Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 256 din 12 mai 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 56 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 6 iulie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Irina Loredana Lãpãdat - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a prevederilor <>art. 56 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Eugenia Mariana Toader în Dosarul nr. 11.021/2004 al Curţii de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. În acest sens aratã cã instituirea unor condiţii diferite pentru ocuparea unor posturi didactice distincte nu încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât pentru situaţii diferite poate exista un tratament juridic diferit. În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi ale art. 21 alin. (1), apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 decembrie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 11.021/2004, Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 56 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Eugenia Mariana Toader.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia aratã cã textul de lege criticat, "prin care se impune o probã a aptitudinilor dacã candidaţii provin din afara învãţãmântului superior şi prin care se admite o compensare a vechimii în muncã exclusiv pentru lectori, conferenţiari şi profesori universitari", contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1) din Constituţie.
În esenţã se susţine cã textul de lege criticat încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece instituie o discriminare între persoanele care ocupã posturile de lectori, conferenţiari şi profesori universitari şi celelalte posturi didactice din învãţãmântul universitar, prin aceea cã impune verificarea aptitudinilor didactice numai pentru prima categorie, în cazul în care candidaţii provin din afara învãţãmântului universitar. Mai mult, prin instituirea posibilitãţii compensãrii vechimii în muncã în funcţie de performanţele profesionale, demonstrate, potrivit textului de lege, prin lucrãri de specialitate de valoare naţionalã şi internaţionalã, legiuitorul instituie, în opinia autorului excepţiei, "un principiu al meritului profesional individual", ce conduce la exceptarea preparatorilor sau a asistenţilor universitari de la posibilitatea de a ocupa un astfel de post didactic, în lipsa vechimii necesare. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine şi dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Constituţie, deoarece "nici legiuitorul nu poate fi mai presus de lege" şi nu poate adopta norme juridice, cum este şi cazul prevederii de lege criticate, care "sã se aplice numai pentru anumite posturi didactice şi nu pentru toate".
Este invocatã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Constituţie, referitoare la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, deoarece prin prevederile <>art. 56 din Legea nr. 128/1997 se instituie o "discriminare inadmisibilã şi extrem de dãunãtoare învãţãmântului universitar".
Se mai aratã cã textul de lege criticat încalcã şi dispoziţiile art. 21 din Constituţie, deoarece principiul liberului acces la justiţie "implicã cu obligativitate un cadru legal care asigurã şi garanteazã aceastã prevedere constituţionalã".
Curtea de Apel Cluj - Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Se aratã cã principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor are semnificaţia "recunoaşterii în favoarea acestora a unor drepturi şi libertãţi fundamentale, iar nu şi identitatea de condiţii pe care ar trebui sã le îndeplineascã pentru ocuparea unor locuri de muncã cu specific şi importanţã diferitã", astfel încât opţiunea legiuitorului "de a impune condiţii diferite pentru activitãţi diferite nu contravine principiului egalitãţii în drepturi a cetãţenilor".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens se aratã cã textul de lege criticat nu conţine discriminãri ale unor categorii de candidaţi, ci este vorba de adoptarea de cãtre legiuitor a unor reglementãri diferite, pentru situaţii diferite. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit cãreia principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea.
În ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 1 alin. (5) şi ale art. 16 alin. (2) din Constituţie, "argumentele aduse în sprijinul acestor susţineri se bazeazã pe aceleaşi considerente relevate de autoarea excepţiei pentru a demonstra principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor", astfel încât şi acestea sunt neîntemeiate. Dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Constituţie nu au relevanţã în cauzã.
Avocatul Poporului aratã cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Se precizeazã în acest sens cã "persoanele prevãzute în ipoteza normei legale, cu o activitate deosebitã în domeniul postului pentru care concureazã, se aflã într-o situaţie diferitã faţã de celelalte persoane care candideazã pentru ocuparea funcţiilor didactice din învãţãmântul superior, ceea ce justificã în mod obiectiv şi raţional un tratament juridic diferit". Se invocã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 56 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997.
Prevederile legale criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 56: "(1) Candidatul pentru ocuparea unui post didactic de lector universitar/şef de lucrãri, de conferenţiar universitar sau de profesor universitar, care provine din afara învãţãmântului superior, trebuie sã facã dovada aptitudinilor didactice prin prelegere publicã sau prin probe similare, dupã caz.
(2) Persoanele din învãţãmântul superior care îndeplinesc condiţiile prevãzute la alin. (1) şi la art. 55 alin. (1), (2) şi (8), cu o activitate deosebitã în domeniul postului pentru care concureazã, demonstratã prin lucrãri de specialitate de valoare naţionalã şi internaţionalã, pot sã se prezinte, cu aprobarea senatului universitar, la concursul pentru ocuparea unui post didactic în învãţãmântul superior, fãrã îndeplinirea condiţiilor de vechime stabilite la art. 55 alin. (6) sau (7), dupã caz."
În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2) şi art. 21 alin. (1) din Constituţie, al cãror conţinut este urmãtorul:
- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";
- Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
- Art. 21 alin. (1): "Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime."
Autorul excepţiei susţine, în esenţã, cã legiuitorul a instituit prin prevederile legale criticate o dublã discriminare. Mai întâi, între persoanele care candideazã pentru posturile de lector universitar/şef de lucrãri, de conferenţiar universitar sau de profesor universitar şi celelalte posturi didactice, fiind încãlcate astfel dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie. Astfel, se aratã cã, pe de o parte, potrivit prevederilor <>art. 56 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 , pentru ocuparea unui post didactic de lector universitar/şef de lucrãri, de conferenţiar universitar sau de profesor universitar, dacã persoana în cauzã provine din afara învãţãmântului superior, legiuitorul impune o probã a aptitudinilor didactice, proba nefiind prevãzutã pentru ocuparea celorlalte posturi didactice din învãţãmântul superior, iar pe de altã parte, se mai susţine cã, potrivit alin. (2) al art. 56 din acelaşi act normativ, legiuitorul a admis compensarea lipsei vechimii în muncã cu activitatea ştiinţificã deosebitã, demonstratã prin lucrãri de specialitate de valoare naţionalã şi internaţionalã, exclusiv pentru ocuparea posturilor didactice de lector universitar/şef de lucrãri, de conferenţiar universitar sau de profesor universitar.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate invocatã, precum şi prevederile <>Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, Curtea constatã urmãtoarele:
Potrivit prevederilor <>art. 55 alin. (5) din Legea nr. 128/1997 , pentru ocuparea funcţiei de asistent universitar se cer a fi îndeplinite condiţiile prevãzute în art. 55 alin. (1) şi (8), respectiv absolvirea cu diplomã de licenţã sau cu diplomã echivalentã acesteia a unei instituţii de învãţãmânt superior sau a unei instituţii academice postuniversitare, deţinerea cetãţeniei române sau, prin excepţie, a altei cetãţenii, cu posibilitatea ocupãrii unor posturi de personal didactic asociat, pe perioadã determinatã, şi o vechime la catedrã de 2 ani în învãţãmântul superior sau în cercetarea ştiinţificã de profil ori de 4 ani în învãţãmântul preuniversitar. Pentru candidaţii care provin din afara învãţãmântului sau a cercetãrii ştiinţifice, se cere o vechime de minimum 5 ani în profilul postului pentru care concureazã.
Pe de altã parte, <>art. 56 din Legea nr. 128/1997 prevede cã pentru ocuparea posturilor didactice de lector universitar/şef de lucrãri, de conferenţiar universitar sau de profesor universitar se admite posibilitatea compensãrii vechimii în muncã cu o activitate ştiinţificã deosebitã în domeniul postului pentru care se concureazã, materializatã în lucrãri de specialitate de valoare naţionalã şi internaţionalã.
Curtea constatã cã, într-adevãr, textul de lege criticat instituie condiţii diferite pentru ocuparea unor posturi didactice distincte - asistent universitar, lector universitar/şef de lucrãri, conferenţiar universitar, profesor universitar, fãrã însã ca prin acesta sã fie încãlcat principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor. Potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, de exemplu <>Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, "principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea, aşa încât, dacã la situaţii egale trebuie sã corespundã un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit". Or, în cauzã, condiţiile distincte stabilite prin lege cu privire la ocuparea unor posturi didactice sunt justificate de existenţa unor situaţii diferite.
Pe de altã parte, prevederea legalã criticatã se aplicã în mod egal tuturor persoanelor care îndeplinesc condiţiile instituite prin acest text de lege, în vederea ocupãrii posturilor didactice pentru care candideazã, ţinând seama de nivelul pregãtirii profesionale la care s-a ajuns pentru a ocupa funcţia de lector universitar/şef de lucrãri, de conferenţiar universitar sau de profesor universitar, astfel cã nici din acest punct de vedere textul de lege criticat nu este discriminatoriu.
Autorul excepţiei invocã în susţinerea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat şi dispoziţiile art. 1 alin. (5) referitoare la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, precum şi ale art. 21 alin. (1) referitoare la liberul acces la justiţie, însã aceste dispoziţii constituţionale nu au relevanţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE :
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 56 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicatã de Eugenia Mariana Toader în Dosarul nr. 11.021/2004 al Curţii de Apel Cluj Secţia civilã, de muncã şi asigurãri sociale, pentru minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 12 mai 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Lãpãdat
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
