Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 265 din 24 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civila
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Lucian Stangu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Aurelia Popa - procuror Ioana Marilena Chiva - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ovidius" S.A. din Constanta în Dosarul nr. 12.098/2002 al Judecãtoriei Constanta. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, ca fiind neîntemeiatã, apreciind ca dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul exceptiei, în acest sens fiind şi jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale, şi anume deciziile nr. 247/2002, nr. 147/2002 şi nr. 79/2003.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin Încheierea din 11 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 12.098/2002, Judecãtoria Constanta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ovidius" S.A. din Constanta în cadrul unei cauze civile având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare, introdusã de autoarea exceptiei. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate, prin modul în care sunt redactate, dau posibilitatea executorilor judecãtoreşti sa adauge la titlul executoriu fãrã încuviinţarea instanţei judecãtoreşti, ceea ce impiedica accesul liber la justiţie, incalcand astfel art. 21 din Constituţie. Totodatã, prin posibilitatea executorilor judecãtoreşti de a reactualiza sumele cuprinse în titlul executoriu fãrã intervenţia instanţelor judecãtoreşti, se incalca şi prevederile art. 125 alin. (1) şi (2) din Constituţie referitoare la înfãptuirea justiţiei numai de cãtre instanţele judecãtoreşti, respectiv la interzicerea infiintarii de instanţe extraordinare. Judecãtoria Constanta opineaza în sensul ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece procedura reglementatã de dispoziţiile criticate vizeazã în exclusivitate activitatea de executare silitã încredinţatã prin lege executorilor judecãtoreşti, procedura "care, în actuala reglementare, are un caracter mixt, în care predomina latura administrativã". Activitatea de actualizare a debitelor este un act juridic administrativ şi se face conform criteriilor prevãzute de dispoziţiile legale criticate. Dacã se contesta însãşi legalitatea actului de executare, cei interesaţi au la indemana calea unei contestaţii la executare, care va fi soluţionatã de instanta de judecata, fiind asigurat astfel accesul liber la justiţie. Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului. Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât actualizarea valorii debitelor de cãtre executorul judecãtoresc nu justifica parcurgerea din nou a fazei judecaţii, ci reprezintã o operaţiune tehnica ce poate fi realizatã de cãtre organul de executare. În vechea redactare a textului, pentru actualizarea sumelor trebuia sesizatã din nou instanta de judecata. Conţinutul actual al dispoziţiilor criticate a fost stabilit prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 , cu scopul de a simplifica desfãşurarea procesului civil în faza executãrii silite şi de a asigura o mai mare celeritate. Având în vedere acestea, dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 125 alin. (1) referitoare la înfãptuirea justiţiei, ci reprezintã o aplicare a alin. (3) al art. 125 din Constituţie, conform cãruia procedura de judecata este stabilitã prin lege. În ceea ce priveşte accesul liber la justiţie, prevãzut de art. 21 din Constituţie, precum şi alin. (2) al art. 125 din Constituţie, apreciazã ca acestea nu au relevanta în cauza. Avocatul Poporului apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile criticate reglementeazã o procedura executionala data, în mod firesc, în sarcina organului de executare. Operaţiunea de actualizare a sumelor este un act juridic administrativ, care nu presupune o activitate de judecata cu respectarea principiilor publicitãţii şi contradictorialitãţii, asa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã în jurisprudenta sa, de exemplu prin Decizia nr. 177/2002. Cu privire la faptul ca actualizarea sumei se face în raport de o alta moneda decât cea nationala, apreciazã ca aceasta este o problema de legalitate, iar nu de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, introduse prin <>art. I pct. 31 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 59/2001 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 217 din 27 aprilie 2001), care au urmãtorul conţinut: "Dacã titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine nici un criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat la data plãţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu." În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia apreciazã ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate urmãtoarele prevederi constituţionale: - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."; - Art. 125: "(1) Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege. (2) Este interzisã înfiinţarea de instanţe extraordinare." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu reglementeazã o procedura de competenta instanţelor judecãtoreşti, ci o procedura executionala, data în mod firesc în sarcina executorilor judecãtoreşti. În cadrul acestei proceduri executorul judecãtoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizatã a obligaţiilor stabilite în bani în raport cu elementele şi criteriile cuprinse în titlul executoriu sau, în lipsa acestor criterii, în funcţie de cursul monedei în care se face plata. Astfel, operatia de actualizare efectuatã de executorul judecãtoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ, impotriva cãruia persoana care se considera vãtãmatã în drepturile sale are deschisã calea contestaţiei la executare, reglementatã prin dispoziţiile art. 399-404 din Codul de procedura civilã. Având în vedere aceste considerente, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului accesului liber la justiţie, consacrat constituţional de prevederile art. 21. În ceea ce priveşte cealaltã critica de neconstituţionalitate, potrivit cãreia dispoziţiile legale criticate ar contraveni prevederilor art. 125 din Constituţie referitoare la înfãptuirea justiţiei numai prin Curtea Suprema de Justiţie şi celelalte instanţe judecãtoreşti, Curtea constata ca nici aceasta nu este intemeiata, întrucât actualizarea valorii obligaţiei de plata nu constituie un act de judecata, ci o operaţiune tehnico-administrativã compatibila cu natura organului care o efectueazã, şi anume executorul judecãtoresc. Nu se poate retine, asadar, astfel cum susţine autoarea exceptiei, ca o activitate de judecata a fost transferata în competenta unui organ administrativ şi nici ca, prin reglementarea dreptului executorului judecãtoresc de a actualiza valoarea obligaţiei de plata în cadrul procedurii executãrii silite, executorul judecãtoresc a fost transformat în instanta extraordinarã. În acelaşi sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 177 din 18 iunie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, respingând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã. Neexistand elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curţii în aceasta materie, considerentele şi soluţia acestei decizii rãmân valabile şi în prezenta cauza.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ovidius" - S.A. din Constanta în Dosarul nr. 12.098/2002 al Judecãtoriei Constanta. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent, Ioana Marilena Chiva
─────────────────
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
