Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 261 din 16 martie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 591 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 280 din 29 aprilie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Arcom - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.473/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 24 iunie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 26.473/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Arcom - S.A. din Bucureşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege "este abuziv şi discriminatoriu pentru debitor", deoarece, în baza acestuia, "orice creditor poate cere instanţei instituirea unui sechestru asigurãtoriu asupra bunurilor debitorului, fãrã a fi obligat a face dovada unui titlu executoriu. În acest fel, norma de drept criticatã lipseşte titularul unui drept de proprietate de exercitarea atributelor acestuia, în cadrul unui proces, care nu poate fi calificat ca fiind echitabil".
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã considerã excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie art. 591 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãruia "Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cãrui creanţã este constatatã prin act scris şi este exigibilã, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurãtor asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacã dovedeşte cã a intentat acţiune. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de cãtre instanţã.
Acelaşi drept îl are şi creditorul a cãrui creanţã nu este constatatã în scris, dacã dovedeşte cã a intentat acţiune şi depune, odatã cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumãtate din valoarea reclamatã.
Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurãtor chiar dacã creanţa nu este exigibilã, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurãrile date creditorului sau nu a dat asigurãrile promise ori atunci când este pericol ca debitorul sã se sustragã de la urmãrire sau sã-şi ascundã ori sã-şi risipeascã averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie sã dovedeascã îndeplinirea celorlalte condiţii prevãzute de alin. 1 şi sã depunã o cauţiune al cãrei cuantum va fi fixat de cãtre instanţã."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, art. 21 alin. (3), art. 44 şi 133.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra criticii având ca obiect dispoziţiile <>art. 591 din Codul de procedurã civilã prin Decizia nr. 597 din 20 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 11 iunie 2008. Cu acel prilej, instanţa constituţionalã a reţinut cã excepţia este neîntemeiatã, pentru urmãtoarele considerente:
Potrivit jurisprudenţei sale (de exemplu, <>Decizia nr. 166 din 22 martie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005), procedura mãsurilor asigurãtorii nu soluţioneazã fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventã, urmãrind sã asigure valorificarea acestuia. Prin aceasta legiuitorul a urmãrit preîntâmpinarea riscului la care este expus titularul dreptului, şi anume situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotãrâre definitivã sau irevocabilã, aşadar susceptibilã de punere în executare, sã se vadã pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.
Împrejurarea cã, pentru raţiunile înfãţişate, legiuitorul a reglementat, prin dispoziţiile art. 591 din Codul de procedurã civilã, instituţia sechestrului asigurãtor asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului nu are semnificaţia încãlcãrii dreptului acestuia la un proces echitabil, întrucât el are posibilitatea de a se adresa justiţiei şi, în acest cadru, beneficiind de toate garanţiile procesuale, poate învedera instanţei împrejurãrile care justificã sau nu luarea acestei mãsuri.
Tot astfel, nu se încalcã nici dreptul de proprietate, atâta vreme cât mãsura reglementatã de textul de lege criticat are caracter provizoriu şi nu soluţioneazã fondul dreptului. În plus, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferã legiuitorului competenţa de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principialã conferitã de Constituţie, în aşa fel încât sã nu vinã în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitãri rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.
Soluţia adoptatã în decizia sus-menţionatã, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceastã materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Arcom - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.473/3/2009 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 16 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
