Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 260 din 12 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 548 din 28 iunie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ingrid Alina Tudora - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Silvian Mihoc în Dosarul nr. 680/2004 al Judecãtoriei Salonta.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã avocatura este organizatã şi funcţioneazã pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitatã de un corp profesional selectat şi funcţionând dupã reguli stabilite de lege.
Aceastã opţiune a legiuitorului nu poate fi consideratã neconstituţionalã, având în vedere cã scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cãrora funcţioneazã nu contravin principiilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 noiembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 680/2004, Judecãtoria Salonta a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 din Legea nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea <>Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Silvian Mihoc.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile <>art. 82 din Legea nr. 51/1995 , astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Legea nr. 255/2004 , contravin prevederilor constituţionale ale art. 40 privind dreptul de asociere, precum şi instrumentelor juridice internaţionale care consfinţesc acest drept, şi anume Convenţia europeanã a drepturilor omului şi Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului. Totodatã aratã cã prin dispoziţiile legale criticate este încãlcat şi principiul separaţiei puterilor în stat, printr-o imixtiune inadmisibilã a legislativului în activitatea judecãtoreascã, constând în instituirea interdicţiei de exercitare a oricãror activitãţi juridice în afara structurilor organizate ale avocaturii, deşi asemenea activitãţi fuseserã autorizate anterior de cãtre autoritãţile competente. În opinia autorului excepţiei, mãsura astfel dispusã este de naturã sã îi prejudicieze moral pe cei în cauzã.
Judecãtoria Salonta apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece este normal ca anumite profesii sã fie riguros şi unitar reglementate, în vederea asigurãrii unor servicii de cea mai bunã calitate, responsabile şi eficiente, în beneficiul tuturor cetãţenilor. Instanţa observã totodatã cã dreptul de asociere nu este încãlcat prin dispoziţiile <>Legii nr. 255/2004 , întrucât acestea reglementeazã doar accesul în profesia de avocat şi modul de exercitare a acesteia.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã profesia de avocat este o profesie liberalã şi independentã, ale cãrei organizare şi exercitare sunt reglementate de <>Legea nr. 51/1995 . Având în vedere importanţa pe care aceasta o prezintã pentru administrarea justiţiei în România, statul a reglementat profesia de avocat de aşa naturã încât sã asigure desfãşurarea activitãţilor acesteia la un nivel de profesionalism corespunzãtor importanţei pe care o are pentru înfãptuirea actului de justiţie. În acest context, pentru a aduce clarificãri cadrului normativ privind exercitarea profesiei de avocat, <>Legea nr. 51/1995 a fost modificatã, prin dispoziţiile legale criticate statuându-se cã orice formã de exercitare a activitãţilor specifice profesiei de avocat va înceta în scopul realizãrii legalitãţii. Ca atare, Guvernul apreciazã cã nu se poate reţine încãlcarea prevederilor art. 40 alin. (1) din Constituţie, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile <>art. 82 din Legea nr. 51/1995 nu se referã la dreptul de asociere al cetãţenilor, ci la modul de exercitare a activitãţilor specifice profesiei de avocat.
În susţinerea punctului sãu de vedere Guvernul invocã jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional, şi anume deciziile nr. 234/2004 şi nr. 321/2004.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens aratã cã nu poate fi reţinutã critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 din Legea nr. 255/2004 faţã de art. 40 din Constituţie, întrucât prevederea potrivit cãreia persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate sã desfãşoare activitãţi de consultanţã, reprezentare sau asistenţã juridicã, în orice domenii, îşi înceteazã de drept activitatea nu aduce atingere sub nici un aspect dreptului de asociere al cetãţenilor. De altfel, considerã cã textul de lege criticat reprezintã opţiunea legiuitorului ca profesia de avocat sã se desfãşoare dupã reguli stabilite prin lege specialã, şi anume <>Legea nr. 51/1995 , având drept scop asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cãrora funcţioneazã nu contravin principiilor constituţionale. În acest sens este invocatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 195/2004 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauzã de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi funcţionarea profesiei de avocat, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 68 din Legea nr. 255/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 82: "(1) La data intrãrii în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotãrâri judecãtoreşti sã desfãşoare activitãţi de consultanţã, reprezentare sau asistenţã juridicã, în orice domenii, îşi înceteazã de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activitãţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.
(2) De asemenea, la data intrãrii în vigoare a prezentei legi înceteazã de drept efectele oricãrui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activitãţi de consultanţã, reprezentare şi asistenţã juridicã contrare dispoziţiilor prezentei legi.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) nu se aplicã profesiei de consilier juridic, care va fi exercitatã potrivit dispoziţiilor <>Legii nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic.
(4) Consiliile şi decanii barourilor au obligaţia şi autorizarea sã urmãreascã ducerea la îndeplinire a prevederilor alin. (1) şi (2) şi sã ia mãsurile legale în acest sens."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 40, precum şi principiului separaţiei puterilor în stat, consacrat de art. 1 alin. (4) din Constituţie, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (4): "Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale.";
- Art. 40: "(1) Cetãţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
(2) Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militeazã împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitãţii, a integritãţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.
(3) Nu pot face parte din partide politice judecãtorii Curţii Constituţionale, avocaţii poporului, magistraţii, membrii activi ai armatei, poliţiştii şi alte categorii de funcţionari publici stabilite prin lege organicã.
(4) Asociaţiile cu caracter secret sunt interzise."
De asemenea, autorul excepţiei apreciazã cã prevederile <>art. 82 din Legea nr. 51/1995 încalcã şi dispoziţiile Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi pe cele ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la prevederile constituţionale ale art. 40.
Astfel, prin <>Decizia nr. 88 din 10 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 23 februarie 2005, Curtea a reţinut cã <>art. 1 din Legea nr. 51/1995 prevede caracterul liberal şi independent al profesiei de avocat, iar în ceea ce priveşte dreptul de asociere, art. 5 din acest act normativ dispune în legãturã cu formele de organizare a activitãţii, avocatul având opţiunea de a alege varianta în care îşi exercitã profesia. De asemenea, prin <>Decizia nr. 44 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 13 martie 2003, Curtea a statuat cã, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public care este organizat şi funcţioneazã pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitatã de un corp profesional selectat şi funcţionând dupã reguli stabilite de lege. Aceastã opţiune a legiuitorului nu poate fi consideratã ca neconstituţionalã, având în vedere cã scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cãrora funcţioneazã nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc sã practice aceastã profesie fiind datori sã respecte legea şi sã accepte regulile impuse de aceasta. Astfel se explicã de ce condiţiile de organizare şi exercitare a profesiei de avocat sunt prevãzute într-o lege specialã şi nu se supun normei generale cuprinse în <>Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, cu modificãrile ulterioare.
De altfel, Curtea Constituţionalã a statuat constant în jurisprudenţa sa cã dreptul de asociere se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, astfel cã nici acest drept, specific prin natura lui profesiilor liberale, nici dispoziţiile cuprinse în art. 40 din Constituţie nu sunt nesocotite prin <>art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi funcţionarea profesiei de avocat, astfel cum a fost modificat prin <>Legea nr. 255/2004 .
Întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Curtea reţine totodatã cã, deşi avocatura este o profesie liberalã şi independentã, exercitarea sa trebuie sã se desfãşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, a cãror respectare trebuie asiguratã inclusiv prin aplicarea unor mãsuri coercitive, raţiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare şi prohibirea constituirii în paralel a altor structuri destinate practicãrii aceleiaşi activitãţi, fãrã suport legal. O atare soluţie legislativã nu poate fi calificatã însã ca venind în contradicţie cu dreptul de asociere.
Referitor la critica privind înfrângerea art. 1 alin. (4) din Constituţie, Curtea constatã cã, în condiţiile în care avocatura este un serviciu public şi nu o autoritate publicã, aceasta nu se circumscrie puterii judecãtoreşti, aşa cum în mod greşit considerã autorul excepţiei şi, drept urmare, reglementarea legalã a acesteia, potrivit opţiunii legiuitorului, nu poate fi calificatã ca o încãlcare a principiului separaţiei puterilor. De altfel, chiar dacã teza autorului excepţiei, în sensul cã avocatura face parte din puterea judecãtoreascã, ar fi adevãratã, ceea ce nu este cazul, atâta vreme cât, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege, reglementarea dedusã controlului nu are cum sã contravinã principiului separaţiei puterilor. A admite o atare susţinere ar însemna a refuza legiuitorului posibilitatea de a reglementa în aceastã materie, ceea ce, evident, contravine Constituţiei.
Curtea observã cã în realitate autorul excepţiei face o confuzie, extinzând interdicţia imixtiunii în actul de justiţie, constând în interpretarea şi aplicarea unei norme legale la o situaţie de fapt concretã, şi cu privire la posibilitatea reglementãrii normative a infrastructurii justiţiei, ca şi asupra procedurii pe care aceasta este ţinutã sã o respecte în derularea activitãţii proprii, de înfãptuire a justiţiei.
Aşa fiind, critica adusã reglementãrii legale în cauzã privind încãlcarea art. 1 alin. (4) din Constituţie este neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 82 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicatã de Silvian Mihoc în Dosarul nr. 680/2004 al Judecãtoriei Salonta.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
