Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 264 din 22 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii, cu modificarile ulterioare
Ion Predescu - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Aurelia Popa - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 şi 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ZEFIR" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 11.297/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondatã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Prin mai multe decizii, Curtea Constituţionalã a reţinut cã dispoziţiile criticate nu încalcã textele constituţionale invocate de autorul excepţiei. Totodatã, se aratã cã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), invocate de asemenea în susţinerea excepţiei, nu au legãturã cu cauza.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 decembrie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 11.297/2003, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40 şi 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ZEFIR" - S.A. Bucureşti. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã instituirea, prin dispoziţiile criticate, a scutirii de plata taxelor judiciare de timbru şi de timbru judiciar "a cererilor formulate de instituţia publicã «implicatã», în legãturã cu calitatea de acţionar la societãţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpãrare de acţiuni, cu obligaţiile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotãrârilor judecãtoreşti şi orice alte acte procedurale efectuate de şi pentru aceasta [...]", este discriminatorie şi încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 privind liberul acces la justiţie, ale art. 41 alin. (1) şi (2) privind protecţia proprietãţii private, precum şi pe cele ale art. 1 alin. (3) privind statul român. Autorul excepţiei considerã cã "dreptatea presupune reglementarea unui tratament procesual egal al pãrţilor dintr-un proces". De asemenea, se mai aratã în motivarea excepţiei, "prin scutirea de plata taxelor judiciare de timbru se face o discriminare în favoarea uneia din pãrţile procesului, care, în plus, este o entitate statalã". Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã "cã exceptarea, prin lege, de la plata unor impozite şi taxe a unor categorii de persoane fizice ori juridice sau a anumitor activitãţi sau bunuri nu poate sã fie consideratã, prin ea însãşi, ca neconstituţionalã. Dimpotrivã, exceptarea de la impozite şi taxe ori stabilirea unor reduceri în aceastã materie reprezintã o practicã legislativã curentã, care corespunde fie necesitãţii de ocrotire a unor subiecte de drept, fie unor raţiuni economice; în cazul de faţã reclamanta este o instituţie publicã abilitatã de stat sã administreze participaţiile statului la diferite societãţi comerciale, iar în situaţia în care cererile acestei instituţii nu ar fi scutite de plata taxei de timbru, s-ar crea o obligaţie a statului de a plãti taxa de timbru, care este datoratã tot statului". Conform opiniei instanţei de judecatã, "în cauzã nu poate fi vorba despre violarea, prin textul criticat, a egalitãţii între titularii dreptului de proprietate privatã, în sensul ocrotirii preferenţiale a unora dintre ei". În acest sens, instanţa face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care "a stabilit cã principiul egalitãţii nu se opune ca o lege sã stabileascã reguli diferite în raport cu persoane aflate în situaţii deosebite, deoarece acest principiu nu înseamnã uniformitate". În argumentarea sa, instanţa mai susţine cã "asemenea reglementãri, având aparenţa consacrãrii unor privilegii, sunt relativ numeroase în legislaţie. Este, de pildã, cazul scutirii de taxe a acţiunilor introduse în temeiul raporturilor de muncã de cãtre salariaţi ori cel al acţiunilor judecãtoreşti ce valorificã drepturi de creanţã corelative unor obligaţii de întreţinere. Iar reglementarea în chip diferenţiat a unor asemenea obligaţii corespunde, neîndoielnic, şi prevederilor constituţionale privind justa aşezare a sarcinilor fiscale". Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul considerã cã excepţia este neîntemeiatã. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine cã, în realitate, prin memoriul depus de autorul excepţiei se invocã şi se motiveazã numai neconstituţionalitatea <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 , text introdus prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , iar nu şi cea a dispoziţiilor art. 40 din lege, care nu au incidenţã în cauzã, întrucât se referã la competenţa instanţelor şi celeritatea soluţionãrii cauzelor. În legãturã cu dispoziţiile art. 40^1 din lege, Guvernul apreciazã cã dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie invocate nu au incidenţã în cauzã, iar cu privire la susţinerile privind încãlcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, acestea "apar neîntemeiate", întrucât "scutirea de plata taxelor de timbru şi a cauţiunilor stabilite de lege pentru sesizarea instanţelor judecãtoreşti a Autoritãţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, instituţie publicã implicatã în procesul de privatizare, platã ce constituie o obligaţie şi nu un drept, prin dispoziţiile legale criticate, reprezintã un atribut exclusiv al legiuitorului pe care acesta îl exercitã în considerarea anumitor situaţii determinate, cum sunt cele privind legãtura strânsã cu bugetul statului şi realizarea unui interes public" (În acest sens este invocatã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 179/2003 ). Totodatã, se aratã cã "dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu contravin art. 44 din Constituţia republicatã, iar susţinerile pârâtei apar neîntemeiate, având în vedere şi faptul cã în cazul de faţã legiuitorul stabileşte un regim juridic diferit pentru promovarea anumitor acţiuni de cãtre «instituţiile publice implicate» şi nu numai de cãtre APAPS, în considerarea interesului general al accelerãrii procesului privatizãrii şi în aplicarea art. 135 alin. (2) lit. b) din Constituţia republicatã, care prevede cã statul trebuie sã asigure «protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã», principiu pe care statul, în politica sa economicã, este ţinut sã-l promoveze şi, ca urmare, are dreptul şi totodatã îndatorirea de a crea un cadru juridic corespunzãtor". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Legea nr. 232/2004 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Legea nr. 232/2004 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat de autorul excepţiei, îl constituie dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, astfel cum a fost modificat şi completat prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 36 din 29 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 191/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea reţine cã în mod eronat s-a reţinut de cãtre instanţa de judecatã şi contestarea constituţionalitãţii <>art. 40 din Legea nr. 137/2002 , întrucât din finalul memoriului depus de autorul excepţiei, precum şi din motivarea acesteia, rezultã indubitabil cã obiectul excepţiei îl constituie, în exclusivitate, dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: - Art. 40^1: "Cererile formulate de instituţia publicã implicatã, în legãturã cu calitatea de acţionar la societãţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzarecumpãrare de acţiuni, cu obligaţiile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotãrârilor judecãtoreşti şi cu orice alte acte procedurale, efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat." Critica de neconstituţionalitate se bazeazã, în esenţã, pe susţinerea cã textul criticat, care prevede scutirea de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar numai pentru acţiunile introduse de "instituţia publicã implicatã", iar nu şi pentru celelalte pãrţi, instituie o discriminare, fiind încãlcat astfel principiul constituţional al ocrotirii egale a proprietãţii private indiferent de titular, dreptul de acces liber la justiţie, precum şi principiul statului de drept. Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei în motivarea excepţiei sunt: art. 1 alin. (3), art. 21 şi art. 44 alin. (1) şi (2), care au urmãtorul cuprins: - Art. 1 alin. (3): "(3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate."; - Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; - Art. 44 alin. (1) şi (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege. (2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã." Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Curtea Constituţionalã a respins excepţiile de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, ca nefondate (de exemplu <>Decizia nr. 461 din 2 decembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004 şi <>Decizia nr. 24 din 27 ianuarie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004). În considerentele <>Deciziei nr. 461/2003 s-a reţinut între altele cã, "în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat cã exonerarea de la obligaţia de platã a taxelor judiciare de timbru este un atribut exclusiv al legiuitorului, a cãrui exercitare nu afecteazã nici dreptul de proprietate privatã, nici egalitatea în faţa legii". De asemenea, în considerentele <>Deciziei nr. 24/2004 , Curtea a reţinut cã "Scutirea instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare de la plata taxelor de timbru şi a celorlalte taxe în cazurile determinate de lege îşi are justificarea în strânsa legãturã a acţiunilor în justiţie pentru care textul criticat prevede scutirea cu bugetul de stat (alimentat, printre altele, şi prin încasarea taxelor judiciare), precum şi în interesul general pe care-l prezintã aceste instituţii publice". Aceste considerente sunt în concordanţã cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi cu cea a Curţii Constituţionale, care a stabilit cã principiul egalitãţii nu are semnificaţia uniformitãţii, fiind, deci, posibilã instituirea unui tratament juridic diferit, atunci când situaţiile diferite justificã aceasta în mod raţional şi obiectiv. În legãturã cu critica referitoare la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, invocatã în susţinerea excepţiei, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã, întrucât textul respectiv consacrã un principiu general care stã la baza statului român, iar nu un drept, astfel cã acest principiu nu poate fi considerat a fi încãlcat decât, eventual, în mãsura încãlcãrii unuia din drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, garantate de Constituţie, sau a vreunui alt text constituţional relevant sub aspectul conţinutului art. 1 alin. (3) din Legea fundamentalã. În ceea ce priveşte susţinerea cã textul criticat ar încãlca dreptul de acces liber la justiţie, Curtea reţine cã aceasta este nefondatã. Dispoziţiile criticate prin care se prevede scutirea de plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar unor acţiuni sau acte de procedurã pentru "instituţia publicã implicatã" nu încalcã cu nimic accesul liber la justiţie. De altfel, dispoziţiile art. 21 din Constituţie nici nu prevãd cã accesul liber la justiţie trebuie sã fie în toate cazurile gratuit. Pe de altã parte, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit în jurisprudenţa sa cã dreptul la un proces echitabil, prevãzut de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nu este un drept absolut, statele având posibilitatea de a stabili termene de prescripţie sau de decãdere sau alte condiţii privind exercitarea acestui drept. Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "ZEFIR" - S.A. Bucureşti în Dosarul nr. 11.297/2003 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 iunie 2004.
PREŞEDINTE, ION PREDESCU
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
