu mai are aplicabilitate încã din anul 1998". În ceea ce priveşte "articolul 98 din <>Legea nr. 26/1996 , care incrimineazã o faptã distinctã, este în vigoare, dacã avem în vedere textul <>art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 ". În acelaşi timp, aratã instanţa, "alineatul 4 al acestui articol face însã trimitere la un text abrogat implicit (<>art. 97 din Legea nr. 26/1996 ), astfel cã fapta incriminatã, agravantã a infracţiunii de bazã, ca şi sancţiunea stabilitã, nu are aplicabilitate datoritã incidenţei dispoziţiilor art. 23 alineatul ultim din Constituţia României, potrivit cãruia nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi temeiul <>legii. Articolul 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996 stabileşte o pedeapsã în temeiul unui text de lege abrogat implicit, potrivit argumentaţiei prezentate". În continuare, se aratã cã, "totuşi, acest aspect este neglijat în practicã, plecându-se de la considerentul cã textul art. 97, deşi abrogat implicit, existã în reglementãrile Codului silvic, iar trimiterea de la art. 98 alin. 4 este legalã". Instanţa apreciazã cã "un text abrogat echivaleazã cu lipsa lui, astfel cã orice referire la acesta este lipsitã de temei legal". Conform argumentãrii instanţei, "nici mãcar nu se poate interpreta cã prevederile <>art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996 se referã, de fapt, la textul ce înlocuieşte art. 97 alin. 4, şi anume <>art. 32 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 ", iar <>Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 "abrogã implicit dispoziţiile <>art. 97 din Legea nr. 26/1996 ". Concluzia instanţei este în sensul cã "textul <>art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996 este neconstituţional, stabilind o pedeapsã în temeiul unei dispoziţii legale abrogate, cu încãlcarea prevederilor art. 23 alin. ultim din Constituţie".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã excepţia neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere, se aratã cã "<>Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 , republicatã, reglementeazã la art. 32 al capitolului «Rãspunderi şi sancţiuni» infracţiunea de «tãiere sau scoatere din rãdãcini, fãrã drept, de arbori, puieţi sau lãstari din fondul forestier naţional, indiferent de forma de proprietate», prin reluarea dispoziţiilor <>art. 97 din Legea nr. 26/1996 . Astfel, prevederile <>art. 97 din Legea nr. 26/1996 , nefiind contrare dispoziţiilor instituite prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 (sunt chiar identice), nu se poate susţine cã sunt abrogate implicit". De asemenea, Guvernul precizeazã cã "Instituţia abrogãrii implicite opereazã asupra prevederilor cuprinse într-un act normativ, dacã acestea sunt contrare noilor reglementãri". În aceastã situaţie, aratã Guvernul, "trimiterea cuprinsã la <>art. 98 alin. (4) din Legea nr. 26/1996 nu se face la un text abrogat, cum susţine autorul excepţiei, ci la un text care este reluat întocmai şi în cuprinsul <>Ordonanţei Guvernului nr. 96/1998 ". În concluzie, Guvernul aratã cã, în opinia sa, "dispoziţiile <>art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996 fac trimitere la dispoziţiile în vigoare, care se regãsesc întocmai şi la <>art. 32 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 , şi nu se poate susţine cã dispoziţiile criticate încalcã dispoziţiile art. 23 alin. (9) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora «nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii»".
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, text care are urmãtorul cuprins: "În cazul în care furtul a fost sãvârşit în împrejurãrile menţionate la art. 97 alin. 4, maximul pedepselor prevãzute în alineatele precedente se majoreazã cu 3 ani".
Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este art. 23 alin. (9) din Constituţie, devenit, dupã revizuirea şi republicarea Constituţiei, art. 23 alin. (12), text care are urmãtorul cuprins: "Nici o pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii".
Critica de neconstituţionalitate se bazeazã, în esenţã, pe susţinerea cã "textul articolului 97 din <>Legea nr. 26/1996 este abrogat implicit prin intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 96 (ultima republicare în data de 26.02.2003 din Monitorul Oficial nr. 122)". Totodatã, se aratã cã art. 32 al ordonanţei "incrimineazã practic infracţiunea reglementatã anterior de <>art. 97 din Legea nr. 26/1996 , şi anume tãierea fãrã drept de arbori. Agravantele acestei fapte, precum şi pedepsele stabilite sunt identice, ducând la concluzia de netãgãduit cã suntem în prezenţa unei singure infracţiuni reglementate de douã texte de lege". Pe de altã parte, instanţa, autor al excepţiei, aratã cã "prin <>art. 45 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 se precizeazã cã pe data intrãrii în vigoare a ordonanţei se abrogã orice dispoziţii contrare", astfel cã "<>art. 97 din Legea nr. 26/1996 este abrogat implicit". Mai mult, se afirmã cã "în practica judiciarã acest text nu mai are aplicabilitate încã din anul 1998". Potrivit opiniei instanţei, "articolul 98 din <>Legea nr. 26/1996 , care incrimineazã o faptã distinctã, este încã în vigoare, dacã avem în vedere textul <>art. 43 din Ordonanţa Guvernului nr. 96/1998 : "prevederile referitoare la infracţiunile din prezenta ordonanţã se completeazã cu cele cuprinse în titlul VI din Codul silvic". De asemenea, "alineatul 4 al acestui articol [98] face însã trimitere la un text abrogat implicit (<>art. 97 din Legea nr. 26/1996 ), astfel cã fapta incriminatã, agravantã a infracţiunii de bazã, ca şi sancţiunea stabilitã, nu are aplicabilitate datoritã incidenţei dispoziţiilor art. 23 alin. ultim din Constituţie". În acelaşi timp, instanţa afirmã cã "acest aspect este neglijat de practicã, plecându-se de la considerentul cã textul art. 97, deşi abrogat implicit, existã în reglementãrile Codului silvic, iar trimiterea de la art. 98 alin. 4 este legalã".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã din întreaga argumentare a autorului excepţiei rezultã cã acesta se referã la interpretarea <>art. 97 din Legea nr. 26/1996 , text la care fac trimitere prevederile criticate, susţinându-se de instanţã cã acesta ar fi "abrogat implicit". Numai în strânsã legãturã cu faptul dacã acest text este în vigoare sau nu se pune problema constituţionalitãţii prevederilor <>art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic. Aceste aspecte nu vizeazã însã o problemã de neconstituţionalitate a textului criticat (<>art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996 - Codul silvic), raportat la art. 23 alin. (12) din Constituţie, republicatã, ci de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale pe care instanţa trebuie sã le aplice în cauzã, inclusiv stabilirea faptului dacã acestea sunt în vigoare sau nu. Curtea Constituţionalã, în conformitate cu <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãruia "[...] nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului sãu contrar Constituţiei".
Instanţa de judecatã este cea care urmeazã sã facã interpretarea textelor legale incidente în cauzã şi sã stabileascã, ca urmare, dacã acestea sunt sau nu în vigoare pentru a aplica corect legea.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 98 alin. 4 din Legea nr. 26/1996 Codul silvic, excepţie ridicatã din oficiu în Dosarul nr. 6.654/2003 al Judecãtoriei Bacãu.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 ianuarie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
