Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 975 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Larydona Com" - S.R.L., Societatea Comercialã "Bucur Obor" - S.A. şi Societatea Comercialã "NG Glimos Com" - S.R.L. în dosarele nr. 8.915/2002 şi nr. 8.919/2002 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 96C/2003 la Dosarul nr. 95C/2003, având în vedere ca obiectul exceptiei de neconstituţionalitate ridicate în cele doua dosare este identic.
Reprezentantul Ministerului Public apreciazã ca fiind întrunite condiţiile conexarii. În consecinta, în temeiul art. 164 din Codul de procedura civilã şi al <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea dispune conexarea dosarelor anterior menţionate, pentru o mai buna administrare a justiţiei.
Cauza fiind în stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, sustinand ca art. 975 din Codul civil nu incalca prevederile constituţionale invocate de autorul exceptiei, ci, dimpotriva, le da expresie, asigurând echilibrul procesual între persoanele cu interese contrare.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin încheierile din 9 decembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 8.915/2002 şi nr. 8.919/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 975 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Larydona Com" - S.R.L., Societatea Comercialã "Bucur Obor" - S.A. şi Societatea Comercialã "NG Glimos Com" - S.R.L.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat reglementeazã succint acţiunea pauliana printr-o formulare generalã, care nu conţine condiţiile concrete şi prealabile privind admisibilitatea acţiunii pauliene, astfel încât permite oricãrui creditor, inclusiv celui de rea-credinţa, sa atace orice act juridic încheiat de debitor cu terţii, ceea ce reprezintã o exercitare abuzivã a liberului acces la justiţie şi conduce la încãlcarea drepturilor legal dobândite de terţii de buna-credinţa prin încheierea actelor respective. Autoarele apreciazã ca interdicţia creãrii de prejudicii unui creditor prin acte încheiate de debitor cu terţe persoane nu poate constitui un scop legitim pentru limitarea drepturilor terţului, deoarece, eo ipso, orice act încheiat de debitor prejudiciazã lato sensu creditorii chirografari prin modificãrile intervenite în patrimoniul debitorului. Astfel se aduce atingere dreptului la apãrare al terţului de buna-credinţa şi dreptului la un proces echitabil, textul de lege criticat protejand exclusiv interesele creditorului. Se mai arata ca art. 975 din Codul civil descurajeaza subiectele de drept sa încheie acte juridice cu debitorii altor persoane, aspect de natura sa limiteze posibilitãţile de valorificare a factorilor de producţie, întrucât terţul de buna-credinţa trebuie sa îşi aleagã partenerii dupã criteriul exclusiv al existenţei unor debite ale cocontractantului, urmând ca, în caz contrar, sa îşi asume riscul revocãrii contractului încheiat cu debitorul, la cererea oricãrui creditor chirografar prejudiciat de actul respectiv. Prin urmare, se apreciazã ca sunt limitate posibilitãţile de creare a cadrului favorabil pentru existenta unei economii de piata bazate pe libertatea comerţului şi protecţia concurentei loiale, ceea ce, evident, contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 134 alin. (2) lit. a).
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã ca art. 975 din Codul civil constituie o expresie a principiilor constituţionale invocate, iar nu o încãlcare a acestora, fiind o reflectare adecvatã a principiului exercitãrii cu buna-credinţa a drepturilor şi libertãţilor constituţionale. Statul, în calitate de garant al acestor drepturi şi libertãţi, asigura o protecţie realã şi nediscriminatorie a drepturilor legale ale cetãţenilor, în acest fel stimulandu-se dezvoltarea economicã şi socialã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Guvernul arata ca art. 975 din Codul civil recunoaşte oricãrui creditor dreptul de a ataca în justiţie, prin acţiune revocatorie, actul prin care debitorul sau îl prejudiciazã, astfel încât nu contravine în nici un mod prevederilor constituţionale privitoare la garantarea dreptului la apãrare sau exercitarea cu buna-credinţa a drepturilor şi libertãţilor persoanei.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 975 din Codul civil. Textul legal criticat are urmãtorul conţinut:
- Art. 975: "Ei pot asemenea, în numele lor personal, sa atace actele viclene, fãcute de debitor în prejudiciul drepturilor lor."
Autorul exceptiei susţine ca dispoziţiile legale criticate incalca urmãtoarele prevederi constituţionale:
- Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme şi sunt garantate.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 54: "Cetãţenii romani, cetãţenii strãini şi apatrizii trebuie sa-şi exercite drepturile şi libertãţile constituţionale cu buna-credinţa, fãrã sa încalce drepturile şi libertãţile celorlalţi.";
- Art. 134 alin. (2) lit. a): "(2) Statul trebuie sa asigure:
a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;"
De asemenea, sunt invocate prevederile internaţionale cuprinse în:
- Art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale: "1. Orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanta independenta şi impartiala, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzatii în materie penalã îndreptate impotriva sa. Hotãrârea trebuie sa fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanta atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducã atingere intereselor justiţiei."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca textul de lege criticat reglementeazã un mijloc juridic procedural, acţiunea pauliana, prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice încheiate de cãtre debitor în frauda drepturilor sale. Posibilitatea recunoscuta creditorului este subsecventa întrunirii a doua condiţii cumulative: actele juridice sa fi fost întocmite cu rea-credinţa şi, ca urmare a încheierii lor, creditorii sa fi fost prejudiciati în propriile drepturi. Poziţia subiectiva a debitorului nu presupune în mod necesar intenţia directa de a vãtãma, fiind suficient ca acesta sa aibã cunostinta de faptul ca actele sale sunt de natura a prejudicia pe creditori, provocand sau agravand insolvabilitatea sa. Într-o astfel de situaţie sarcina probarii existenţei condiţiilor menţionate incumba titularului dreptului la acţiunea pauliana, asadar creditorului.
Analizând susţinerile autoarelor criticii de neconstituţionalitate, Curtea apreciazã ca art. 975 din Codul civil nu releva nici o contradictie cu textele constituţionale de referinta pretins a fi incalcate.
În ceea ce priveşte principiile constituţionale privind statul de drept, democratic şi social, exercitarea cu bunacredinta a drepturilor şi libertãţilor persoanei, precum şi obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, consacrate în art. 1 alin. (3), art. 54 şi art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, Curtea retine ca textul de lege criticat, departe de a veni în contradictie cu ele, constituie tocmai expresia valorificãrii lor în cadrul raporturilor juridice concrete.
Posibilitatea recunoscuta creditorilor ca, în anumite condiţii, expres şi limitativ prevãzute de lege, sa poatã interveni pentru a-şi apara drepturile şi interesele legitime, în virtutea principiului ca patrimoniul debitorului constituie obiectul dreptului de gaj general al creditorilor chirografari, nu constituie o mãsura discriminatorie pozitiva în favoarea lor, asa cum considera autoarele exceptiei, ci reprezintã exclusiv o garanţie a asigurãrii echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime.
Referitor la susţinerea potrivit cãreia art. 975 din Codul civil aduce atingere art. 24 din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiatã, întrucât incidenta textului criticat este, asa cum s-a arãtat, subsecventa întrunirii anumitor condiţii, a cãror existenta trebuie doveditã de cãtre creditor, în cadrul unui proces în care toate pãrţile urmeazã sa beneficieze de garanţiile prevãzute de lege, art. 975 din Codul civil neinstituind nici o derogare sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), precum şi al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 975 din Codul civil, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Larydona Com" - S.R.L., Societatea Comercialã "Bucur Obor" - S.A. şi Societatea Comercialã "NG Glimos Com" - S.R.L. în dosarele nr. 8.915/2002 şi nr. 8.919/2002 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
