Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 27 din 25 ianuarie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 154 din 22 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Constantin Zgâmbãu în Dosarul nr. 2.362/2004 al Judecãtoriei Hunedoara.
La apelul nominal este prezent autorul excepţiei personal, lipsind partea Remus Mariş, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Având cuvântul pe fond, Constantin Zgâmbãu solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã textul de lege criticat încalcã drepturile omului şi Constituţia României.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã prevederile legale criticate nu încalcã liberul acces la justiţie, ci dau expresie acestui drept constituţional. În temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, pãrţile interesate pot formula plângere la instanţele judecãtoreşti împotriva oricãrei ordonanţe de scoatere de sub urmãrire penalã, emisã de procuror, aşadar şi împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmãrire penalã, întemeiatã pe dispoziţiile art. 10 lit. b^1) din Codul de procedurã penalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 septembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 2.362/2004, Judecãtoria Hunedoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Constantin Zgâmbãu într-o cauzã având ca obiect plângerea împotriva Ordonanţei din data de 23 iunie 2004 a Parchetului de pe lângã Judecãtoria Hunedoara.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã prevederile legale criticate încalcã dreptul la apãrare, precum şi dreptul la o cale de atac efectivã în faţa unei instanţe judecãtoreşti, prin aceea cã limiteazã în mod nejustificat actele procurorului ce pot fi atacate cu plângere la instanţã. Astfel, între acestea nu au fost prevãzute de legiuitor şi soluţiile de scoatere de sub urmãrire penalã, pronunţate de procuror în temeiul art. 10 lit. b^1) din Codul de procedurã penalã (când fapta nu prezintã gradul de pericol social al unei infracţiuni), cu aplicarea totodatã a unei sancţiuni cu caracter administrativ. Se mai susţine cã aceastã "limitare" este discriminatorie, fiind "consecinţa unei omisiuni sau erori privind inventarierea situaţiilor posibile de vãtãmare a unor interese legitime [...], învinuitul faţã de care s-a aplicat una din sancţiunile prevãzute de art. 91 din Codul penal putând fi şi el o persoanã ale cãrei interese legitime au fost vãtãmate". În fapt, prin Ordonanţa din data de 1 iunie 2004 a Parchetului de pe lângã Judecãtoria Hunedoara s-a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã a numitului Constantin Zgâmbãu, în temeiul art. 11 pct. 1 lit. b), raportat la art. 10 lit. b^1) din Codul de procedurã penalã, şi, în baza art. 91 din Codul penal, i s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ de 5.000.000 lei amendã. Împotriva Ordonanţei din data de 23 iunie 2004, prin care Parchetul de pe lângã Judecãtoria Hunedoara a respins plângerea formulatã de Constantin Zgâmbãu împotriva soluţiei menţionate, acesta a formulat plângere la Judecãtoria Hunedoara, iar în faţa instanţei a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Judecãtoria Hunedoara, exprimându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile criticate "nu sunt de naturã sã împiedice orice persoanã ale cãrei interese legitime sunt vãtãmate sã se adreseze instanţei - în aceastã categorie fiind cuprinse şi persoanele cercetate penal - chiar dacã redactarea articolului de lege incriminat are imperfecţiuni şi poate suporta îmbunãtãţiri".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale, respectiv celor din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, invocate de autorul excepţiei. În susţinerea acestei opinii se aratã cã instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ceea ce priveşte cãile de atac, nu este contrarã principiului egalitãţii cetãţenilor în faţa legilor şi a autoritãţilor publice şi nici dreptului la apãrare, fiind de competenţa exclusivã a legiuitorului instituirea unor reguli diferite în considerarea unor situaţii diferite.
Avocatul Poporului apreciazã cã prevederile legale ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), întrucât acestea se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei criticate, fãrã nici o discriminare pe criterii arbitrare. Totodatã se aratã cã limitarea, prin textul de lege criticat, a actelor procurorului împotriva cãrora se poate face plângere la instanţa de judecatã, fãrã a se face o referire expresã la actele prin care s-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, reprezintã o problemã de legiferare, iar nu de constituţionalitate.
Referitor la critica de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 24 din Constituţie, se apreciazã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât textul supus controlului de constituţionalitate acordã pãrţilor toate garanţiile procesuale, inclusiv dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului penal.
În ceea ce priveşte prevederile art. 11 şi 20 din Constituţie, invocate, de asemenea, în motivarea excepţiei, se apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competentã, potrivit dispoziţiilor art 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Curtea observã cã, deşi a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, în realitate, aşa cum rezultã din motivarea excepţiei, critica priveşte doar dispoziţiile alin. 1 al acestui articol, potrivit cãrora "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã".
Aşa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã.
Autorul excepţiei considerã cã textul de lege criticat este contrar prevederilor constituţionale ale art. 11, art. 16 alin. (1), ale art. 20 şi 24, având urmãtorul conţinut:
- Art. 11 (Dreptul internaţional şi dreptul intern) alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";
- Art. 16 (Egalitatea în drepturi) alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20 (Tratatele internaţionale privind drepturile omului): "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 24 (Dreptul la apãrare): "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
De asemenea, autorul excepţiei invocã şi încãlcarea, prin acelaşi text legal, a prevederilor art. 7 şi 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 7: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul fãrã deosebire la o protecţie egalã a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egalã împotriva oricãrei discriminãri care ar încãlca prezenta Declaraţie şi împotriva oricãrei provocãri la o astfel de discriminare.";
- Art. 8: "Orice persoanã are dreptul sã se adreseze în mod efectiv instanţelor judiciare competente împotriva actelor care violeazã drepturile fundamentale ce îi sunt recunoscute prin constituţie sau prin lege."
Se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat limiteazã nejustificat actele procurorului împotriva cãrora se poate face plângere în justiţie, în sfera acestora nefiind incluse şi actele prin care procurorul, pronunţând soluţii de scoatere de sub urmãrire penalã, aplicã totodatã sancţiuni cu caracter administrativ.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinţã, urmeazã sã fie respinsã.
Curtea reţine cã dispoziţiile alin. 1 al art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, care reglementeazã tocmai posibilitatea formulãrii plângerii la instanţa de judecatã împotriva actelor prin care procurorul soluţioneazã cauza penalã fãrã ca aceasta sã mai ajungã în faţa instanţei, respectiv împotriva "rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei, ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror", asigurã exercitarea efectivã a dreptului de acces la justiţie, în conformitate cu prevederile art. 8 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Au deschisã calea accesului la justiţie, prin posibilitatea de a face plângere la instanţele judecãtoreşti în temeiul art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, atât "persoana vãtãmatã", cât şi "orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate", textul de lege criticat fiind aşadar deopotrivã aplicabil tuturor persoanelor care se aflã în ipoteza acestuia, fãrã privilegii sau discriminãri, în raport cu criteriile egalitãţii în drepturi stabilite de art. 4 alin. (2) din Legea fundamentalã. Ca urmare, nu poate fi reţinutã nici pretinsa încãlcare a principiului egalitãţii în drepturi, prevãzut de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, respectiv de cele ale art. 7 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Atâta vreme cât nu existã nici o contradicţie între prevederile ce fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate şi normele internaţionale în materia drepturilor omului invocate, nu poate fi primitã nici critica formulatã de autorul excepţiei în raport cu art. 11 şi 20 din Constituţie.
În ceea ce priveşte susţinerea privind încãlcarea, prin acelaşi text, a dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 din Legea fundamentalã, aceasta este nefondatã, întrucât dispoziţiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã nu numai cã nu aduc atingere acestui drept, dar sunt destinate sã asigure condiţiile pentru deplina lui exercitare. Astfel, în cadrul plângerii în faţa instanţei de judecatã, petentul are libertatea de a-şi angaja apãrãtor şi de a se prevala de toate garanţiile prevãzute de lege pentru exercitarea dreptului la apãrare.
Faptul cã în sfera actelor împotriva cãrora partea poate face plângere în temeiul art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu sunt prevãzute, în mod expres, actele procurorului prin care acesta, dând soluţii de netrimitere în judecatã, aplicã sancţiuni cu caracter administrativ nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, de competenţa Curţii Constituţionale. Curtea a statuat în acest sens în mod constant în jurisprudenţa sa cã "nu se poate substitui legiuitorului pentru adãugarea unor noi prevederi celor instituite" (<>Decizia nr. 45 din 2 mai 1995 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 12 mai 1995), "ea nu îşi poate asuma rolul de a crea, de a abroga sau de a modifica o normã juridicã", spre a îndeplini rolul de "legislator pozitiv" (<>Decizia nr. 27 din 12 martie 1996 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 26 aprilie 1996).
De altfel, Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, prin Decizia nr. 411 din 12 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.035 din 9 noiembrie 2004, precum şi prin <>Decizia nr. 452 din 28 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.043 din 11 noiembrie 2004, statuând cã aceste dispoziţii sunt constituţionale. Atât considerentele, cât şi soluţia pronunţatã în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã ducã la reconsiderarea acestei jurisprudenţe.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, ridicatã de Constantin Zgâmbãu în Dosarul nr. 2.362/2004 al Judecãtoriei Hunedoara.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 ianuarie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
