Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 268*) din 18 iunie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 305 alin. 2, art. 146 si ale art. 148 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 134 din 2 aprilie 1998
-------------
*) A se vedea şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 709 din 19 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998.
Nicolae Popa - preşedinte
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Constantin Burada - magistrat-asistent
Completul de judecata, convocat potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, constata urmãtoarele:
Prin încheierea din 18 februarie 1997, pronunţatã în Dosarul nr. 83/1996, Curtea Militarã de Apel Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 305 alin. 2, art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedura penalã, invocatã de apelantul-inculpat Calin Vasile.
Prin excepţie se susţine, în esenta, ca art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penalã contravine art. 123 alin. (2) din Constituţie, deoarece determina dependenta desfãşurãrii procesului penal de opinia preşedintelui completului de judecata. Referitor la art. 146 şi 148 din acelaşi cod, se apreciazã ca prevederile lor incalca art. 23 şi 123 din Constituţie, întrucât atribuie procurorului o dubla calitate: aceea de organ judiciar, care efectueazã, supravegheazã sau indruma ancheta şi întocmeşte actul de trimitere în judecata, iar, pe de alta parte, aceea de magistrat, care dispune arestarea preventivã.
Exprimandu-şi opinia în legatura cu excepţia, instanta considera ca dispoziţiile art. 305 alin. 2, art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale, deoarece nu incalca prevederile art. 23 şi 123 din legea fundamentalã, invocate de apelantul-inculpat în susţinerea exceptiei.
CURTEA,
având în vedere încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţionalã este competenta sa soluţioneze excepţia, fiind legal sesizatã.
În legatura cu criticile aduse art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penalã se constata ca textul acestuia conţine norme de procedura care nu intra în conflict nici cu art. 23, nici cu art. 123 din Constituţie, asa cum se susţine prin excepţie. Dispoziţia legalã în discuţie este urmãtoarea: "Încheierea se întocmeşte de grefier în 24 de ore de la terminarea şedinţei şi se semneazã de preşedintele completului de judecata şi de grefier".
Rezulta deci ca încheierea de şedinţa nu face decât sa consemneze fapte concrete petrecute în şedinţa de judecata, care nu au, în nici un fel, caracterul unei judecati propriu-zise pentru a necesita semnarea acesteia de cãtre toţi membrii completului.
Prin urmare, nu se poate susţine ca se incalca principiul independentei judecãtorilor, consacrat de art. 123 alin. (2) din Constituţie, deoarece aplicabilitatea acestuia îşi gãseşte consacrarea cu prilejul pronunţãrii hotãrârii sau a deciziei date de instanta de judecata.
Dacã totuşi încheierea de şedinţa nu ar fi corect redactatã, în sensul ca ar cuprinde date incomplete sau inexacte, partea interesatã o poate ataca pe cãile procedurale legale, art. 361 şi art. 385^1 din Codul de procedura penalã prevãzând ca încheierile pot fi atacate o data cu sentinta sau decizia consideratã ca nelegalã sau netemeinica, pe calea apelului, respectiv a recursului.
În consecinta, se retine ca textul art. 305 alin. 2 din Codul de procedura penalã nu aduce atingere textelor constituţionale invocate de autorul exceptiei.
Cat priveşte art. 146 şi 148 din Codul de procedura penalã, se constata ca ceea ce critica în fapt apelantul-inculpat nu sunt atât prevederile legale respective, ci eventualitatea sau chiar posibilitatea ca emiterea mandatului de arestare sa se facã de cãtre procuror în condiţii de subiectivism, el fiind acela care efectueazã ancheta şi, pe de alta parte, dispune arestarea învinuitului.
Apelantul-inculpat omite însã un fapt esenţial, şi anume acela ca arestarea are loc tocmai datoritã unor necesitaţi de ordin procesual, enumerate limitativ de art. 148, în considerarea precizarii conţinute în art. 143 din Codul de procedura penalã, potrivit cãreia mãsura reţinerii poate fi luatã de organul de cercetare penalã în cazul când sunt probe sau indicii temeinice ca s-a sãvârşit o fapta penalã. Conceptul de "indicii temeinice" semnifica faptul ca din datele existente s-ar putea presupune ca persoana în cauza a sãvârşit cu adevãrat fapta.
În susţinerea exceptiei se invoca, dar numai parţial, art. 23 din Constituţie, fãcându-se abstractie de conţinutul alin. (4) al acestui articol, potrivit cãruia, dacã mandatul a fost emis cu încãlcarea legii, arestatul se poate plange judecãtorului, care se va pronunţa printr-o hotãrâre motivatã. Asadar legea fundamentalã conţine o garanţie procesuala de o deosebita însemnãtate, destinatã a preveni arestarile abuzive, deoarece, în final, controlul legalitãţii acestei mãsuri este de competenta instanţei de judecata. Mai mult decât atât, art. 23 alin. (6) şi (7) din Constituţie prevede ca eliberarea arestatului este obligatorie dacã motivele mãsurii de arestare au dispãrut, persoanei arestate preventiv rezervandu-i-se, pe de alta parte, chiar dreptul de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. Tot acest ansamblu de garanţii procesuale, reflectate expres în Constituţie, este de natura sa asigure apãrarea oricãrei persoane de orice arestari efectuate cu încãlcarea legii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 24 alin. (2) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992, în unanimitate,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 305 alin. 2, art. 146 şi ale art. 148 din Codul de procedura penalã, invocatã de Calin Vasile în Dosarul nr. 83/1996 al Curţii Militare de Apel Bucureşti.
Cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunţatã la data de 18 iunie 1997.
PREŞEDINTE,
prof.univ.dr. Nicolae Popa
Magistrat-asistent,
Constantin Burada
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
