Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 266 din 25 septembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 14/1999 privind unele masuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice si executarea silita a creantelor la bugetul acestui fond
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Marioara Prodan - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 14/1999 privind unele mãsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice şi executarea silitã a creanţelor la bugetul acestui fond, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electrica" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 4.916/2000 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. La apelul nominal se prezintã autorul exceptiei, prin consilier Carmen Luncasu, şi Ministerul lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, prin consilier Traian Rosca, procedura de citare fiind legal îndeplinitã. Autorul exceptiei, prin reprezentant, solicita admiterea exceptiei de neconstituţionalitate, depunând în acest sens concluzii scrise. Reprezentantul Ministerului lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca instituirea prin dispoziţiile legale criticate a unei proceduri prealabile administrativ-jurisdicţionale nu impiedica accesul liber la justiţie prevãzut la art. 21 din Constituţie. De asemenea, nici prevederile referitoare la punerea în executare a procesuluiverbal de constatare nu aduc atingere aceluiaşi principiu fundamental, fiind doar o procedura specialã care nu exclude dreptul contestatorului de a se adresa justiţiei. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, deoarece, asa cum a constatat prin mai multe decizii Curtea Constituţionalã, nici o prevedere constituţionalã nu se opune instituirii unei proceduri administrative prealabile. Se considera ca lipsa unor prevederi exprese referitoare la accesul la o instanta judecãtoreascã nu înseamnã o încãlcare a art. 21 din Constituţie, deoarece partea nemultumita are calea de a se adresa justiţiei, potrivit normelor generale, contestand atât procesul-verbal, cat şi punerea în executare a acestuia.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 7 mai 2001 pronunţatã în Dosarul nr. 4.916/2000 Curtea de Apel Iaşi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 14/1999 privind unele mãsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice şi executarea silitã a creanţelor la bugetul acestui fond, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electrica" - S.A. Iaşi. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenta, ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justiţie, deoarece prevãd numai posibilitatea contestarii pe cale administrativã a procesului-verbal de constatare a contravenţiei, iar nu şi dreptul de a se adresa instanţelor judecãtoreşti impotriva deciziei ministrului lucrãrilor publice, transporturilor şi locuinţei, prin care se soluţioneazã contestaţia. De asemenea, este consideratã neconstitutionala şi prevederea potrivit cãreia procesul-verbal menţionat devine executoriu dupã 15 zile de la încheierea sa. Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este intemeiata, deoarece "Textul <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 14/1999 este contrar dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, potrivit cãruia orice persoana (fizica sau juridicã) se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor şi intereselor legitime şi nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept". În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, "întrucât dispoziţiile criticate nu limiteazã liberul acces la justiţie, ci prevãd o procedura specialã de executare cu celeritate a creanţelor la bugetul Fondului special al drumurilor publice, precum şi o procedura administrativ-jurisdicţionalã de soluţionare a contestaţiei, care este prealabilã jurisdicţiei judecãtoreşti". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din cererea formulatã de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 14/1999 privind unele mãsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice şi executarea silitã a creanţelor la bugetul acestui fond. Conform acestor dispoziţii constatãrile persoanelor împuternicite de Ministerul lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei sa efectueze controlul privind îndeplinirea obligaţiilor de plata la Fondul special al drumurilor publice, consemnate într-un proces-verbal, constituie titlu de creanta care devine executoriu la expirarea termenului de plata stabilit, fãrã nici o alta formalitate. Impotriva acestui proces-verbal de constatare se pot formula obiecţiuni printr-o contestaţie depusa la Ministerul lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, contestaţie care nu suspenda executarea silitã şi care se soluţioneazã în termen de 10 zile prin decizie a ministrului lucrãrilor publice, transporturilor şi locuinţei. În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, potrivit cãrora: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept." Autorul exceptiei a considerat ca textul de lege criticat contravine textului constituţional menţionat, deoarece nu prevede explicit dreptul contestatorului de a ataca în justiţie decizia ministrului lucrãrilor publice, transporturilor şi locuinţei prin care i s-a respins contestaţia, precum şi executarea silitã a titlului executoriu. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã: Dispoziţiile <>art. 5 ale Ordonanţei Guvernului nr. 14/1999 instituie o procedura prealabilã, administrativã, de soluţionare a contestaţiilor impotriva proceselor-verbale încheiate de împuterniciţii Ministerului lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, conferind totodatã acestor procese-verbale, dupã expirarea termenului de plata, puterea de titlu executoriu. Curtea constata ca lipsa din text a unei referiri exprese privind existenta unei cai de atac în fata unei instanţe judecãtoreşti impotriva soluţiei pronunţate de autoritatea administrativã nu înseamnã eo ipso interzicerea exerciţiului dreptului fundamental al accesului liber la justiţie consacrat la art. 21 din Constituţie. Astfel, atât potrivit normelor cu caracter general privind competenta instanţelor judecãtoreşti, respectiv art. 3 pct. 1 din Codul de procedura civilã, cat şi celor privind cãile de atac impotriva actelor administrative, prevãzute de dispoziţiile <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 , actul administrativ prevãzut la <>art. 5 alin. (6) din Ordonanta Guvernului nr. 14/1999 (prin care a fost soluţionatã contestaţia impotriva procesului-verbal încheiat de împuterniciţii Ministerului lucrãrilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei cu privire la îndeplinirea obligaţiilor de plata la Fondul special al drumurilor publice) poate fi contestat la curtea de apel, asa cum de altfel s-a şi procedat în cauza. Curtea mai constata ca nici prevederile alin. (3) şi (4) ale art. 5 din aceeaşi ordonanta, potrivit cãrora procesulverbal constituie titlu de creanta şi devine titlu executoriu la expirarea termenului de plata stabilit, fãrã nici o alta formalitate, nu pot fi considerate de natura sa ingradeasca accesul liber la justiţie, deoarece nici un text constituţional nu interzice executarea silitã în temeiul unui alt titlu executoriu decât hotãrârea judecãtoreascã. De altfel, potrivit art. 372 din Codul de procedura civilã "Executarea silitã se va efectua numai în temeiul unei hotãrâri judecãtoreşti ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu". În sfârşit, referitor la constituţionalitatea unor dispoziţii legale prin care se instituie o procedura administrativjurisdictionala în anumite domenii de activitate, jurisprudenta Curţii Constituţionale a stabilit (de exemplu, prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994 privind liberul acces la justiţie al persoanelor în apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994) ca "procedura administrativ-jurisdicţionalã constituie o mãsura de protecţie care, deci, nu poate avea ca scop, în nici un mod, limitarea accesului la justiţie. Asa fiind, existenta unor organe administrative de jurisdicţie nu poate sa ducã la înlãturarea intervenţiei instanţelor judecãtoreşti, în condiţiile stabilite de lege. Ca urmare, hotãrârea organului de jurisdicţie administrativã este supusã controlului judecãtoresc al instanţei de contencios administrativ sau al altei instanţe competente, potrivit legii, iar pãrţilor nu li se poate limita exercitarea acestui drept consfintit de prevederile Constituţiei". Curtea constata ca, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a acestei jurisprudente, atât considerentele, cat şi soluţia pronunţatã în acele decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã.
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 din Ordonanta Guvernului nr. 14/1999 privind unele mãsuri specifice pentru asigurarea resurselor Fondului special al drumurilor publice şi executatea silitã a creanţelor la bugetul acestui fond, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Electrica" - S.A. Iaşi în Dosarul nr. 4.916/2000 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia comercialã şi de contencios administrativ. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 septembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Marioara Prodan
────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
