Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Cristina Nicoara - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Roxana Valcu în Dosarul nr. 2.929/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 ianuarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 2.929/2001, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal. Excepţia a fost ridicatã de Roxana Valcu într-o cauza penalã privind infracţiunile de insulta şi calomnie.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal contravin prevederilor art. 30 din Constituţie, precum şi celor ale art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens se arata ca "sancţionarea excesiva a calomniei prin presa constituie o incatusare incompatibilã cu libertatea presei (art. 30 din Constituţie) şi, de asemenea, cu progresul democraţiei".
Instanta de judecata apreciazã ca excepţia nu este intemeiata, deoarece dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate şi nici reglementãrilor internaţionale privind materia drepturilor omului.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiatã. Se apreciazã ca "incriminarea faptelor care aduc atingere demnitãţii persoanei nu numai ca este permisã de Constituţie şi de actele internaţionale în materia drepturilor omului, dar este şi necesarã pentru existenta unei societãţi democratice".
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut: "Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, dacã ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amenda.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã."
Textul constituţional invocat de autorul exceptiei ca fiind încãlcat este art. 30, potrivit cãruia: "(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisã.
(3) Libertatea presei implica şi libertatea de a infiinta publicaţii.
(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimatã.
(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a face publica sursa finanţãrii.
(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particularã a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
(7) Sunt interzise de lege defãimarea tarii şi a naţiunii, îndemnul la rãzboi de agresiune, la ura nationala, rasialã, de clasa sau religioasã, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenta publica, precum şi manifestãrile obscene, contrare bunelor moravuri.
(8) Rãspunderea civilã pentru informaţia sau pentru creaţia adusã la cunostinta publica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestãrii artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prin lege."
De asemenea, în susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate sunt invocate prevederile art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora: "Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fãrã amestecul autoritãţilor publice şi fãrã a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supunã societãţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare."
Examinând excepţia, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constitutionalitate. Astfel, Curtea Constituţionalã, prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 51 din 8 aprilie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 262 din 9 iunie 1999, a statuat ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal, privind calomnia, nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 30, referitoare la libertatea de exprimare. În acest sens Curtea a reţinut ca incriminarea şi sancţionarea calomniei prin art. 206 din Codul penal nu pot fi considerate o ingradire a libertãţii de exprimare, deoarece, potrivit art. 54 din Constituţie, drepturile şi libertãţile constituţionale trebuie exercitate cu buna-credinţa, fãrã a se incalca drepturile şi libertãţile celorlalţi. Aceasta înseamnã ca exercitarea abuzivã a drepturilor şi libertãţilor este susceptibilã de sancţionare, dupã caz, inclusiv prin aplicarea unor sancţiuni de natura penalã.
Referitor la concordanta textului de lege criticat cu prevederile art. 10 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constata ca asupra acestui aspect s-a pronunţat Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în cauza Constantinescu impotriva României, când a decis ca restrangerea libertãţii de exprimare, prevãzutã de lege, nu contravine prevederilor art. 10 din convenţie, fiind necesarã într-o societate democratica.
Deoarece nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cat şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Roxana Valcu în Dosarul nr. 2.929/2001 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 octombrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
