Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 258 din 17 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 206 alin. 1 din Codul penal
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 478 din 4 iulie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, excepţie ridicatã de Sorin Barbulea în Dosarul nr. 18.597/2001 al Judecãtoriei Sectorului IV Bucureşti.
La apelul nominal rãspund autorul exceptiei şi partea Didina Nicolae Balas, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Autorul exceptiei solicita admiterea acesteia astfel cum a fost motivatã în concluziile scrise depuse la dosar, apreciind ca dispoziţiile legale criticate incalca principiul egalitãţii, prevãzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie, precum şi dreptul la apãrare, consfintit de art. 24 alin. (1) din Constituţie.
Partea Didina Nicolae Balas, apreciind ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea exceptiei ca neîntemeiatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece se instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fãrã nici o deosebire. Totodatã, arata ca nu sunt incalcate nici dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul de apãrare, întrucât inculpatul beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale, în deplin acord cu prevederile constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 5 februarie 2003, pronunţatã în Dosarul nr. 18.597/2001, Judecãtoria Sectorului IV Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 din Codul penal, ridicatã de Sorin Barbulea, inculpat într-un proces de calomnie.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arata ca "dispoziţiile art. 206 din Codul penal privind sãvârşirea infracţiunii prin orice mijloace aduc atingere dreptului la apãrare consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituţie, întrucât cererea de recuzare pentru care s-a formulat plângere impotriva sa, plângere având ca obiect sãvârşirea infracţiunii de calomnie, reprezintã o exercitare a dreptului la apãrare, drept care nu poate fi îngrãdit prin legea penalã". Totodatã, autorul exceptiei susţine ca sintagma "prin orice mijloace" incalca şi principiul egalitãţii în fata legii şi a autoritãţilor publice, având în vedere ca "în <>art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 " se prevede ca "avocatul nu poate rãspunde penal pentru susţinerile fãcute oral sau în scris în fata instanţei de judecata în legatura cu apãrarea".
Judecãtoria Sectorului IV Bucureşti considera ca excepţia este nefondata. În acest sens, se arata ca dreptul la apãrare nu poate fi exercitat prin sãvârşirea unor fapte prevãzute de legea penalã, cu exonerarea partii de rãspundere penalã, astfel încât nu exista contradictie între dispoziţiile art. 206 din Codul penal, privind sãvârşirea calomniei prin orice mijloace, şi prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, care garanteazã dreptul la apãrare. În opinia instanţei este neîntemeiatã şi susţinerea autorului exceptiei în sensul ca prin expresia "orice mijloace" s-ar crea o situaţie de inferioritate pentru parte în raport cu un apãrãtor, în condiţiile în care acesta din urma, prin <>art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 , republicatã, nu este aparat de rãspundere penalã în cazul sãvârşirii unor fapte de natura penalã în cauza în care este angajat. Prin urmare, dispoziţiile art. 206 din Codul penal nu incalca principiul egalitãţii în fata legii şi autoritãţilor publice, prevãzutã în art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul considera ca fiind neîntemeiatã critica privind neconstituţionalitatea art. 206 din Codul penal, în raport cu art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece sintagma "prin orice mijloace", cuprinsã în art. 206 din Codul penal, nu creeazã privilegii sau discriminãri. Dispoziţiile legale criticate nu contravin nici art. 24 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul la apãrare, deoarece inculpatul beneficiazã şi în acest caz de toate drepturile şi garanţiile procesuale privind dreptul la apãrare. În plus, art. 207 din Codul penal reglementeazã proba veritãţii, ca mijloc pus la dispoziţia inculpatului pentru a dovedi ca fapta sãvârşitã de el nu constituie calomnie.
Avocatul Poporului arata ca dispoziţiile art. 206 din Codul penal sunt constituţionale. Se susţine ca avocatul care face afirmaţii calomnioase, în susţinerea apãrãrii partii pe care o reprezintã, va putea fi tras la rãspundere penalã, dacã nu va putea face proba veritãţii, deci nu poate fi reţinutã o încãlcare a principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, prevãzut la art. 16 alin. (1). Dispoziţiile art. 206 din Codul penal nu incalca dreptul la apãrare, nici accesul liber la justiţie, deoarece inculpatul are posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile prin toate drepturile procesuale oferite de lege. Pe de alta parte, dreptul la apãrare nu poate fi exercitat prin sãvârşirea unor infracţiuni, cu exonerarea de rãspundere penalã, asa încât nu poate fi reţinutã vreo contradictie între dispoziţiile art. 206 din Codul penal privind sãvârşirea faptei prin orice mijloace şi prevederile art. 24 alin. (1) din Constituţie, care garanteazã acest drept constituţional. Nu trebuie lezata demnitatea vreunei persoane în numele dreptului la apãrare.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctul lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 206 din Codul penal, astfel cum au fost modificate şi completate prin <>Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 58/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 351 din 27 mai 2002, dispoziţii care prevãd ca: "Afirmarea sau imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, dacã ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sancţiune penalã, administrativã sau disciplinarã, ori dispreţului public, se pedepseşte cu închisoare de la 2 luni la 2 ani sau cu amenda.
Acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a partii vãtãmate.
Împãcarea pãrţilor inlatura rãspunderea penalã."
În legatura cu obiectul exceptiei de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, deşi este criticat art. 206 din Codul penal în întregul sau, din motivarea exceptiei rezulta ca aceasta critica vizeazã doar dispoziţia din alin. 1 referitoare la sãvârşirea faptei prin orice mijloace. În consecinta, controlul de constitutionalitate exercitat în prezenta cauza se va limita la aceasta dispoziţie legalã.
În opinia autorului exceptiei, sintagma "prin orice mijloace" cuprinsã în textul criticat este contrarã prevederilor constituţionale ale art. 24 alin. (1) referitoare la dreptul la apãrare, ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în fata legii şi a autoritãţilor, coroborate cu art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, precum şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie. În motivarea susţinerilor sale, autorul exceptiei arata ca afirmatiile fãcute de el în fata instanţei, ca mijloc de apãrare, au fost considerate calomnioase în baza sintagmei amintite, contrar prevederilor art. 24 referitoare la dreptul la apãrare. Totodatã, el susţine ca sintagma menţionatã conduce la o discriminare a partii care se apara singura în instanta, în comparatie cu avocatul care, în opinia sa, este aparat de rãspundere pentru afirmatiile fãcute în fata instanţei, potrivit dispoziţiilor <>art. 37 alin. (6) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicatã. În fine, aceasta incoerenta a legislaţiei este contrarã, conchide autorul exceptiei, şi prevederilor art. 1 alin. (3) din Constituţie, referitoare la statul de drept.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã.
Curtea retine ca sintagma "prin orice mijloace" din conţinutul incriminãrii calomniei nu contravine nici unei prevederi constituţionale, deoarece afirmarea ori imputarea în public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate cu privire la o persoana, care, dacã ar fi adevarata, ar atrage asupra acesteia consecinţele periculoase menţionate în text, constituie în toate cazurile infracţiunea de calomnie. Afirmatia autorului exceptiei în sensul ca avocatul ar fi aparat de rãspundere penalã pentru calomnie este inexactã, asa încât nu poate fi vorba de vreo discriminare în sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Este, totodatã, nefondata critica pe care autorul exceptiei o face cu privire la încãlcarea dreptului la apãrare, prevãzut de art. 24 din Constituţie, deoarece acest drept constituţional poate fi exercitat numai prin mijloace legale. Pe de alta parte, dacã afirmatiile calomnioase au fost fãcute în apãrarea unui interes legitim, inculpatul se poate apara fãcând proba veritãţii afirmaţiilor sau imputarilor, iar proba veritãţii constituie o cauza care inlatura caracterul penal al faptei.
Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmeazã sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206 alin. 1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Sorin Barbulea în Dosarul nr. 18.597/2001 al Judecãtoriei Sectorului IV Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
