Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 259 din 25 septembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) si ale art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executarii constructiilor si unele masuri pentru realizarea locuintelor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare
Nicolae Popa - preşedinte Costica Bulai - judecãtor Nicolae Cochinescu - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor Ioan Vida - judecãtor Paula C. Pantea - procuror Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutianarea exceptiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) şi ale <>art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii construcţiilor şi unele mãsuri pentru realizarea locuinţelor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Stancu Mitulescu în Dosarul nr. 14.341/2000 al Judecãtoriei Sectorului 3, municipiul Bucureşti. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât motivele invocate în susţinerea acesteia reprezintã aspecte de aplicare şi de interpretare a legii, a cãror soluţionare este de competenta instanţei de judecata.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele: Prin încheierea din 12 decembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 14.341/2000, Judecãtoria Sectorului 3, municipiul Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) şi ale <>art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii construcţiilor şi unele mãsuri pentru realizarea locuinţelor, republicatã, excepţie ridicatã de Stancu Mitulescu într-o cauza având ca obiect o plângere impotriva unui proces-verbal de contravenţie întocmit în temeiul acestor dispoziţii de lege. În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca <>art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, raportat la art. 3 lit. a) din aceeaşi lege, "limiteazã şi chiar lipseşte de conţinut dreptul de proprietate" pe care autorul exceptiei îl are asupra construcţiei, incalcandu-se astfel art. 41 şi 135 din Constituţie, texte prin care se garanteazã dreptul de proprietate şi obligaţia statului de a ocroti proprietatea. De altfel, se considera ca, potrivit legii, în cazul garajelor autorizaţia de construire nu este necesarã. Judecãtoria Sectorului 3, municipiul Bucureşti, exprimandu-şi opinia, considera ca prevederile legale ce fac obiectul exceptiei ridicate nu sunt contrare dispoziţiilor constituţionale. În acest sens se arata ca, deşi <>Legea nr. 50/1991 nu menţioneazã expres garajele printre construcţiile ce nu pot fi realizate fãrã autorizaţie, practica este constanta în a le încadra în categoria obiectivelor ce presupun autorizarea prealabilã. Pe de alta parte se mai arata ca, potrivit dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, or, <>Legea nr. 50/1991 nu face decât sa stabileascã anumite condiţii privind exercitarea dreptului de proprietate. Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 lit. a) şi ale <>art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, este neîntemeiatã. În susţinerea acestui punct de vedere se arata, în esenta, ca "existenta obligaţiei de a construi, reconstrui etc. orice fel de clãdire, numai cu autorizaţie, nu poate fi consideratã o încãlcare a dreptului de proprietate sau a oricãrui alt drept fundamental al omului". Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã. Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost ridicatã de autorul acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 3 lit. a) şi ale <>art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii construcţiilor şi unele mãsuri pentru realizarea locuinţelor, republicatã, dispoziţii al cãror conţinut este urmãtorul: - art. 3 lit. a): "Autorizaţia de construire se elibereazã pentru: a) lucrãri de construire, reconstruire, modificare, extindere sau reparare a clãdirilor de orice fel;"; - art. 23 alin. 1 lit. a): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sa fie considerate infracţiuni: a) executarea, fãrã autorizaţie sau cu încãlcarea acesteia, precum şi a proiectelor aprobate, a lucrãrilor prevãzute la art. 3, cu excepţia celor de la lit. b);" Curtea Constituţionalã constata ca dispoziţiile art. 3 lit. a) şi ale <>art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 , republicatã, au fost modificate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 231 din 24 noiembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 29 noiembrie 2000, astfel încât la data sesizãrii Curţii prin Încheierea din 12 decembrie 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 14.341/2000 al Judecãtoriei Sectorului 3, municipiul Bucureşti, textele criticate aveau urmãtoarea redactare: - art. 3 lit. a): "Autorizaţia de construire se elibereazã pentru: a) lucrãri de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie ori alte intervenţii care afecteazã siguranta construcţiei sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, cu excepţia celor prevãzute la art. 8 lit. f;"; - art. 23 alin. 1 lit. a): "Constituie contravenţii urmãtoarele fapte, dacã nu au fost sãvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii, sa fie considerate infracţiuni: a) executarea sau desfiinţarea totalã ori parţialã, fãrã autorizaţie, a lucrãrilor prevãzute la art. 3, cu excepţia celor de la lit. b), de cãtre investitor şi executant;" <>Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii şi unele mãsuri pentru realizarea locuinţelor, republicatã, a fost, de asemenea, modificatã şi completatã prin <>Legea nr. 453 din 18 iulie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 1 august 2001, dar textele ce formeazã obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate şi-au pãstrat redactarea data prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 231/2000 . În aceasta situaţie Curtea Constituţionalã constata ca, deşi textele de lege criticate ca fiind neconstituţionale au fost modificate atât anterior, cat şi ulterior sesizãrii sale prin Încheierea din 12 decembrie 2000, în noua redactare se pãstreazã soluţia legislativã dinaintea modificãrilor, astfel încât motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul exceptiei subzistã. Asa fiind, în sensul celor statuate prin Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. III din 31 octombrie 1995 privind judecarea constituţionalitãţii unei dispoziţii legale modificate ulterior invocarii exceptiei, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 9 noiembrie 1995, în cauza pentru soluţionarea exceptiei nu este necesarã o noua sesizare. Prin prezenta decizie Curtea urmeazã sa se pronunţe asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 3 lit. a) şi ale <>art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii şi unele mãsuri pentru realizarea locuinţelor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã şi, în consecinta, urmeazã sa fie respinsã. Prin textele de lege criticate se sancţioneazã contraventional executarea de lucrãri de construire, reconstruire, consolidare, modificare, extindere, schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, fãrã autorizaţie de construire. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã într-o cauza în care se contesta procesul-verbal de contravenţie, prin care se dispune aplicarea unei amenzi contravenţionale şi desfiinţarea construcţiei, în speta a garajului. Autorul exceptiei considera ca "garajul nu face parte din construcţiile pentru care este necesarã eliberarea unei autorizaţii de construcţie", asa încât prin dispoziţiile criticate se incalca "drepturile fundamentale ale cetãţeanului garantate de Constituţie, respectiv art. 41 şi art. 135 din Constituţia României", "deoarece limiteazã şi chiar lipseşte de conţinut dreptul de proprietate pe care contestatorul îl are asupra acestui garaj". În ceea ce priveşte critica potrivit cãreia textele de lege ce fac obiectul exceptiei de neconstituţionalitate incalca dispoziţiile art. 41 şi 135 din Constituţie, Curtea retine ca regimul legal al construcţiilor nu are legatura cu ocrotirea dreptului de proprietate. În mãsura în care însã dobândirea dreptului de proprietate are loc fãrã respectarea condiţiilor prevãzute de lege, ca şi în cazul în care exercitarea dreptului de proprietate se abate de la prevederile legale imperative, titularul dreptului de proprietate va suporta sancţiunile stabilite de lege, fãrã a se putea apara invocand principiul constituţional al ocrotirii proprietãţii. În legatura cu susţinerea conform cãreia "garajul nu face parte din construcţiile pentru care este necesarã eliberarea unei autorizaţii de construcţie" Curtea Constituţionalã constata ca, în realitate, acesta este un aspect care priveşte modul de aplicare a reglementãrii legale, iar nu constituţionalitatea textelor de lege criticate. Or, potrivit <>art. 2 alin. (2) teza finala din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã, Curtea "nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei". Asadar, problema dacã o anumitã categorie de construcţii - în speta, garajele - intra sau nu sub incidenta prevederilor <>Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii lucrãrilor de construcţii şi unele mãsuri pentru realizarea locuinţelor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, urmeazã sa fie rezolvatã de instanta de judecata.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 lit. a) şi ale <>art. 23 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executãrii construcţiilor şi unele mãsuri pentru realizarea locuinţelor, republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Stancu Mitulescu în Dosarul nr. 14.341/2000 al Judecãtoriei Sectorului 3, municipiul Bucureşti. Definitiva şi obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publica din data de 25 septembrie 2001.
PRE$EDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. NICOLAE POPA
