Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 257 din 17 iunie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 337 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 653 din 20 iulie 2004
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Nicoleta Grigorescu - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Galmopan" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.015/P/2003 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspund autoarea excepţiei, Societatea Comercialã "Galmopan" - S.A., prin consilier juridic Pavel Langa, partea Niţu Andronache, prin avocat Sorin Ciocoiu, pãrţile Valentin Angheluţã, Panaite Pintilie şi Vasilica Voicu, personal, lipsã fiind pãrţile Maria Cârcotã şi Emilia Bârsan, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pe fond.
Autoarea excepţiei, prin reprezentantul sãu, solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, arãtând cã dispoziţiile art. 337 din Codul de procedurã penalã încalcã prevederile art. 21 şi 124 din Constituţie, republicatã, prin aceea cã lasã la aprecierea organelor de urmãrire penalã extinderea procesului penal faţã de alte persoane.
Reprezentantul pãrţii Niţu Andronache solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã arãtând cã dispoziţiile legale criticate sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale ale art. 131, referitoare la rolul procurorului, de apãrãtor al intereselor generale ale societãţii şi al ordinii de drept.
Pãrţile Angheluţã Valentin şi Pintilie Panaite solicitã, de asemenea, respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
Partea Vasilica Voicu solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã de autoarea acesteia.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 19 februarie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.015/P/2003, Tribunalul Galaţi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Galmopan" - S.A. din Galaţi, intimatã - parte civilã în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine cã dispoziţiile art. 337 din Codul de procedurã penalã, referitoare la extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, încalcã dreptul la apãrare al pãrţilor şi dreptul la un proces echitabil, deoarece lasã la latitudinea procurorului extinderea procesului penal faţã de alte persoane, indiferent de probele ce se obţin în timpul cercetãrii judecãtoreşti. Se încalcã astfel, în opinia autoarei excepţiei, şi dreptul de acces liber la justiţie.
Tribunalul Galaţi - Secţia penalã considerã cã excepţia este neîntemeiatã. Astfel, se apreciazã cã dispoziţiile legale criticate nu îngrãdesc accesul liber la justiţie, întrucât exercitarea dreptului la acţiune în justiţie, pentru apãrarea unui interes legitim, nu este echivalentã cu exercitarea funcţiei de acuzare, inclusiv cu extinderea acuzãrii în procesul penal. Rolul procurorului în procesul penal corespunde cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, republicatã, potrivit cãrora, în activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor. Se apreciazã, de asemenea, cã dispoziţiile art. 337 din Codul de procedurã penalã nu contravin nici prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece înfãptuirea justiţiei prin instanţele judecãtoreşti are semnificaţia judecãrii unei cauze penale în limitele prevãzute în actul de sesizare. Mai mult, persoana nemulţumitã de soluţia datã de organul judiciar are la dispoziţie mai multe modalitãţi de a contesta soluţia, reglementate de dispoziţiile art. 278 şi în special ale <>art. 278^1, introdus prin Legea nr. 281/2003 .
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, iar în conformitate cu prevederile <>art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 , cu modificãrile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã în acest sens cã prerogativa încredinţatã procurorului, în ceea ce priveşte extinderea procesului penal cu privire la alte persoane, este în perfectã concordanţã cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, republicatã, referitoare la rolul Ministerului Public în activitatea judiciarã, fiind firesc ca procurorul, care are iniţiativa punerii în mişcare a acţiunii penale în cazurile în care aceasta este pornitã din oficiu, iar nu partea civilã sã poatã solicita extinderea procesului penal, în condiţiile art. 337 alin. 1 din Codul de procedurã penalã. Normele criticate respectã, în opinia Guvernului, accesul liber la justiţie, existând garanţii procesuale prin intermediul cãrora persoana vãtãmatã într-un interes legitim, prin actele procurorului, se poate adresa justiţiei. De asemenea, în cazul în care instanţa de judecatã gãseşte neîntemeiatã cererea de extindere a procesului penal şi procedeazã conform dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedurã penalã (fie judecând cauza cu privire la acea persoanã, fie revenind asupra extinderii sau dispunând trimiterea cauzei la procuror), partea nemulţumitã poate exercita împotriva acestor hotãrâri judecãtoreşti cãile de atac prevãzute de Codul de procedurã penalã.
Se mai aratã cã dispoziţiile procesuale penale criticate nu contravin nici prevederilor art. 124 şi art. 126 alin. (1) din Constituţie, republicatã, deoarece înfãptuirea justiţiei în numele legii şi prin instanţele judecãtoreşti are, în materie penalã, semnificaţia judecãrii cauzei de cãtre instanţã cu excluderea oricãrei alte autoritãţi, însã în limitele prevãzute în actul de sesizare.
În concluzie, Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului aratã cã, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedurã penalã faţã de prevederile art. 21 din Constituţie, republicatã, aceasta este neîntemeiatã, întrucât procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane este aplicatã doar în cazul în care procesul penal este pornit din oficiu. Or, dacã rechizitoriul dat de procuror, ca act de sesizare, stabileşte limitele judecãţii (faptele şi persoanele trimise în judecatã), extinderea acestor limite în cursul judecãţii se face tot prin actul de voinţã al procurorului, iar atunci când acesta nu considerã necesarã extinderea procesului penal cu privire la o altã persoanã, care nu era arãtatã în actul de sesizare, instanţa nu poate efectua aceastã extindere. O asemenea prerogativã este conformã cu rolul procurorului în procesul penal, în perfectã concordanţã cu prevederile art. 131 din Constituţie, republicatã. Se menţioneazã totodatã cã împotriva refuzului procurorului de extindere a procesului penal la alte persoane se poate formula plângere în justiţie, potrivit prevederilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, iar hotãrârea pronunţatã de instanţã cu privire la plângerea fãcutã conform art. 278^ 1 din Codul de procedurã penalã poate, la rândul ei, sã fie atacatã cu recurs de orice persoanã interesatã ale cãrei interese legitime au fost vãtãmate.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedurã penalã faţã de prevederile art. 126 din Constituţie, republicatã, se apreciazã, de asemenea, cã aceasta este neîntemeiatã. În cazul refuzului procurorului de a cere extinderea procesului penal la alte persoane decât cele indicate în actul de sesizare a instanţei, procurorul nu face un act de justiţie, în sensul prevederilor art. 126 din Constituţie, republicatã. Instanţa de judecatã este cea care se pronunţã atât în fond, cât şi în cazul exercitãrii recursului de cãtre persoana nemulţumitã de soluţia pronunţatã.
În concluzie, Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile art. 337 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicatã, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 337 din Codul de procedurã penalã, având urmãtorul conţinut: "În cursul judecãţii, când se descoperã date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la sãvârşirea faptei prevãzute de legea penalã pusã în sarcina inculpatului sau date cu privire la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã de cãtre o altã persoanã, dar în legãturã cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoanã.
Dacã instanţa gãseşte cererea întemeiatã, o admite şi procedeazã potrivit dispoziţiilor art. 336, care se aplicã în mod corespunzãtor."
Deşi autoarea excepţiei nu indicã textele din Constituţie cãrora le contravin dispoziţiile legale criticate, din motivarea excepţiei rezultã cã acestea ar aduce atingere dreptului de acces liber la justiţie şi dreptului la un proces echitabil, garantate de art. 21 din Constituţie, dreptului la apãrare prevãzut în art. 24 din Legea fundamentalã şi principiului potrivit cãruia justiţia se înfãptuieşte în numele legii, înscris în prevederile constituţionale ale art. 124 alin. (1).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã nu poate fi primitã nici una dintre criticile formulate de autoarea excepţiei de neconstituţionalitate.
Astfel, Curtea reţine cã procedura extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, reglementatã de normele criticate, este aplicabilã doar în cazul în care procesul penal este pornit din oficiu, prin rechizitoriu, de cãtre procuror (în cazul pornirii procesului penal la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate aceasta având posibilitatea chemãrii în judecatã, în limitele prevãzute la art. 279 din Codul de procedurã penalã, a persoanei vinovate). Aceastã procedurã este în concordanţã cu prevederile art. 131 alin. (1) din Constituţie, republicatã, referitoare la rolul Ministerului Public, potrivit cãrora "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apãrã ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor". Corespunzãtor acestor atribuţii constituţionale, Ministerul Public este singurul îndreptãţit sã cearã extinderea procesului penal, aşa cum este singurul care întocmeşte actul de acuzare, în cazurile în care procesul penal este pornit din oficiu. Aceastã simetrie juridicã respectã accesul liber la justiţie, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, deoarece împotriva mãsurilor şi actelor efectuate de procuror se poate formula plângere în justiţie potrivit art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, respectându-se astfel dreptul de acces liber la justiţie al oricãrei persoane.
Curtea mai reţine cã prevederile criticate nu încalcã dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituţie, republicatã, şi nici dreptul la apãrare, reglementat de prevederile constituţionale ale art. 24. Astfel, în cazul în care instanţa de judecatã gãseşte întemeiatã cererea de extindere a procesului penal şi procedeazã conform dispoziţiilor art. 336 din Codul de procedurã penalã (fie judecând cauza şi cu privire la acea persoanã, dacã procurorul declarã cã pune în mişcare acţiunea penalã, fie revenind asupra extinderii ori dispunând trimiterea la procuror, atunci când procurorul declarã cã nu pune în mişcare acţiunea penalã, dar cere trimiterea cauzei la procuror în condiţiile art. 333 din Codul de procedurã penalã), partea nemulţumitã poate exercita împotriva acestor hotãrâri judecãtoreşti cãile de atac prevãzute de Codul de procedurã penalã, putându-se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã un proces echitabil.
Curtea mai constatã cã dispoziţiile art. 337 din Codul de procedurã penalã nu contravin prevederilor art. 124 alin. (1) din Legea fundamentalã, întrucât înfãptuirea justiţiei în numele legii are semnificaţia, în speţã, a judecãrii cauzei penale în limitele actului de sesizare, persoana nemulţumitã de soluţiile adoptate de organele judiciare având la dispoziţie suficiente modalitãţi de contestare a acestora, folosind cãile de atac.
De altfel, dispoziţiile art. 337 din Codul de procedurã penalã au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea Constituţionalã stabilind, în repetate rânduri, cã aceste dispoziţii sunt conforme prevederilor Legii fundamentale (<>Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, <>Decizia nr. 256 din 20 septembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 27 decembrie 2001, <>Decizia nr. 307 din 15 noiembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 8 februarie 2002, <>Decizia nr. 336 din 29 noiembrie 2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2002, <>Decizia nr. 195 din 27 iunie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 576 din 5 august 2002, <>Decizia nr. 221 din 11 iulie 2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 4 octombrie 2002).
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia adoptatã prin deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicatã, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.d) şi alin. (3) şi al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Galmopan" - S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.015/P/2003 al Tribunalului Galaţi - Secţia penalã.
Definitivã şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 17 iunie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
