Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 264 din 24 februarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 198 din 30 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, excepţie ridicatã de Ioan Brânduşe în Dosarul nr. 10467.1/55/2007 al Judecãtoriei Arad, cauzã ce face obiectul Dosarului nr. 2.008D/2008 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.247D/2008 şi în Dosarul nr. 1D/2009, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 2.793/55/2007, respectiv de Francisc Ursei în Dosarul nr. 3.394/108/2008 ale Tribunalului Arad - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, vãzând identitatea de obiect a acestor cauze, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a cauzelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 1D/2009 şi nr. 2.247D/2008 la Dosarul nr. 2.008D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã. Actul normativ criticat nu aduce atingere liberului acces la justiţie, aşa cum susţin autorii excepţiei, ci, dimpotrivã, reprezintã concretizarea acestui drept, care însã nu implicã şi gratuitatea sa. Sub aspectul limitei maxime reglementate pentru acordarea sumelor de bani cu titlu de ajutor public judiciar, se aratã cã aceasta este expresia opţiunii legiuitorului, fãrã a încãlca însã normele constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 30 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 10467.1/55/2007, respectiv prin încheierile din 28 octombrie 2008 şi 22 decembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 2.793/55/2007 şi nr. 3.394/108/2008, Judecãtoria Arad, respectiv Tribunalul Arad - Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã.
Excepţiile de neconstituţionalitate au fost ridicate de Ioan Brânduşe, respectiv de Faur Nistor Isai şi Francisc Ursei în cauze civile în cadrul cãrora aceştia au formulat cereri de acordare a ajutorului public judiciar.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţã, cã prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 sunt neconstituţionale, deoarece îngrãdesc accesul liber la justiţie şi la petiţionare al reclamanţilor care, datoritã mijloacelor financiare limitate, nu pot plãti taxele judiciare de timbru aferente cererilor lor, astfel cã nu pot beneficia de exercitarea dreptului la un proces echitabil şi de celelalte garanţii procedurale pentru apãrarea drepturilor şi intereselor lor legitime, suferind în acelaşi timp o discriminare pe criterii de avere. În plus, în Dosarul nr. 2.247D/2008, autorul excepţiei susţine cã stabilirea unei limite maxime pentru acordarea ajutorului public judiciar este de naturã sã afecteze grav drepturile fundamentale invocate, cu încãlcarea art. 53 din Constituţie. Ordonanţa abrogã prevederile art. 74-81 din Codul de procedurã civilã, act normativ cu forţã juridicã superioarã, ceea ce contravine şi art. 115 alin. (1), (6), (7) şi (8) din Constituţie, precum şi art. 108 alin. (2) din aceasta.
Judecãtoria Arad, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.008D/2008, apreciazã cã <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 este neconstituţionalã. Aratã în acest sens cã actul normativ criticat reglementeazã, la art. 7, limitãri ale cuantumului ajutorului public judiciar, limitãri care, chiar dacã sunt admisibile şi rezonabile, nu pot face decât obiectul unei legi, şi nu al unei ordonanţe de urgenţã, astfel cã este încãlcat art. 53 din Constituţie. În plus, prin faptul cã ordonanţa stabileşte anumite limitãri în exercitarea libertãţii de acces la justiţie, indiferent dacã aceste limitãri sunt sau nu rezonabile, sunt nesocotite prevederile art. 115 alin. (6) din Legea fundamentalã.
Tribunalul Arad - Secţia civilã, exprimându-şi opinia în dosarele nr. 2.247D/2008 şi nr. 1D/2009, apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este fondatã. Contrar susţinerilor autorilor excepţiei, actul normativ faciliteazã exercitarea accesului liber la justiţie - drept ce nu implicã şi gratuitatea lui - prin acordarea unui ajutor public judiciar persoanelor care nu obţin venituri suficiente pentru a face faţã cheltuielilor unui proces, în limita unei sume maxime de 12 salarii minime brute pe ţarã în decursul unui an.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã sunt constituţionale. Acestea nu încalcã, ci, dimpotrivã, reprezintã concretizarea dreptului pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil şi de judecarea cauzelor într-un termen rezonabil. De altfel, finalitatea reglementãrilor cuprinse în actul normativ criticat este de a crea condiţii mai bune pentru valorificarea acestor drepturi, şi nu de limitare a lor.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 193/2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008.
În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 16 - "Egalitatea în drepturi" şi ale art. 21 - "Accesul liber la justiţie" din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil. În plus, în Dosarul nr. 2.247D/2008, autorul excepţiei mai invocã şi urmãtoarele dispoziţii: art. 1 alin. (4) şi (5), art. 11, 20, 24, 48, 51, 53, art. 115 alin. (1), (6), (7) şi (8), art. 108 alin. (2) şi (3) şi art. 148 din Constituţie, art. 1, 5, 8, 10, 13, 14, 17, 18 şi 34 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Protocolul nr. 12 la Convenţie şi "normele comunitare adoptate prin <>Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României la statele membre ale Uniunii Europene, inclusiv Carta Drepturilor Fundamentale".
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, Curtea Constituţionalã constatã cã aceasta urmeazã sã fie respinsã ca neîntemeiatã, având în vedere cele ce urmeazã:
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã reprezintã transpunerea în planul legislaţiei interne a Directivei Consiliului Uniunii Europene 2003/8/CE privind îmbunãtãţirea accesului la justiţie în cazul litigiilor transfrontaliere, prin stabilirea de reguli minimale comune referitoare la asistenţa judiciarã acordatã în cadrul acestor categorii de cauze. Scopul acestei reglementãri este prevãzut la art. 1 şi constã în "asigurarea dreptului la un proces echitabil şi garantarea accesului egal la actul de justiţie, pentru realizarea unor drepturi sau interese legitime pe cale judiciarã, inclusiv pentru executarea silitã a hotãrârilor judecãtoreşti sau a altor titluri executorii". În vederea realizãrii acestui deziderat, legiuitorul a reglementat ajutorul public judiciar ca formã de asistenţã acordatã de stat, în condiţiile legii, oricãrei persoane fizice, în situaţia în care aceasta nu poate face faţã cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implicã obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apãrãrii unui drept sau interes legitim în justiţie, fãrã a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale. Prin aceastã reglementare se urmãreşte asigurarea efectivitãţii dreptului de acces la justiţie, prin stabilirea unor minime şi rezonabile condiţii.
Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia actul normativ criticat, în ansamblul sãu, împiedicã accesul liber la justiţie şi dreptul pãrţilor la un proces echitabil, din moment ce tocmai înlesnirea realizãrii acestor drepturi reprezintã scopul declarat al reglementãrii. De altfel, Curtea observã cã susţinerile autorilor excepţiei pornesc de la o abordare greşitã a conceptului de acces liber la justiţie, şi anume în sensul cã acesta ar implica gratuitatea realizãrii actului de justiţie. Or, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã accesul liber la justiţie nu înseamnã cã acesta trebuie sã fie în toate cazurile gratuit. Prin <>Decizia nr. 453 din 20 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 943 din 21 octombrie 2005, Curtea a reţinut cã nici dispoziţiile art. 21 din Constituţie şi niciun alt text din convenţii sau tratate la care România este parte nu instituie vreo interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi echitabil ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfãşuratã de autoritãţile judecãtoreşti sã contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora, urmând ca aceste cheltuieli sã fie în final recuperate de la partea cãzutã în pretenţii.
Aşa fiind, Curtea nu poate primi critica de neconstituţionalitate potrivit cãreia stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe ţarã la nivelul anului în care a fost formulatã cererea de acordare, pânã la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, este de naturã a împiedica accesul liber la justiţie, exercitarea dreptului la un proces echitabil sau cã instituie discriminãri pe criterii de avere.
Stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinatã de posibilitatea asigurãrii resurselor financiare publice necesare acordãrii ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevãzute la art. 6 din ordonanţã, de prevenirea exercitãrii abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fãrã a se îngrãdi în acest mod accesul efectiv la justiţie.
În ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulatã în Dosarul nr. 2.247D/2008, Curtea constatã cã, prin <>Decizia nr. 96 din 20 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 24 februarie 2009, a fost respinsã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 7, 8 şi 53 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 , controlul de constituţionalitate fiind raportat, cu acel prilej, la temeiuri şi critici de neconstituţionalitate asemãnãtoare, formulate, de altfel, de acelaşi autor al excepţiei ca şi în acest dosar. În plus, în prezenta cauzã, autorul excepţiei invocã şi prevederile art. 108 alin. (2) şi (3) din Constituţie, care însã nu au incidenţã, deoarece aceste prevederi se referã la actele Guvernului hotãrâri şi ordonanţe, emise în temeiul unei legi speciale de abilitare, şi nu la ordonanţa de urgenţã. Cu privire la dispoziţiile art. 115 alin. (1), (7) şi (8) din Legea fundamentalã, de asemenea invocate, Curtea constatã cã nici acestea nu au incidenţã în cauzã.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 , faţã de art. 24 din Legea fundamentalã, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate nu contravin principiului constituţional al dreptului la apãrare, pãrţile având posibilitatea de a formula apãrãrile necesare, în condiţiile legii. Totodatã, critica de neconstituţionalitate a actului atacat, prin raportare la art. 115 alin. (6) din Constituţie, nu poate fi primitã, întrucât prin finalitatea sa nu afecteazã drepturile şi libertãţile fundamentale, ci, dimpotrivã, asigurã condiţii mai bune pentru exercitarea efectivã a dreptului de acces la justiţie.
În sfârşit, Curtea nu poate reţine nici pretinsa contradicţie dintre prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 şi acte sau norme ale unor acte juridice internaţionale în materia drepturilor omului, aplicabile României, la care face referire autorul excepţiei în Dosarul nr. 2.247D/2008, întrucât acesta doar le enunţã şi nu aratã concret în ce anume constã aceastã contradicţie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilã, excepţie ridicatã de Ioan Brânduşe în Dosarul nr. 10467.1/55/2007 al Judecãtoriei Arad, respectiv de Faur Nistor Isai şi Francisc Ursei în dosarele nr. 2.793/55/2007 şi nr. 3.394/108/2008 ale Tribunalului Arad - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
