Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 256 din 20 septembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 336 si 337 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 838 din 27 decembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi 337 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Francesco Zucca în Dosarul nr. 2.376/2001 al Curţii de Apel Ploiesti - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspunde autorul exceptiei asistat de avocat Gheorghe Culicovschi, lipsind celelalte pãrţi, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, arãtând ca dispoziţiile art. 336 şi 337 din Codul de procedura penalã contravin prevederilor art. 125 alin. (1) din Constituţie. Se apreciazã ca dispoziţiile legale menţionate sunt neconstituţionale în mãsura în care se interpreteazã ca instanta nu ar putea extinde procesul penal cu privire la alte fapte sau alte persoane, dacã procurorul nu ar cere aceasta. Referindu-se la speta, autorul exceptiei afirma ca instanta de fond a greşit atunci când i-a respins cererea de a cenzura refuzul Parchetului de a extinde procesul penal şi cu privire la o alta persoana care era parte vãtãmatã în cauza. Invoca în sprijinul sustinerii sale Decizia Curţii Constituţionale nr. 486 din 2 decembrie 1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278 din Codul de procedura penalã, prin care Curtea a decis ca respectivele dispoziţii sunt neconstituţionale în mãsura în care opresc partea nemultumita de soluţionarea plângerii impotriva mãsurilor sau actelor efectuate de procuror sa se adreseze justiţiei. Pornind de la aceasta decizie, autorul exceptiei a cerut instanţei sa extindã procesul penal cu privire la alta persoana, deşi procurorul nu a cerut aceasta, ceea ce instanta a refuzat invocand dispoziţiile art. 337 din Codul de procedura penalã. Autorul exceptiei considera ca aceasta interpretare a dispoziţiilor art. 336 şi 337 din Codul de procedura penalã este neconstitutionala, deoarece incalca litera şi spiritul art. 125 alin. (1) din Constituţie.
Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate deoarece, pe de o parte, instanta este obligatã sa soluţioneze cauzele în limitele în care a fost investitã prin actul de sesizare şi nu este indreptatita sa restituie dosarul pe motivul de a se cerceta dacã în cauza nu este angajata şi rãspunderea altor persoane, iar, pe de alta parte, persoana nemultumita poate face plângere la organul ierarhic superior impotriva soluţiei date de organul judiciar.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 23 aprilie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 2.376/2001, Curtea de Apel Ploiesti - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi 337 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Francesco Zucca.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se arata ca dispoziţiile art. 336 şi 337 din Codul de procedura penalã sunt neconstituţionale, întrucât, pe de o parte, obliga instanta sa se limiteze la fapta şi la persoana arãtate în actul de sesizare a instanţei şi, pe de alta parte, numai procurorul are dreptul exclusiv de a cere extinderea procesului penal cu privire la o alta persoana, drept pe care acesta îl poate exercita contrar principiilor procesului penal. Prin urmare, textele legale menţionate sunt considerate ca fiind contrare art. 125 alin. (1) din Constituţie, prin aceea ca lasa la latitudinea procurorului aplicarea principiului egalitãţii cetãţenilor în fata legii.
Curtea de Apel Ploiesti - Secţia penalã, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi 337 din Codul de procedura penalã este intemeiata "în mãsura în care se interpreteazã ca instanta nu ar putea extinde procesul penal cu privire la alte fapte sau alte persoane, în cazul în care procurorul refuza sa facã acest lucru."
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece în materie penalã, cu excepţia cazurilor în care acţiunea penalã se pune în mişcare la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, sesizarea instanţei de judecata se face din oficiu, prin rechizitoriul procurorului care, potrivit art. 164 din Codul de procedura penalã, constituie singurul act de sesizare. Aceasta nu contravine dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Constituţie şi nici altor prevederi constituţionale, deoarece drepturile cetãţenilor în fata legii nu se pot exercita în dãuna drepturilor altor cetãţeni. Se precizeazã ca drepturile oricãrui cetãţean privind accesul liber la justiţie se pot exercita doar în limitele corelãrii interesului subiectiv cu interesele generale ale societãţii. Se invoca, de asemenea, Decizia Curţii Constituţionale nr. 18 din 18 ianuarie 2001, în care se arata ca exercitarea dreptului la acţiune în justiţie pentru apãrarea unui interes legitim nu este echivalenta cu funcţia de acuzare, inclusiv cu extinderea acuzarii în procesul penal. Acest drept este acordat numai procurorului, în conformitate cu principiile ce stau la baza procesului penal şi cu prevederile art. 130 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor". Dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 125 din Constituţie, deoarece înfãptuirea justiţiei prin instanţele judecãtoreşti are semnificatia judecãrii unei cauze penale în limitele prevãzute în actul de sesizare.
Preşedintele Senatului şi Preşedintele Camerei Deputaţilor nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 336 şi 337 din Codul de procedura penalã. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut:
- Art. 336: "Când în cursul judecaţii se descoperã în sarcina inculpatului date cu privire la sãvârşirea unei alte fapte prevãzute de legea penalã, având legatura cu infracţiunea pentru care este trimis în judecata, procurorul poate cere extinderea procesului penal şi în ce priveşte aceasta fapta, iar când instanta gãseşte cererea intemeiata, o admite şi:
a) dacã procurorul declara ca pune în mişcare acţiunea penalã, procedeazã la judecarea cauzei şi cu privire la aceasta infracţiune;
b) dacã procurorul declara ca nu pune în mişcare acţiunea penalã, dar cere trimiterea cauzei la procuror în condiţiile art. 333, instanta poate reveni asupra extinderii procesului penal sau poate dispune trimiterea la procuror.
Dacã procurorul nu participa la judecata şi sunt întrunite condiţiile prevãzute în alin. 1, instanta extinde din oficiu procesul penal şi procedeazã fie la judecarea cauzei, fie la trimiterea ei la procuror potrivit alineatului precedent.
Dispoziţiile art. 335 alin. 3 sunt aplicabile în mod corespunzãtor, iar în caz de trimitere la procuror se aplica dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi 4.";
- Art. 337: "În cursul judecaţii, când se descoperã date cu privire la participarea şi a unei alte persoane la sãvârşirea faptei prevãzute de legea penalã pusã în sarcina inculpatului sau date cu privire la sãvârşirea unei fapte prevãzute de legea penalã de cãtre o alta persoana, dar în legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.
Dacã instanta gãseşte cererea intemeiata, o admite şi procedeazã potrivit dispoziţiilor art. 336, care se aplica în mod corespunzãtor."
Textele constituţionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate sunt:
- Art. 125 alin. (1): "Justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca în procesul penal sesizarea instanţei de judecata - cu excepţiile prevãzute în art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penalã, când sesizarea are loc prin plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate adresatã instanţei de judecata - se realizeazã prin rechizitoriul procurorului (art. 264 din Codul de procedura penalã), iar judecata se margineste la fapta şi la persoana arãtate în actul de sesizare a instanţei şi, desigur, în caz de extindere a procesului penal, şi la fapta şi persoana la care se referã extinderea (art. 317 din Codul de procedura penalã). Dar, dacã actul de sesizare, rechizitoriul dat de procuror, stabileşte obiectul judecaţii, este firesc ca şi extinderea acestui obiect în cursul judecaţii sa se facã tot prin actul de vointa al procurorului, iar atunci când procurorul nu considera necesarã extinderea procesului penal cu privire la o alta persoana, care nu era arãtatã în actul de sesizare, este firesc ca instanta sa nu poatã efectua aceasta extindere, prin care ar incalca drepturi fundamentale ale persoanei în cauza. Aceasta prerogativa încredinţatã procurorului în procesul penal este în perfecta concordanta cu prevederile art. 130 din Constituţie, potrivit cãrora "În activitatea judiciarã, Ministerul Public reprezintã interesele generale ale societãţii şi apara ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertãţile cetãţenilor". Analogia pe care autorul exceptiei o face cu dreptul persoanei nemultumite de soluţia data de Ministerul Public, plângerii sale impotriva actelor sau mãsurilor procurorului, de a se adresa justiţiei, drept recunoscut prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998 nu este incidenta în cauza.
Asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicatã în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 149, din 26 martie 2001.
Prin aceasta decizie Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a precizat ca "numai atunci când procurorul cere extinderea procesului penal pentru fapte noi şi dacã declara ca pune în mişcare acţiunea penalã, instanta este obligatã sa procedeze la judecarea cauzei şi cu privire la aceasta infracţiune, care se include astfel în obiectul judecaţii (art. 317 teza a doua din Codul de procedura penalã). În acelaşi sens, în cazul extinderii procesului penal cu privire la alta persoana, dacã procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanta este obligatã sa soluţioneze cauza în limitele în care a fost investitã prin actul de sesizare şi nu poate sa dispunã extinderea procesului penal din proprie initiativa". Precizând ca acest drept al procurorului în procesul penal corespunde întru totul prevederilor art. 130 alin. (1) din Constituţie, Curtea mai constata ca dispoziţiile legale criticate (art. 317 şi 337 din Codul de procedura penalã) nu contravin nici art. 125 din Constituţie "deoarece, pe de o parte, înfãptuirea justiţiei prin instanţele judecãtoreşti are semnificatia judecãrii unei cauze penale în limitele prevãzute în actul de sesizare, iar pe de alta parte, persoana nemultumita de soluţia data de un organ judiciar are la dispoziţie suficiente modalitãţi de a contesta aceasta în cãile de atac".
Asa fiind şi întrucât nu au intervenit împrejurãri noi de natura sa modifice aceasta jurisprudenta, Curtea Constituţionalã urmeazã sa respingã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 337 din Codul de procedura penalã, cu raportare la prevederile art. 125 alin. (1) din Constituţie.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 336 şi 337 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Francesco Zucca în Dosarul nr. 2.376/2001 al Curţii de Apel Ploiesti - Secţia penalã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 septembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
Întrucât magistratul-asistent Cristina Radu se afla în imposibilitatea de a semna deoarece a fost numita în funcţia de procuror, în locul sau semneazã, în temeiul art. 261 din Codul de procedura civilã,
Magistrat-asistent şef,
Claudia Miu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
