Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 264 din 25 septembrie 2001  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor   art. 9 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificarile ulterioare    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 264 din 25 septembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 9 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificarile ulterioare

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1 din 4 ianuarie 2002

Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Marioara Prodan - magistrat-asistent

Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Caregnato G & Denis" -S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 3.518/CA/2000 al Curţii de Apel Oradea.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, precizând ca <>art. 9 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile ulterioare, potrivit cãruia hotãrârea pronunţatã de instanta în cererea de suspendare a unui act administrativ, în cazurile la care se referã alin. 1 al aceluiaşi articol, este executorie de drept, nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului la apãrare, şi nici celor ale art. 128, referitoare la folosirea cãilor de atac, prevederi invocate de autor în motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, deoarece, potrivit art. 14 din aceeaşi lege, hotãrârea prin care s-a soluţionat o acţiune în materia contenciosului administrativ poate fi atacatã cu recurs. Prin urmare poate fi atacatã cu recurs şi hotãrârea la care se referã textul de lege criticat, interpretare data, de altfel, şi de Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie prin Decizia nr. IV din 27 septembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999. În final, se apreciazã ca în cauza se ridica o problema de aplicare a legii, iar nu de constitutionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 1 martie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 3.518/CA/2000, Curtea de Apel Oradea a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile ulterioare. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Caregnato G & Denis" - S.R.L. Oradea în recursul de contencios administrativ declarat de aceasta impotriva Încheierii din 30 iunie 2000 a Tribunalului Bihor, prin care s-a dispus suspendarea executãrii lucrãrilor de construcţie efectuate în temeiul autorizaţiei eliberate de Primãria Municipiului Oradea pana la soluţionarea acţiunii în anularea autorizaţiei.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca prevederile constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la garantarea dreptului la apãrare şi pe cele ale art. 128 referitoare la folosirea cãilor de atac, deoarece nu prevãd nici o cale de atac impotriva hotãrârii pronunţate de instanta asupra cererii de suspendare a actului administrativ. Deşi face referiri la Decizia nr. IV/1999 a Secţiilor Unite ale Curţii Supreme de Justiţie, prin care "s-a stabilit, în aplicarea <>art. 9 din Legea nr. 29/1990 , ca este susceptibilã de recurs atât hotãrârea prin care se soluţioneazã cererea de suspendare a executãrii actului administrativ, formulatã în cadrul acţiunii principale, având ca obiect anularea acestui act, cat şi hotãrârea prin care o atare cerere este soluţionatã separat", autorul exceptiei considera ca aceasta decizie constituie un argument în susţinerea neconstitutionalitatii dispoziţiilor <>art. 9 alin. 2 din Legea nr. 29/1990 , cu modificãrile ulterioare.
Exprimandu-şi opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este neîntemeiatã. Se argumenteaza ca "Nu se poate retine ca <>art. 9 din Legea nr. 29/1990 ar contraveni prevederilor art. 24 din Constituţia României, deoarece chiar recurentul, invocand în critica sa Decizia nr. IV din 27 septembrie 1999, pronunţatã de Curtea Suprema de Justiţie într-un recurs în interesul legii, confirma posibilitatea partii ce se considera lezata de a uza de cãile de atac - recursul. Cu prilejul exercitãrii caii de atac partea ce se considera lezata poate uza de toate mijloacele de apãrare pe care legea i le permite în apãrarea dreptului şi interesului sau legitim".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, deoarece, potrivit prevederilor Codului de procedura civilã, "suspendarea se dispune prin încheiere, iar aceasta, ca orice hotãrâre judecãtoreascã premergãtoare, este supusã caii de atac".
Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se susţine ca în realitate "nu suntem în prezenta unui text neconstitutional, ci a aplicãrii gresite de cãtre instanţele judecãtoreşti a unor prevederi ale <>Legii nr. 29/1990 şi ale Codului de procedura civilã, situaţie soluţionatã prin Decizia nr. IV din 27 septembrie 1999 a Curţii Supreme de Justiţie - Secţiile Unite".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi cel al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezulta din cererea formulatã de autorul acesteia şi din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile <>art. 9 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Tribunalul va soluţiona cererea de suspendare, de urgenta, chiar şi fãrã citarea pãrţilor, hotãrârea pronunţatã în acest caz fiind executorie de drept."
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1), potrivit cãrora "Dreptul la apãrare este garantat", precum şi ale art. 128, conform cãrora, "Impotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã pentru considerentele ce urmeazã:
Dispoziţiile <>art. 9 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile ulterioare, trebuie corelate cu cele ale alin. 1 al aceluiaşi articol, care prevãd posibilitatea reclamantului ca, "în cazuri bine justificate şi pentru a se preveni producerea unei pagube iminente", sa solicite instanţei suspendarea executãrii actului administrativ pana la soluţionarea acţiunii. Soluţionarea de cãtre instanta, de urgenta, chiar şi fãrã citarea pãrţilor, a cererii de suspendare, precum şi caracterul executoriu de drept al hotãrârii pronunţate (dispoziţii procedurale conţinute de textul de lege criticat) nu sunt de natura sa încalce exerciţiul dreptului la apãrare, garantat de prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie. Dispoziţiile legale criticate dau posibilitatea persoanei vãtãmate de o autoritate publica printr-un act administrativ de a solicita şi de a obţine, de urgenta şi temporar, suspendarea executãrii actului administrativ pana la soluţionarea acţiunii în contencios administrativ. Chiar dacã soluţionarea pe cale separatã a cererii de suspendare a executãrii actului administrativ se poate face şi fãrã citarea pãrţilor, aceasta se justifica prin urgenta şi caracterul provizoriu al mãsurii de suspendare a executãrii actului contestat, cerinţe pe care le apreciazã instanta. Aceasta mãsura nu are nici o influenta asupra soluţionãrii fondului acţiunii. De altfel, Codul de procedura civilã prevede şi în alte materii posibilitatea încuviinţãrii de cãtre instanta a unor mãsuri vremelnice, în cazuri urgente, fãrã citarea pãrţilor (de exemplu: art. 300 referitor la recurs, art. 401 referitor la suspendarea executãrii silite, art. 582 referitor la ordonanta preşedinţialã). Conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Constituţie, "În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu", prevederi constituţionale care sunt respectate, întrucât în cadrul procesului în care se judeca fondul acţiunii în contencios pãrţile pot fi asistate de un avocat, iar impotriva mãsurii de suspendare a executãrii actului partea interesatã poate face recurs.
Curtea retine ca dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor art. 128 din Constituţie, referitoare la folosirea cãilor de atac, deoarece, potrivit acestui text constituţional, pãrţile pot exercita aceste cai în condiţiile legii, stabilirea lor fiind deci de nivelul legii, iar nu de nivelul Constituţiei.
Dreptul la exercitarea caii de atac a recursului impotriva hotãrârii judecãtoreşti prin care s-a soluţionat cererea de suspendare a executãrii actului administrativ este prevãzut atât de legea specialã, <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , în art. 14 (potrivit cãruia hotãrârea prin care s-a soluţionat o acţiune în materia contenciosului administrativ poate fi atacatã cu recurs), precum şi de dispoziţiile generale ale Codului de procedura civilã (şi anume art. 299, potrivit cãruia "Hotãrârile date fãrã drept de apel [...] sunt supuse recursului"), dispoziţii la care fac trimitere, de altfel, prevederile <>art. 18 din Legea nr. 29/1990 , conform cãrora procedura legii contenciosului administrativ "se completeazã cu prevederile Codului de procedura civilã".
În consecinta, Curtea constata ca în realitate textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate. Faptul ca referitor la practica neunitara a unor instanţe judecãtoreşti cu privire la aplicarea textului <>art. 9 alin. 2 din Legea nr. 29/1990 , cu modificãrile ulterioare, a fost declarat un recurs în interesul legii admis de Curtea Suprema de Justiţie în Secţii Unite nu are nici o semnificatie cu privire la aprecierea constituţionalitãţii acestor dispoziţii legale. De altfel, prin Decizia nr. IV din 27 septembrie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 27 decembrie 1999, Curtea Suprema de Justiţie a stabilit ca fiind corecta interpretarea conform cãreia "este susceptibilã a fi atacatã cu recurs atât hotãrârea prin care se soluţioneazã cererea de suspendare a executãrii actului administrativ, formulatã în cadrul acţiunii principale, având ca obiect anularea acelui act, cat şi hotãrârea prin care o atare cerere este soluţionatã separat".

Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,

CURTEA
În numele legii
DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 9 alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Caregnato G & Denis" - S.R.L. Oradea în Dosarul nr. 3.518/CA/2000 al Curţii de Apel Oradea.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 septembrie 2001.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,
Marioara Prodan
-------------
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016