Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 269 din 12 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 525 din 21 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Richter Gedeon Vegyeszeti Gyar" - S.A. din Budapesta în Dosarul nr. 6.319/LM/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin avocat Iuliana Niţulescu, lipsã fiind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Avocatul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, arãtând cã dispoziţiile de lege criticate conduc la imixtiuni în administrarea fondului de comerţ ce se aflã în proprietatea exclusivã a societãţii şi asupra cãruia numai aceasta poate dispune liber.
Aşa fiind, apreciazã cã obligarea angajatorului, prin hotãrârea instanţei, de a pune la dispoziţia angajatului concediat şi reintegrat funcţia deţinutã anterior, aduce atingere dreptului de proprietate privatã şi principiului libertãţii economice, precum şi prevederilor art. 57 din Constituţie, referitoare la exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi a libertãţilor constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã textul de lege criticat nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, întrucât nimic nu îl îndreptãţeşte pe angajator sã nu respecte drepturile şi libertãţile celor angajaţi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 6.319/LM/2004, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Richter Gedeon Vegyeszeti Gyar" - S.A. din Budapesta într-o cauzã ce are ca obiect contestaţia la decizia de concediere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã art. 78 alin. (2) din Codul muncii, prevãzând cã la solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune pãrţile în situaţia anterioarã emiterii actului de concediere, contravine în mod flagrant principiilor constituţionale care "consacrã dreptul de proprietate privatã, libertatea economicã, exercitarea drepturilor şi a libertãţilor constituţionale cu bunã-credinţã".
Tribunalul Bucureşti considerã cã dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale şi nu contravin prevederilor art. 44 din Constituţie, "întrucât, pe de o parte, nu reglementeazã în domeniul dreptului de proprietate, iar pe de altã parte, nu lezeazã dreptul de proprietate al persoanei juridice care are calitatea de angajator". Mai precizeazã cã, "în lipsa posibilitãţii instanţei de a dispune repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã, dreptul angajatorului de a se adresa tribunalului pentru controlul concedierilor nelegale ar rãmâne golit de conţinut, întrucât ar permite nesancţionarea arbitrariului patronal în luarea unor mãsuri abuzive faţã de angajaţi".
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã dispoziţiile <>art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii sunt constituţionale. În acest sens aratã cã reglementarea criticatã are drept scop restabilirea legalitãţii încãlcate prin luarea unei mãsuri de concediere abuzivã sau nelegalã, asigurându-se astfel protecţia salariatului împotriva oricãror abuzuri din partea angajatorului. Aşa fiind, dispoziţiile legale referitoare la repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã emiterii actului de concediere asigurã atât echilibrul între drepturile şi obligaţiile angajatorilor şi salariaţilor, cât şi respectarea principiilor constituţionale cu privire la libertatea economicã şi exercitarea drepturilor şi libertãţilor constituţionale cu bunã-credinţã.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã dispoziţiile <>art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii prevãd posibilitatea instanţei de judecatã ca, la solicitarea salariatului concediat abuziv de angajator, sã dispunã reintegrarea acestuia, pentru a da conţinut şi finalitate mãsurii de eliminare şi sancţionare a comportamentului nelegal şi abuziv al angajatorului. În acest context apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu sunt de naturã sã aducã atingere, în vreun mod, dreptului de proprietate privatã şi nici prevederilor constituţionale care consacrã accesul liber la o activitate economicã şi libera iniţiativã.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile art. 78 alin. (2) din Codul muncii sunt constituţionale. În acest sens aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii legale în raport cu prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece "repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã emiterii actului de concediere reprezintã o consecinţã fireascã a anulãrii concedierii efectuate în mod netemeinic şi nelegal şi nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate al angajatorului". De altfel, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sãu de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cãrora: "La solicitarea salariatului instanţa care a dispus anularea concedierii va repune pãrţile în situaţia anterioarã emiterii actului de concediere."
Autorul excepţiei susţine cã textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 44 şi art. 45, care consacrã dreptul de proprietate privatã, respectiv libertatea economicã, precum şi celor ale art. 57, referitoare la exercitarea cu bunã-credinţã a drepturilor şi a libertãţilor constituţionale, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 45: "Accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate.";
- Art. 57: "Cetãţenii români, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sã-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu bunã-credinţã, fãrã sã încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Legea nr. 53/2003 - Codul muncii are ca scop reglementarea raporturilor de muncã, a legalitãţii şi stabilitãţii acestor raporturi, a drepturilor şi a îndatoririlor corelative ale angajatorilor şi ale salariaţilor, în conformitate cu drepturile fundamentale la muncã şi la protecţia socialã a muncii, consacrate de art. 41 din Constituţie. Art. 58-67 din acest act normativ reglementeazã cazurile şi condiţiile în care se poate dispune concedierea salariatului, având drept consecinţã încetarea contractului individual de muncã din iniţiativa angajatorului. Ca atare, nerespectarea motivelor şi condiţiilor legale referitoare la concediere, face ca mãsura dispusã sã fie netemeinicã şi nelegalã, putând fi contestatã de salariat în justiţie.
Curtea reţine cã, potrivit dispoziţiilor art. 78 alin. (2) din Codul muncii, salariatul concediat poate solicita, iar instanţa judecãtoreascã poate dispune repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã emiterii actului de concediere numai în situaţia în care s-a constatat efectuarea în mod netemeinic sau nelegal a concedierii, iar instanţa a anulat aceastã mãsurã în temeiul prevederilor alin. (1) al art. 78. Repunerea pãrţilor în situaţia anterioarã nu lezeazã în nici un mod dreptul de proprietate al angajatorului, drept care trebuie exercitat cu respectarea conţinutului şi limitelor sale, stabilite de lege. Fãrã posibilitatea repunerii pãrţilor în situaţia anterioarã concedierii, atingerea adusã dreptului la muncã al salariatului nu s-ar repara şi nu s-ar asigura stabilitatea raporturilor la muncã.
În ceea ce priveşte art. 45 din Constituţie, acesta garanteazã accesul liber al oricãrei persoane la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora în condiţiile legii. Curtea reţine însã cã aceste prevederi constituţionale nu îl îndreptãţesc pe angajator, proprietar al unei firme, sã acţioneze în mod arbitrar, nesocotind dispoziţiile legale referitoare la organizarea şi funcţionarea firmei respective, inclusiv cele referitoare la angajarea şi concedierea personalului.
Pentru aceleaşi argumente, nu poate fi reţinutã nici critica autorului excepţiei privind încãlcarea prevederilor art. 57 din Constituţie, referitoare la obligaţia exercitãrii drepturilor şi libertãţilor constituţionale cu bunã-credinţã, fãrã încãlcarea drepturilor şi a libertãţilor altora.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 78 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Richter Gedeon Vegyeszeti Gyar" - S.A. din Budapesta în Dosarul nr. 6.319/LM/2004 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
