Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 267 din 24 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. a) si art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 225 din 7 aprilie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Anton în Dosarul nr. 28.259/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintã autorul excepţiei, prin procurator Margareta Ştefãnescu, şi Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, prin consilierul juridic Mihai Ionescu.
Autorul excepţiei susţine admiterea criticii de neconstituţionalitate, arãtând cã textele de lege criticate nu definesc concret noţiunea de "lucrãtor al Securitãţii", astfel cã persoanele acuzate de comiterea unor fapte penale nu beneficiazã de mijloacele necesare pentru demonstrarea nevinovãţiei, deci de dreptul la un proces echitabil.
Reprezentantul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii aratã cã acţiunea în constatare prevãzutã de <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nu tinde la stabilirea vinovãţiei, deci a rãspunderii penale a persoanei care a avut calitatea de lucrãtor al Securitãţii, şi, prin urmare, în speţã nu poate opera prezumţia de nevinovãţie, dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil nefiind aplicabile.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 octombrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 28.259/3/CA/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 lit. a) şi <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Anton.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã textele <>art. 2 şi 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 sunt neconstituţionale, deoarece încalcã prezumţia de nevinovãţie, dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. Autorul apreciazã cã definiţia datã noţiunii de lucrãtor al Securitãţii îl acuzã în mod indirect pe cel în cauzã de comiterea unor fapte penale pentru cã vorbeşte despre desfãşurarea unor activitãţi prin care a suprimat ori a îngrãdit drepturi sau libertãţi fundamentale ale omului. A califica o persoanã ca fiind lucrãtor al Securitãţii, aşa cum îl defineşte ordonanţa, printr-o simplã acţiune în constatare, iar nu în cadrul unui proces penal, reprezintã o gravã încãlcare a dreptului la un proces echitabil.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciazã excepţia ca fiind neîntemeiatã, arãtând cã în cazul în care pârâtul considerã cã probele propuse de reclamant ar fi de naturã sã dovedeascã vinovãţia sa acesta are la îndemânã posibilitatea de a se apãra propunând probe, dreptul sãu fiind consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituţie şi de toate prevederile din Codul de procedurã civilã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 2 lit. a) şi ale <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2008, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 2 lit. a): "În înţelesul prezentei ordonanţe de urgenţã, termenii şi expresiile de mai jos au urmãtoarea semnificaţie:
a) lucrãtor al Securitãţii - orice persoanã care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securitãţii sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfãşurat activitãţi prin care a suprimat sau a îngrãdit drepturi şi libertãţi fundamentale ale omului;";
- Art. 11: "(1) Acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii sau de colaborator al acesteia se introduce la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, fiind scutitã de taxa de timbru.
(2) Hotãrârea Curţii de Apel Bucureşti poate fi atacatã cu recurs, în condiţiile legii.
(3) La dosarul cauzei se depun copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, documentele originale putând fi consultate la arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (11) din Constituţie.
Curtea reţine cã preambulul <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 defineşte scopul reglementãrii ca fiind "continuarea, într-un mecanism nou, a procesului de devoalare a activitãţilor exercitate de regimul comunist", care a exercitat, în special prin intermediul Securitãţii, "o permanentã teroare împotriva cetãţenilor ţãrii, a drepturilor şi a libertãţilor lor fundamentale". Aceasta îndreptãţeşte accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, prin consemnarea publicã a abuzurilor, şi contribuie la o mai bunã înţelegere a prezentului şi la o proiectare adecvatã a viitorului societãţii româneşti.
Scopul ordonanţei, enunţat în aceşti termeni, rãspunde unor exigenţe politice ale societãţii româneşti şi dreptului la informaţie consacrat prin art. 31 din Constituţia României.
În considerarea celor enunţate în preambul, <>art. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 reglementeazã accesul cetãţenilor români sau strãini care dupã 1945 au avut cetãţenie românã, precum şi al cetãţenilor unei ţãri membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau ai unui stat membru al Uniunii Europene la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoanã, în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţionalã, precum şi dreptul acestor persoane de a afla identitatea lucrãtorilor Securitãţii şi a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului. Mai mult, în temeiul art. 1 alin. (7) din ordonanţã, persoana, subiect al unui dosar din care rezultã cã a fost urmãritã de Securitate, are dreptul de a solicita verificarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii pentru ofiţerii sau subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.
Potrivit art. 2 lit. a) din ordonanţã, se circumscrie noţiunii de "lucrãtor al Securitãţii" acea persoanã care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securitãţii ori al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945-1989, a desfãşurat activitãţi prin care "a suprimat sau îngrãdit drepturi şi libertãţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste".
Aşa fiind, Curtea observã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 urmãreşte scopul de deconspirare, enunţat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate, prin consemnarea publicã - publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, şi punerea la dispoziţia mijloacelor de informare în masã de cãtre Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii, în temeiul art. 12 alin. (1) din ordonanţã - a celor care ocupã demnitãţile sau funcţiile enumerate în art. 3, precum şi a celor care îşi manifestã intenţia de a candida pentru alegerea ori numirea în aceste demnitãţi sau funcţii.
Sub acest aspect, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 opereazã o modificare substanţialã a regimului juridic aplicabil persoanelor constatate ca fiind "lucrãtoare ale Securitãţii" faţã de prevederile <>Legii nr. 187/1999 , declaratã neconstituţionalã prin <>Decizia nr. 51 din 31 ianuarie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 6 februarie 2008. Astfel, reglementarea anterioarã nu a urmãrit doar deconspirarea persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politicã comunistã, ci a promovat rãspunderea juridicã şi politicã a acestora, cu scopul îndepãrtãrii lor din anumite funcţii şi împiedicãrii lor de a candida pentru alegerea sau numirea în acele funcţii. Mai mult, aşa cum a reţinut Curtea Constituţionalã prin decizia menţionatã, legea crea premisele unei forme de rãspundere moralã şi juridicã colectivã, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informaţii, fãrã vinovãţie şi fãrã existenţa unei fapte de încãlcare a drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ce face obiectul prezentului dosar, Curtea constatã cã prevederile art. 2 lit. a) din ordonanţã definesc noţiunea de "lucrãtor al Securitãţii" şi expliciteazã în concret semnificaţia termenului. Astfel, deţin calitatea de lucrãtori ai Securitãţii persoanele care, pe de o parte, au fost încadrate ca ofiţeri ori subofiţeri ai Securitãţii sau ai Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţeri sub acoperire, în perioada 1945-1989, şi care, pe de altã parte, au desfãşurat activitãţi prin care au suprimat sau îngrãdit drepturi şi libertãţi fundamentale ale omului, în scopul susţinerii puterii totalitar comuniste.
Întrunirea cumulativã a celor douã condiţii prevãzute de textul de lege criticat este constatatã de instanţa judecãtoreascã - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securitãţii.
Aşa fiind, în condiţiile în care acţiunea în constatarea calitãţii de lucrãtor al Securitãţii este introdusã la o instanţã de judecatã, a cãrei hotãrâre poate fi atacatã cu recurs, potrivit <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 , Curtea reţine cã dispoziţiile procedurale criticate nu sunt de naturã a încãlca dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ci constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Astfel, procedura de judecatã respectã principiile fundamentale privind oralitatea, contradictorialitatea, publicitatea şi dreptul la apãrare, pãrţile având, deopotrivã, posibilitatea de a uza de garanţiile prevãzute de legea procesual civilã pentru a-şi susţine poziţia asupra problemelor de fapt şi de drept.
În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia dispoziţiile art. 2 lit. a) şi ale <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 nesocotesc prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, Curtea constatã cã domeniul de aplicare a prezumţiei de nevinovãţie vizeazã materia penalã, respectiv situaţiile în care fapta atribuitã unei persoane are conotaţii penale, care angajeazã rãspunderea penalã a acesteia. Astfel, prezumţia constituie suportul dreptului la apãrare şi, implicit, al drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în cadrul procesului penal. Or, în condiţiile în care procedura prin care se constatã calitatea de lucrãtor al Securitãţii se desfãşoarã potrivit regulilor procedurii civile şi are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarelor întocmite de Securitate, prin consemnarea publicã a activitãţii acestora, iar nu stabilirea vreunei rãspunderi juridice, Curtea constatã cã prevederile art. 23 alin. (11) din Constituţie, respectiv instituţia prezumţiei de nevinovãţie, nu este aplicabilã procesului declanşat în temeiul dispoziţiilor ordonanţei.
Cu toate acestea, deşi prezumţia nu cunoaşte o consacrare expresã în materie civilã, dispoziţiile art. 1169 din Codul civil prevãd cã "Cel ce face o propunere înaintea judecãţii trebuie sã o dovedeascã". Astfel, legea asigurã echilibrul procesual al pãrţilor în litigiu şi dã expresie unui principiu fundamental al dreptului procesual - principiul aflãrii adevãrului, statuat de art. 129 alin. 5 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia: "Judecãtorii au îndatorirea sã stãruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşealã privind aflarea adevãrului în cauzã, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectã a legii, în scopul pronunţãrii unei hotãrâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le considerã necesare, chiar dacã pãrţile se împotrivesc."
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a) şi <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securitãţii, excepţie ridicatã de Gheorghe Anton în Dosarul nr. 28.259/3/CA/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
