Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 263 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 343^1 alin. 1 si ale art. 343^3 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 295 din 6 mai 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 343^1 alin. 1 şi ale art. 343^3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dafora" - S.A. din Mediaş în Dosarul nr. 2/2009 al Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie Prahova.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 septembrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 2/2009, Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie Prahova a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 343^1 alin. 1 şi art. 343^3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dafora" - S.A. din Mediaş.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã dispoziţiile criticate încalcã prevederile constituţionale referitoare la liberul acces la justiţie şi dreptul la apãrare şi la un proces echitabil, întrucât consacrã competenţa exclusivã a tribunalului arbitral în soluţionarea litigiilor de naturã contractualã. Sub rezerva validãrii sale, "convenţia arbitralã are un efect negativ cu privire la competenţa instanţelor judecãtoreşti de drept comun, pe care o exclude cu desãvârşire".
Curtea de Arbitraj Comercial de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie Prahova considerã neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 343^1 alin. 1 şi ale art. 343^3 din Codul de procedurã civilã, texte de lege care au urmãtorul conţinut:
- Art. 343^1 alin. 1: "Prin clauza compromisorie pãrţile convin ca litigiile ce se vor naşte din contractul în care este inseratã sau în legãturã cu acesta sã fie soluţionate pe calea arbitrajului, arãtându-se numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.";
- Art. 343^3: "Încheierea convenţiei arbitrale exclude, pentru litigiul care face obiectul ei, competenţa instanţelor judecãtoreşti.
Tribunalul arbitral îşi verificã propria sa competenţã de a soluţiona un litigiu şi hotãrãşte în aceastã privinţã printr-o încheiere care se poate desfiinţa numai prin acţiunea în anulare introdusã împotriva hotãrârii arbitrale, conform art. 364."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 şi art. 24.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi critici şi aceleaşi texte din Constituţie, Curtea respingând în mod constant excepţiile de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiate. În acest sens, poate fi amintitã <>Decizia nr. 74 din 15 ianuarie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 6 aprilie 2009, prin care Curtea a statuat cã prevederile art. 343^3 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu exclud de la competenţa instanţelor judecãtoreşti litigiile care fac obiectul unei convenţii arbitrale. Cu acel prilej, Curtea a constatat cã arbitrajul se organizeazã şi se desfãşoarã potrivit convenţiei arbitrale încheiate între pãrţi, fie sub forma unei clauze compromisorii înscrise în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de sine stãtãtoare, denumitã compromis, şi prin urmare pãrţile au libertatea de a alege modalitatea de soluţionare a litigiului. Litigiul dedus instanţei de arbitraj comercial se finalizeazã printr-o hotãrâre arbitralã, care însã, potrivit art. 364 din Codul de procedurã civilã, poate fi desfiinţatã printr-o acţiune în anulare soluţionatã de cãtre instanţele judecãtoreşti competente. Ca atare, dispoziţiile legale care reglementeazã arbitrajul nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi nici celor cuprinse în art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
De altfel, asupra constituţionalitãţii prevederilor art. 340-368 din Codul de procedurã civilã, Curtea s-a pronunţat într-o cauzã în care criticile de neconstituţionalitate vizau, între altele, şi încãlcarea <>art. 21 din Constituţie, Astfel, prin Decizia nr. 8 din 9 ianuarie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 31 ianuarie 2007, Curtea a reţinut cã "incidenţa dispoziţiilor legale criticate este subsecventã acordului de voinţã intervenit între pãrţile care au încheiat convenţia arbitralã şi care au optat pentru soluţionarea litigiului de cãtre un tribunal arbitral. Împrejurarea cã autorul excepţiei a achiesat la soluţionarea litigiului pe aceastã cale, deşi cunoştea sau ar fi trebuit sã cunoascã dispoziţiile legale referitoare la judecarea litigiului de o asemenea instituţie, precum şi consecinţele juridice ale aplicãrii lor, nu îl îndreptãţeşte sã se prevaleze de necunoaşterea legii şi deci lipseşte de temei critica reglementãrii în cauzã".
Aceste considerente reţinute de Curte în decizia menţionatã sunt valabile şi în argumentarea constituţionalitãţii prevederilor de lege criticate în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 343^1 alin. 1 şi ale art. 343^3 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Dafora" - S.A. din Mediaş în Dosarul nr. 2/2009 al Curţii de Arbitraj Comercial de pe lângã Camera de Comerţ şi Industrie Prahova.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
