Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 269 din 24 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 314 din 12 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Alexandru Mihalcea în Dosarul nr. 7.641/118/2007 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale.
La apelul nominal se prezintã personal autorul excepţiei, lipsind statul român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Autorul excepţiei susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate, arãtând cã în cazul cererilor de despãgubire pentru crimele sãvârşite în timpul regimului comunist nu poate opera termenul de prescripţie instituit de <>Decretul nr. 167/1958 . Rãspunderea pentru faptele comise trebuie sã fie imprescriptibilã, astfel încât victimele regimului comunist, la fel ca şi cele ale nazismului, sã poatã solicita oricând reparaţii pentru daunele suferite.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilã, modificarea şi completarea textului de lege excedând competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 7.641/118/2007, Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Alexandru Mihalcea în Dosarul nr. 7.641/118/2007.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. 1, art. 20 şi 21 din Constituţia României, deoarece stabilesc un termen-limitã înãuntrul cãruia victimele comunismului pot sã introducã cereri pentru acordarea de daune materiale şi morale, încãlcându-se astfel principiile liberului acces la justiţie şi al egalitãţii în faţa legii, precum şi prioritatea tratatelor internaţionale faţã de dreptul intern. Autorul aratã cã a fost condamnat abuziv la închisoare corecţionalã, pedeapsã pe care a executat-o în condiţii inumane în închisorile şi lagãrele de muncã forţatã comuniste. Or, în mãsura în care crimele nazismului sunt imprescriptibile, fapt cu consecinţe deosebite în materia acordãrii de despãgubiri, autorul considerã cã se justificã acelaşi tratament şi în ceea ce priveşte crimele comise de comunism. Prin urmare, victimele crimelor comunismului ar trebui sã se poatã adresa oricând justiţiei pentru repararea prejudiciilor, limitarea acestui drept echivalând cu restrângerea accesului la justiţie.
Curtea de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale reţine cã <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 se referã la termenul de prescripţie de 3 ani ca fiind un termen general, în sensul aplicãrii lui tuturor acţiunilor personale, cu excepţia cazurilor pentru care existã termene speciale de prescripţie, indiferent de izvorul concret al raportului obligaţional. În cauza dedusã judecãţii, dreptul de a solicita repararea prejudiciului suferit s-a nãscut din momentul în care s-a constatat cã infracţiunea pentru care a fost condamnat autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu existã, însã, date fiind condiţiile sociale şi politice ale regimului de dictaturã comunistã, la acel moment nu existau reglementãri legale care sã permitã promovarea unei acţiuni în despãgubiri. Prin urmare, instanţa apreciazã cã în cauzã nu se poate aplica termenul de prescripţie general prevãzut de <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 şi, pe cale de consecinţã, în cauzele îndreptate împotriva regimului totalitar, ca şi în cazurile crimelor de rãzboi, termenele trebuie reevaluate pentru a da posibilitatea persoanelor victime ale regimului la mãsuri reparatorii, în scopul dreptãţii sociale şi a adevãrului.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 nu contravin prevederilor constituţionale invocate, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind neîntemeiatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, care au urmãtorul conţinut: "Termenul prescripţiei este de 3 ani."
Autorul excepţiei susţine cã aceste dispoziţii legale încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 şi art. 126 alin. (1), precum şi ale art. 14 alin. 3 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit jurisprudenţei sale constante, instituţia prescripţiei, în general, şi termenele în raport cu care aceasta îşi produce efectele nu pot fi considerate de naturã sã îngrãdeascã accesul liber la justiţie, finalitatea lor fiind, dimpotrivã, de a-l facilita, prin asigurarea unui climat de ordine, indispensabil exercitãrii în condiţii optime a acestui drept constituţional, prevenindu-se eventualele abuzuri şi limitându-se efectele perturbatoare asupra stabilitãţii şi securitãţii raporturilor juridice civile. Exercitarea unui drept de cãtre titularul sãu nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigenţe, cãrora li se subsumeazã şi instituirea unor termene, dupã a cãror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilã. Departe de a constitui o negare a dreptului în sine, asemenea exigenţe dau expresie ordinii de drept, absolutizarea exerciţiului unui anumit drept având consecinţã fie negarea, fie amputarea drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, cãrora statul este ţinut sã le acorde ocrotire, în egalã mãsurã.
Însã, în cauza de faţã, Curtea observã cã pretinsa neconstituţionalitate este dedusã dintr-o omisiune de reglementare, pe care însã instanţa constituţionalã nu o poate complini, întrucât, potrivit art. 61 din Constituţie, "Parlamentul este (...) unica autoritate legiuitoare a ţãrii", modificarea sau completarea normelor juridice fiind atribuţii exclusive ale acestuia.
Prin urmare, în temeiul <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãruia "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", excepţia de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulatã, este inadmisibilã şi va fi respinsã ca atare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivã, excepţie ridicatã de Alexandru Mihalcea în Dosarul nr. 7.641/118/2007 al Curţii de Apel Constanţa - Secţia civilã, minori şi familie, litigii de muncã şi asigurãri sociale.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
