Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE Nr. 26 din 21 martie 1995 privind solutionarea recursurilor declarate impotriva Deciziei nr. 1/1995 pronuntata de Curtea Constitutionala la 4 ianuarie 1995
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL NR. 66 din 11 aprilie 1995
Vasile Gionea - preşedinte
Mihai Constantinescu - judecãtor
Antonie Iorgovan - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Victor Dan Zlatescu - judecãtor
Raul Petrescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol soluţionarea recursurilor declarate de Saraev Gabriela şi Spancioc Verginica impotriva <>Deciziei nr. 1/1995 pronunţatã de Curtea Constituţionalã la 4 ianuarie 1995.
Preşedintele declara şedinţa deschisã.
La apelul nominal fãcut în şedinţa publica pãrţile, deşi legal citate, nu au rãspuns.
Procurorul, avînd cuvintul, pune concluzii de respingere a recursurilor, întrucît art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civilã este neconstitutional în mãsura în care restringe atribuţiile Ministerului Public, fiind astfel incalcate dispoziţiile art. 130 alin. (1) din Constituţie potrivit cãrora Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor.
Preşedintele declara dezbaterile închise.
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,
deliberind asupra recursurilor declarate, retine urmãtoarele:
Prin Decizia nr. 1 din 4 ianuarie 1995, Curtea Constituţionalã a admis excepţia de neconstituţionalitate invocatã de Parchetul de pe lîngã Tribunalul Timis şi a constatat ca art. 45 alin. 1 din Codul de procedura civilã este neconstitutional în ce priveşte limitarea dreptului procurorilor de a participa numai la procese privind "apãrarea drepturilor şi intereselor legitime ale minorilor şi ale persoanelor puse sub interdicţie, precum şi în alte cazuri prevãzute de lege", urmînd ca în privinta acestei atribuţii sa se aplice direct art. 130 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, prin aceeaşi decizie s-au respins excepţiile de neconstituţionalitate vizind întreg art. 45 din Codul de procedura civilã, ridicate din oficiu de Curtea de Apel Constanta.
Art. 130 alin. (1) din Constituţie, la care face referire decizia sus-menţionatã, prevede ca "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor".
Impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1/1995 au declarat recurs Saraev Gabriela şi Spancioc Verginica. Recursurile au, în esenta, acelaşi conţinut şi se referã la faptul ca excepţia de neconstituţionalitate a art. 45 din Codul de procedura civilã nu ar fi trebuit respinsã, întrucît art. 130 alin. (1) din Constituţie nu poate fi aplicat direct spre a reglementa activitatea Ministerului Public, ci numai prin intermediul legii speciale, care sa detalieze norma constituţionalã. De asemenea, se considera ca soluţia adoptatã ar putea avea consecinţe negative, întrucît lasa la aprecierea procurorului cînd va participa la proces, considerind ca interesele generale ale societãţii reclama intervenţia sa.
Amindoua aceste motive sînt neintemeiate.
Prima critica adusã deciziei de fond promoveazã conceptia conform cãreia Constituţia nu ar fi direct aplicabilã, ci numai prin intermediul legii. În aceasta conceptie, obligativitatea Constituţiei este mai puţin ferma decît aceea a unei legi sau a unui contract, ce sînt direct aplicabile, pe cînd norma constituţionalã ar putea reglementa relaţiile sociale numai în funcţie de conţinutul detaliat şi precizat de legiuitorul ordinar.
Constituţia, ca lege fundamentalã a statului, este direct aplicabilã. Cînd Adunarea Constituantã a înţeles ca anumite norme constituţionale sa fie aplicate în condiţiile legii, a fãcut-o în mod expres. Art. 130 alin. (1) din Constituţie nu cuprinde însã o asemenea circumstantiere. Dar, chiar şi în cazul normelor constituţionale ce fac referire la lege, legiuitorul nu poate depãşi limitele constituţionale astfel stabilite, pentru ca altminteri ar incalca insesi prevederile legii fundamentale. De altfel, chiar controlul constituţionalitãţii legii, exercitat de Curtea Constituţionalã, reprezintã una dintre consecinţele caracterului direct aplicabil al Constituţiei. De aceea, asa cum se arata în decizia recuratã, "dispoziţia art. 130 alin. (1) din Constituţie se poate concretiza prin legi organice sau ordinare, dar aceasta concretizare nu poate duce la restrîngerea conţinutului dispoziţiei constituţionale".
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, nu se poate considera ca participarea procurorului ar putea genera un dezechilibru procesual, cît timp statutul sau constituţional priveşte apãrarea intereselor generale ale societãţii, a ordinii de drept, precum şi a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor. Astfel, Ministerul Public, în afarã cazurilor prevãzute expres de lege cu privire la obligativitatea participãrii procurorului, are dreptul de a aprecia şi competenta de a acţiona pentru realizarea obiectivelor menţionate în art. 130 alin. (1) din Constituţie.
Desigur, faptul ca procurorul participa în proces ca reprezentant al intereselor generale ale societãţii exclude posibilitatea participãrii sale la procesele în care nu sînt implicate asemenea interese.
Fata de cele arãtate, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Saraev Gabriela şi Spancioc Verginica impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1 din 4 ianuarie 1995 .
Definitiva.
Decizia se comunica Camerei Deputaţilor, Senatului şi Guvernului şi se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
p. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
dr. Miklos Fazakas
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
