Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 266 din 16 octombrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind solutionarea contestatiilor impotriva masurilor dispuse prin actele de control sau de impunere intocmite de organele Ministerului Finantelor Publice, in ansamblu, precum si a prevederilor art. 10 alin. (1^1) fraza a doua si ale art. 12 alin. (1) fraza a treia, introduse prin aceeasi lege in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 870 din 3 decembrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Gabriela Ghita - procuror
Claudia Miu - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, în ansamblu, precum şi a prevederilor art. 10 alin. (1^1) fraza a doua şi ale art. 12 alin. (1) fraza a treia, introduse prin aceeaşi lege în <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Exhelios" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 479/CA/2002 al Tribunalului Timis - Secţia comercialã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din 24 septembrie 2002 şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 9 octombrie 2002 şi apoi pentru data de 16 octombrie 2002.
CURTEA ,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 aprilie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 479/CA/2002, Tribunalul Timis - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, în ansamblu, precum şi a prevederilor art. 10 alin. (1^1) fraza a doua şi ale art. 12 alin. (1) fraza a treia, introduse prin aceeaşi lege în <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Exhelios" - S.R.L. din Timişoara într-un litigiu având ca obiect anularea unui act de control financiar.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>Legea nr. 506/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice a fost adoptatã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) raportat la art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie. Întrucât legea menţionatã reglementeazã materia contenciosului administrativ, care aparţine domeniului legii organice, se impunea sa fie adoptatã cu votul majoritãţii fiecãrei Camere a Parlamentului. Însã aceasta lege nu a fost adoptatã cu respectarea procedurii pentru adoptarea legilor organice, prevãzutã de art. 74 alin. (1) din Constituţie. Referitor la dispoziţiile cuprinse în art. 10 alin. (1) fraza a doua şi în <>art. 12 alin. (1) fraza a treia din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , autorul exceptiei susţine ca acestea sunt neconstituţionale "prin aceea ca impun participarea procurorilor la anumite cauze de contencios administrativ identificate ratione personae şi, în acest fel incalca dreptul la un proces echitabil şi la un tribunal impartial, consacrat prin art. 6 alin. 1 combinat cu art. 14 din Convenţia europeanã a drepturilor omului şi afecteazã independenta şi imparţialitatea judecãtorilor consacrate de art. 123 din Constituţie". Aceleaşi prevederi legale contravin şi dispoziţiilor art. 130 din Constituţie.
Tribunalul Timis - Secţia comercialã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate vizând <>Legea nr. 506/2001 este intemeiata, "fiind adoptatã cu încãlcarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţie, în condiţiile în care contenciosul administrativ (deci şi contenciosul fiscal) formeazã domeniu de reglementare prin legi organice conform art. 72 alin. (3) din Constituţie". În ceea ce priveşte excepţia referitoare la dispoziţiile criticate, ce reglementeazã participarea obligatorie a procurorului la judecarea litigiilor fiscale, instanta considera ca aceasta este neîntemeiatã, "având în vedere prevederile art. 45 alin. 3 şi 4 din Codul de procedura civilã conform cãrora procurorul poate pune concluzii în orice proces civil, dacã apreciazã ca este necesar pentru apãrarea ordinii de drept, iar potrivit art. 130 din Constituţie, în activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã pentru urmãtoarele motive:
"<>Legea nr. 506/2001 aproba, cu modificãri şi completãri, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , act normativ care cuprinde norme derogatorii de la dreptul comun în materia soluţionãrii cãilor administrative de atac (contestaţii), reglementand o procedura administrativ-jurisdicţionalã în materie fiscalã, prealabilã contenciosului administrativ. [...] Prin definitie, contenciosul administrativ reprezintã activitatea de soluţionare de cãtre instanţele judecãtoreşti competente, potrivit legii, a litigiilor nãscute fie din nesoluţionarea în termenul legal de cãtre o autoritate publica a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege, fie prin vãtãmarea adusã unui drept prin emiterea/adoptarea unui act administrativ ilegal. În România, activitatea de contencios administrativ este reglementatã, în temeiul prevederilor art. 48 alin. (1) şi (2) şi ale art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie, prin lege organicã, respectiv <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile ulterioare. [...] <>Legea nr. 506/2001 , fiind o lege cu caracter ordinar, în mod corect a fost adoptatã cu procedura prevãzutã de art. 74 alin. (2) din Constituţie."
Referitor la dispoziţiile art. 10 alin. (1^1) teza a doua şi ale <>art. 12 alin. (1) teza a treia din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , modificatã prin <>Legea nr. 506/2001 , se arata, în punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor, ca acestea nu contravin prevederilor art. 16 din Constituţie, întrucât egalitatea nu exclude, ci presupune un tratament juridic diferit, ţinând seama de natura autoritãţilor publice şi de atribuţiile acestora. Totodatã se apreciazã ca aceste prevederi nu incalca principiile independentei şi imparţialitãţii judecãtorilor, consacrate de art. 123 din Constituţie, întrucât Legea fundamentalã recunoaşte numai judecãtorilor, nu şi procurorilor, jurisdictio şi imperium, adicã puterea de a "spune" dreptul şi de a impune executarea silitã a hotãrârilor. Ministerul Public nu îndeplineşte atribuţii de natura jurisdicţionalã. Participarea reprezentantului Ministerului Public la judecata în regim de urgenta a cãilor respective de atac în contencios administrativ reprezintã o garanţie în plus în asigurarea echitãţii şi imparţialitãţii actului de justiţie. Pentru aceleaşi considerente, se apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu incalca nici dreptul la un proces echitabil şi la un tribunal impartial, consacrate de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata, dupã cum urmeazã:
Cu privire la critica de neconstituţionalitate referitoare la adoptarea de cãtre Parlament a <>Legii nr. 506/2001 cu cvorumul prevãzut pentru legile ordinare, iar nu cu cel prevãzut pentru legile organice, se apreciazã ca aceasta critica este neîntemeiatã, întrucât legea nu stabileşte un regim derogatoriu în litigiile de contencios administrativ, ci doar condiţiile şi procedura de soluţionare a contestaţiilor cu privire la actele organelor de control prevãzute de lege, acestea nefiind incluse în domeniul de reglementare al legilor organice.
Potrivit <>art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , coroborat cu art. 74 alin. (1) din Constituţie, cererile privitoare la stabilirea şi scãderea impozitelor şi taxelor, precum şi a amenzilor prevãzute de legile de impozite şi taxe, se rezolva de organele prevãzute de legea specialã şi în condiţiile stabilite de aceasta. Or, <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 reprezintã tocmai legea specialã prevãzutã de <>art. 3 din Legea nr. 29/1990 (lege-cadru în domeniul contenciosului administrativ), care particularizeaza modul de rezolvare a recursului gratios prevãzut de <>art. 5 din Legea nr. 29/1990 , iar prin obiectul de reglementare cuprinde dispoziţii de domeniul legii ordinare. Cu privire la critica formulatã, referitoare la dispoziţiile care prevãd participarea obligatorie a reprezentantului Ministerului Public la judecata, se apreciazã ca aceasta este neîntemeiatã, nefiind afectat principiul independentei judecãtorilor cuprins în art. 123 din Constituţie. Desfãşurarea activitãţii procurorilor sub autoritatea ministrului justiţiei nu afecteazã principiul imparţialitãţii prevãzut de art. 131 din Constituţie şi nici nu conferã Ministerului Public calitatea de organ al puterii executive. Cu privire la încãlcarea art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, se apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 neavând în cuprinsul lor prevederi de natura sa încalce aceste principii, întrucât deciziile date de organele specializate, prevãzute de lege sa rezolve contestaţiile, pot fi atacate la instanţele de contencios administrativ, în condiţiile prevãzute de <>Legea nr. 29/1990 .
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, retine urmãtoarele:
Curtea constata ca a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie <>Legea nr. 506/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de Ministerul Finanţelor Publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 648 din 16 octombrie 2001, în ansamblul sau, precum şi prevederile art. 10 alin. (1^1) fraza a doua şi ale art. 12 alin. (1) fraza a treia, introduse prin aceeaşi lege în cuprinsul <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 .
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã constata ca aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sa fie respinsã.
Curtea retine ca prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 s-a instituit o procedura administrativ-jurisdicţionalã de soluţionare a contestaţiilor depuse de plãtitori cu privire la stabilirea obligaţiilor bugetare, prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice.
Potrivit art. 10 alin. (1) din ordonanta, organul de soluţionare poate suspenda, prin decizie motivatã, soluţionarea cauzei atunci când exista indiciile sãvârşirii unei infracţiuni a carei constatare ar avea o înrâurire hotãrâtoare asupra soluţiei ce urmeazã sa fie data în procedura administrativã reglementatã de prezenta ordonanta de urgenta.
Prin <>Legea nr. 506/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , la art. 10, dupã alineatul (1) s-a introdus alineatul (1^1) cu urmãtorul cuprins: "Decizia de suspendare poate fi atacatã la instanta de contencios administrativ competenta. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public. Soluţia instanţei este definitiva şi irevocabilã."
Prin aceeaşi lege art. 12 alin. (1) din ordonanta a fost modificat, dându-i-se urmãtorul cuprins: "Deciziile direcţiilor generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene sau a municipiului Bucureşti, precum şi deciziile Ministerului Finanţelor Publice pot fi atacate la instanta de contencios administrativ competenta. Judecata se face în regim de urgenta, cu participarea reprezentantului Ministerului Public."
I. Autorul exceptiei de neconstituţionalitate considera ca <>Legea nr. 506/2001 a fost adoptatã cu încãlcarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1), raportat la art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie, deoarece aceasta lege, deşi reglementeazã în materia contenciosului administrativ, care aparţine domeniului legii organice, a fost adoptatã în temeiul prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţie. Dispoziţiile constituţionale, pretins incalcate, au urmãtorul cuprins:
- Art. 72 alin. (3): "Prin lege organicã se reglementeazã: [...]
j) contenciosul administrativ;"
- Art. 74 alin. (1): "Legile organice şi hotãrârile privind regulamentele Camerelor se adopta cu votul majoritãţii membrilor fiecãrei Camere."
Art. 72 alin. (3) lit. j) din Constituţie plaseaza în domeniul legilor organice "contenciosul administrativ", care, la data adoptãrii Constituţiei, era reglementat prin <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 . Legea a rãmas în vigoare şi dupã adoptarea Constituţiei, nefiind, prin conţinutul sau, contrarã prevederilor Legii fundamentale şi recunoscandu-i-se, în felul acesta, caracterul de lege organicã.
În aplicarea textului constituţional amintit şi a prevederilor art. 74 din Constituţie, abrogarea, completarea sau modificarea <>Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990 nu s-ar putea face decât pe calea unei legi organice.
Nici o dispoziţie constituţionalã nu impiedica, însã, legiuitorul sa adopte, pe calea unei legi ordinare, dispoziţii de procedura sau referitoare la competenta instanţelor de contencios administrativ, în mãsura în care asemenea dispoziţii nu contravin celor cuprinse în legea contenciosului administrativ şi nu ar avea, astfel, caracterul unei modificãri implicite a acesteia. Situaţia este identicã în cazul normelor de procedura aplicabile celorlalte instanţe judecãtoreşti. Astfel numai modificarea sistemului de organizare judecãtoreascã se efectueazã pe calea legilor organice, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, însã modificarea Codului de procedura penalã şi, respectiv, a Codului de procedura civilã efectuandu-se pe calea legilor ordinare.
II. Prevederile art. 10 alin. (1^1) fraza a doua şi ale <>art. 12 alin. (1) fraza a treia din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , modificate prin <>Legea nr. 506/2001 , sunt criticate ca fiind contrare dispoziţiilor art. 123 şi 130 din Constituţie, precum şi ale art. 6 alin. 1, combinat cu art. 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Prevederile constituţionale invocate în motivarea exceptiei au urmãtorul cuprins:
- Art. 123: "(1) Justiţia se înfãptuieşte în numele legii.
(2) Judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii.";
- Art. 130: "(1) În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor.
(2) Ministerul Public îşi exercita atribuţiile prin procurori constituiţi în parchete, în condiţiile legii."
Dispoziţiile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor şi a libertãţilor fundamentale, invocate în motivarea exceptiei, au urmãtorul cuprins:
- Art. 6 alin. 1: "Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei.";
- Art. 14: "Exercitarea drepturilor şi libertãţilor recunoscute de prezenta convenţie trebuie sa fie asigurata fãrã nici o deosebire bazatã, în special, pe sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau socialã, apartenenţa la o minoritate nationala, avere, naştere sau orice alta situaţie."
Curtea observa ca şi aceasta critica de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, urmând sa fie respinsã. În practica sa jurisdicţionalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat asupra dreptului procurorului de a participa în procesul civil. Astfel, prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 11 aprilie 1995, Curtea a statuat ca rolul instanţei de a soluţiona procesul cu care este sesizatã, precum şi independenta judecãtorilor şi supunerea lor numai legii nu sunt afectate prin participarea procurorului la procesul civil şi prin punerea de concluzii. Procurorul nu este adversarul instanţei şi nici al vreuneia dintre pãrţi, el intervine în proces pentru a veghea la respectarea legii. Textul constituţional, referindu-se la apãrarea drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor, nu are în vedere transformarea procurorului într-un avocat al uneia dintre pãrţi, ci se referã la obligaţia procurorului de a veghea la respectarea legii în procesele care pun în discuţie astfel de drepturi şi libertãţi. Deşi este vorba de un proces civil, privat, este de netagaduit ca şi în acest domeniu exista interese generale care trebuie aparate, iar în activitatea judiciarã Constituţia a stabilit acest rol de apãrãtor pentru procuror. Pe de alta parte, principiul disponibilitatii, care guverneazã procesul civil, funcţioneazã în continuare, deoarece prin participarea procurorului la proces pãrţile nu sunt impiedicate sa îşi manifeste, în condiţiile legii, dreptul de dispoziţie. Întrucât în cauza nu au intervenit elemente noi, de natura sa determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia din acel dosar îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.
În plus, Curtea retine ca prezenta procurorului în litigiile la care se referã dispoziţiile criticate prin excepţia de neconstituţionalitate nu contravin dispoziţiilor art. 130 din Constituţie şi nici ale art. 6 şi 14 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, cãci soluţionarea acestor litigii se face de cãtre instanţele judecãtoreşti, în cadrul unui proces public, contradictoriu şi echitabil, în care procurorul nu are mai multe drepturi decât au pãrţile în proces şi nici nu participa la deliberãri pentru a influenta în vreun fel hotãrârea judecãtorilor. Astfel, justiţia este în exclusivitate o funcţie a statului, care, potrivit art. 125 alin. (1) din Constituţie, se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a <>Legii nr. 506/2001 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 privind soluţionarea contestaţiilor impotriva mãsurilor dispuse prin actele de control sau de impunere întocmite de organele Ministerului Finanţelor Publice, în ansamblu, precum şi a prevederilor art. 10 alin. (1^1) fraza a doua şi ale art. 12 alin. (1) fraza a treia, introduse prin aceeaşi lege în <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 13/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Exhelios" - S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 479/CA/2002 al Tribunalului Timis - Secţia comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 16 octombrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
