Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 268 din 17 octombrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) si ale art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , cu modificarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Gabriela Ghita - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) şi ale <>art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ioan Antonescu în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 15 octombrie 2002 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 17 octombrie 2002.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 26 februarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 4/P/2000, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 19 alin. (4) şi ale <>art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , cu modificãrile ulterioare. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Ioan Antonescu într-un litigiu care are ca obiect reinregistrarea Partidului Solidaritãţii Democratice pentru Sanse Egale şi o Societate mai Buna. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textele de lege criticate, care prevãd caracterul definitiv al hotãrârii judecãtoreşti pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, referitoare la înregistrarea unui partid politic, respectiv la modificarea statutului unui partid politic, incalca dispoziţiile art. 128, 21, 24, 11 şi 20 din Constituţie, precum şi ale unor tratate internaţionale la care România este parte, fãrã a se preciza însã în ce consta aceasta încãlcare. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este nefondata, deoarece consacrarea prin textele legale criticate a caracterului definitiv al hotãrârii Curţii de Apel Bucureşti nu ingradeste accesul liber la justiţie, de vreme ce art. 128 din Constituţie prevede ca "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii". Se mai arata ca, de altfel, <>art. 19 şi 23 din Legea nr. 27/1996 prevãd ca hotãrârea Curţii de Apel Bucureşti rãmâne definitiva, în condiţiile în care exista doua grade de jurisdicţie pentru soluţionarea cererii partidului politic, întrucât impotriva hotãrârii Tribunalului Bucureşti se poate face contestaţie în cinci zile de la comunicare. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile de lege criticate permit accesul la justiţie şi parcurgerea a doua grade de jurisdicţie, fiind asadar în deplina concordanta cu prevederile art. 21, 24 şi ale art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie. Guvernul apreciazã ca textele de lege criticate constituie expresia aplicãrii dispoziţiilor constituţionale ale art. 125 alin. (3) şi ale art. 128, potrivit cãrora competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege şi, tot în condiţiile legii, pãrţile interesate pot exercita cãile de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti. Astfel, se arata ca, deşi <>art. 19 şi 23 din Legea nr. 27/1996 prevãd ca decizia Curţii de Apel Bucureşti este definitiva, impotriva acesteia se poate promova recurs, potrivit dreptului comun, iar impotriva hotãrârii tribunalului se poate formula contestaţie. În legatura cu încãlcarea art. 21 din Constituţie, se invoca jurisprudenta Curţii Constituţionale prin care aceasta a statuat cu privire la principiul liberului acces la justiţie. Cu referire la celelalte texte constituţionale a cãror încãlcare este invocatã de autorul exceptiei, se apreciazã ca nu au legatura cu dispoziţiile de lege criticate. Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19 alin. (4) şi ale <>art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , cu modificãrile ulterioare, al cãror conţinut este urmãtorul: - Art. 19 alin. (4): "Decizia Curţii de Apel Bucureşti este definitiva."; - Art. 23 alin. (4): "Curtea de Apel Bucureşti se pronunţa în termen de 15 zile de la înregistrarea contestaţiei, iar hotãrârea sa este definitiva şi se publica în Monitorul Oficial al României." Textele constituţionale considerate ca fiind incalcate sunt, în ordinea invocarii lor, urmãtoarele: - Art. 128: "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii."; - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 24: (1) Dreptul la apãrare este garantat. (2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."; - Art. 11: "(1) Statul roman se obliga sa îndeplineascã întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern."; - Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. (2) Dacã exista neconcordanta între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale." De asemenea, autorul exceptiei invoca şi încãlcarea "principalelor tratate, pacte şi convenţii internaţionale" ratificate de România, enuntand un numãr de 33 de astfel de acte internaţionale, fãrã a arata însã în ce consta încãlcarea acestui cadru convenţional. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea retine ca aceasta vizeazã dispoziţiile art. 19 alin. (4) şi ale <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 27/1996 , referitoare la caracterul definitiv al hotãrârilor pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti în legatura cu cererea de înregistrare a unui partid politic, precum şi cele cu privire la încetarea activitãţii partidului şi radierea lui din Registrul partidelor politice. În opinia autorului exceptiei aceste dispoziţii de lege sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 128 referitoare la folosirea cãilor de atac, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 care garanteazã dreptul la apãrare, ale art. 11 ce statueazã în legatura cu dreptul internaţional şi dreptul intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, fãrã însã, sa formuleze o motivare din care sa rezulte în ce consta aceasta încãlcare. Din analiza susţinerilor formulate Curtea constata ca, potrivit dispoziţiilor <>art. 19 din Legea nr. 27/1996 , cuprins în cap. III "Înregistrarea partidelor politice", Tribunalul Bucureşti se pronunţa asupra cererii de înregistrare a partidului politic printr-o decizie, impotriva cãreia se poate face contestaţie la Curtea de Apel Bucureşti. Conform alin. (4) al textului criticat ca fiind neconstitutional, contestaţia este soluţionatã printr-o decizie definitiva a Curţii de Apel Bucureşti. De asemenea, legea stabileşte, tot în competenta Tribunalului Bucureşti, şi procedura de înregistrare a modificãrilor statutului sau a programului partidului politic. Astfel, art. 23 din lege prevede ca Tribunalul Bucureşti se va pronunţa printr-o hotãrâre asupra cererii Ministerului Public de încetare a activitãţii partidului şi de radiere a acestuia din Registrul partidelor politice, în cazul în care partidul acţioneazã în baza unui statut a cãrui modificare a fost respinsã de instanta de judecata. Impotriva acestei hotãrâri partea interesatã poate face contestaţie la Curtea de Apel Bucureşti, care va pronunţa, în temeiul alin. (4) al aceluiaşi articol, o hotãrâre definitiva. Rezulta ca, sub aspectul criticat, şi anume faptul ca decizia Curţii de Apel Bucureşti are caracter definitiv, dispoziţiile <>art. 19 şi 23 din Legea nr. 27/1996 nu numai ca nu incalca prevederile constituţionale ale art. 128, referitoare la folosirea cãilor de atac, în condiţiile legii, ci sunt în deplina concordanta cu acestea, în sensul ca reglementeazã contestaţia impotriva hotãrârii Tribunalului Bucureşti ca o cale de atac. Or, potrivit dispoziţiilor constituţionale, reglementarea cãilor de atac impotriva hotãrârilor judecãtoreşti este atributul exclusiv al legiuitorului, ceea ce se intampla în cazul de fata, întrucât reglementarea este cuprinsã în lege. Curtea nu poate retine nici încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, care presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfãptuieşte. Accesul liber la justiţie nu înseamnã ca el trebuie asigurat la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac, deoarece, asa cum statueazã art. 125 alin. (3) din Constituţie, competenta şi procedura de judecata sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite. În acest sens este şi jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, din care menţionãm, de exemplu, Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, şi Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001. În opinia autorului exceptiei, art. 19 alin. (4) şi <>art. 23 alin. (4) din Legea nr. 27/1996 contravin şi art. 24 din Constituţie, care garanteazã dreptul la apãrare. Curtea constata ca textele criticate nu conţin dispoziţii de natura sa ingradeasca drepturile procesuale ale pãrţilor ori dreptul de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului, astfel ca, şi sub acest aspect, excepţia este neîntemeiatã. În sfârşit, Curtea observa ca nici în legatura cu contrarietatea dintre textele de lege criticate şi "principalele tratate, pacte şi convenţii internaţionale" ratificate de România nu sunt formulate motive de neconstituţionalitate, astfel ca prevederile constituţionale ale art. 11 privind "Dreptul internaţional şi dreptul intern" şi cele ale art 20 referitoare la "Tratatele internaţionale privind drepturile omului", invocate de asemenea ca fiind incalcate, nu sunt incidente în cauza.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19 alin. (4) şi ale <>art. 23 alin. (4) din Legea partidelor politice nr. 27/1996 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Ioan Antonescu în Dosarul nr. 4/P/2000 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 octombrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Gabriela Dragomirescu
──────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
