Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 265 din 12 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 205 si art. 206 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 557 din 29 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Media Group Gazeta" - S.R.L. şi Camelia Bãrbuţu în Dosarul nr. 1.922/2005 al Judecãtoriei Craiova.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 februarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 1.922/2005, Judecãtoria Craiova a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal.
Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Media Group Gazeta" - S.R.L. şi Camelia Bãrbuţu în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã textul legal criticat contravine dispoziţiei constituţionale potrivit cãreia legea stabileşte delictele de presã. Or, la data iniţialã a promulgãrii Legii fundamentale, rãspunderea pentru delictele de presã nu era reglementatã de Codul penal. Nici ulterior revizuirii Constituţiei Codul penal nu prevedea vreo dispoziţie referitoare la rãspunderea pentru delictele de presã, ci numai la rãspunderea civilã. De altfel, noul Cod penal, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 29 iunie 2004, care va intra în vigoare la un an de la data publicãrii, a înlãturat pedeapsa închisorii pentru infracţiunea de calomnie, deoarece aceastã faptã nu prezintã un grad de pericol social ridicat. Prin urmare, dispoziţiile legale criticate aduc atingere şi art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la libertatea de exprimare.
Judecãtoria Craiova opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prevederile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu dispoziţiile art. 30 alin. (8) şi art. 20 ale Legii fundamentale. Motivarea formulatã de pãrţi în sensul cã delictele de presã ar atrage doar rãspunderea civilã nu este temeinicã şi legalã, atât timp cât cele douã fapte, de insultã şi calomnie, sunt reglementate în mod expres ca infracţiuni în partea specialã a Codului penal.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul României apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece libertatea de exprimare garantatã de art. 30 alin. (1) din Legea fundamentalã impune respectarea cerinţei înscrise în alin. (6) al aceluiaşi articol, potrivit cãruia acest drept nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a unei persoane şi dreptul la propria imagine. Caracterul inviolabil al libertãţii de exprimare nu justificã o asemenea atingere. De altfel, toate prevederile din Constituţie şi din actele internaţionale prin care se consacrã libertatea de exprimare cuprind precizarea cã aceastã libertate nu poate fi absolutã, ea putând suferi restrângeri în mãsura în care sunt necesare pentru apãrarea drepturilor şi libertãţilor altora.
Prin incriminarea insultei şi calomniei legiuitorul nu a urmãrit sã cenzureze libertatea de exprimare, ci doar sã impunã anumite limite în comportamentul şi exprimarea oamenilor, astfel încât sã nu fie încãlcate drepturile şi libertãţile celorlalţi. Totodatã, stabilirea prin lege a unor restrângeri sau sancţiuni nu este incompatibilã cu libertatea de exprimare atât timp cât acestea sunt absolut necesare pentru apãrarea onoarei şi demnitãţii persoanei.
Nu se poate susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 20 din Legea fundamentalã şi art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece textul constituţional cuprinde douã reguli care privesc transpunerea în practicã a drepturilor şi libertãţilor fundamentale, a cãror interpretare şi aplicare se face în concordanţã cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte şi care acordã prioritate reglementãrilor internaţionale în situaţia în care s-ar ivi nepotriviri, contradicţii, conflicte între ele şi reglementãrile interne. Aceastã prioritate este acordatã numai în domeniul drepturilor omului. De altfel, în concordanţã cu cele de mai sus, şi prevederile art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale stabilesc posibilitatea limitãrii libertãţii de exprimare.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu poate fi reţinutã critica potrivit cãreia prevederile art. 205 şi art. 206 din Codul penal încalcã dispoziţiile art. 30 alin. (8) din Legea fundamentalã, întrucât rãspunderea penalã este întemeiatã pe principiul legalitãţii incriminãrii. Insulta şi calomnia sunt infracţiuni contra demnitãţii, iar demnitatea omului este nominalizatã în art. 1 alin. (3) din Constituţie printre valorile supreme garantate de Legea fundamentalã. Aceastã garantare se înfãptuieşte şi prin incriminarea şi sancţionarea penalã a faptelor prin care se aduce atingere demnitãţii.
Critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 205 şi 206 din Codul penal faţã de art. 20 din Constituţie şi art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu poate fi primitã, deoarece incriminarea acestor fapte ca infracţiuni dã expresie restrângerii exerciţiului dreptului la exprimare, prevãzut de art. 30 alin. (6) din Constituţie, în scopul apãrãrii unor valori care sunt de esenţa unei societãţi democratice. De altfel, posibilitatea limitãrii libertãţii de exprimare este prevãzutã şi în art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 205 şi art. 206 din Codul penal, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 205: Insulta:
"Atingerea adusã onoarei ori reputaţiei unei persoane prin cuvinte, gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocurã, se pedepseşte cu amendã.
Aceeaşi pedeapsã se aplicã şi în cazul când se atribuie unei persoane un defect, boalã sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã.";
- Art. 206: Calomnia:
"Afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoanã, care, dacã ar fi adevãratã, ar expune acea persoanã la o sancţiune penalã, admninistrativã sau disciplinarã, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amendã.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor înlãturã rãspunderea penalã".
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 30 alin. (8) teza finalã, potrivit cãrora Delictele de presã se stabilesc prin lege, şi ale art. 20 alin. (2) din Legea fundamentalã, raportat la art. 10 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la Libertatea de exprimare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal, aceasta s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 183 din 22 aprilie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 15 mai 2004, şi, respectiv, prin <>Decizia nr. 139 din 10 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 350 din 25 aprilie 2005, în cauze în care, de asemenea, se indica încãlcarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la libertatea de exprimare. Prin acele decizii, Curtea a constatat cã textele legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu Legea fundamentalã, statuând cã dispoziţiile art. 205 şi 206 din Codul penal incrimineazã şi sancţioneazã faptele de insultã şi calomnie ca infracţiuni contra demnitãţii persoanei, valoare supremã, garantatã în statul de drept şi consacratã în art. 1 alin. (3) din Constituţie. Libertatea de exprimare, astfel cum este consfinţitã de dispoziţiile art. 30 din Constituţie, impune respectarea cerinţei înscrise în alin. (6) al aceluiaşi articol, şi anume aceea de a nu prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particularã a persoanei şi dreptul la propria imagine. Totodatã, acest drept permite cetãţenilor sã participe la viaţa socialã, politicã şi culturalã, manifestându-şi gândurile, opiniile, credinţele etc. Dar aceastã libertate nu poate fi absolutã şi, ca atare, în scopul apãrãrii unor valori care sunt de esenţa unei societãţi democratice, este supusã unor coordonate juridice expres prevãzute de lege. De aceea, înlãuntrul acestor coordonate menite a preîntâmpina abuzul în exerciţiul libertãţii de exprimare, legiuitorul a incriminat infracţiunea de calomnie.
În plus, posibilitatea limitãrii libertãţii de exprimare este prevãzutã şi în art. 10 paragraful 2 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, care dispune cã "Exercitarea acestor libertãţi ce comportã îndatoriri şi responsabilitãţi poate fi supusã unor formalitãţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevãzute de lege, care constituie mãsuri necesare, într-o societate democraticã, pentru [...] protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora [...]."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele deciziei mai sus amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Curtea mai constatã cã autorii excepţiei solicitã, de fapt, definirea conceptului de delict de presã şi, ca o consecinţã imediatã, reconsiderarea practicii instanţelor de judecatã în aplicarea şi interpretarea celor douã infracţiuni de insultã şi calomnie ca fapte antisociale cu un grad de pericol social diminuat, care nu justificã limitãrile existente în cele douã texte legale criticate, de vreme ce acestea nu ar putea face parte din categoria delictelor de presã. Or, aşa cum s-a arãtat mai sus, prevederile legale supuse controlului nu aduc atingere dispoziţiilor fundamentale şi convenţionale invocate, iar celelalte aspecte nu sunt de resortul instanţei de control constituţional.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 205 şi art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Media Group Gazeta" - S.R.L. şi Camelia Bãrbuţu în Dosarul nr. 1.922/2005 al Judecãtoriei Craiova.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
