Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 255 din 20 septembrie 2001 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 504 alin. 2 si ale art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 837 din 27 decembrie 2001
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Cristina Radu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 2 şi ale art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Pantea în Dosarul nr. 753/2001 al Tribunalului Timis - Secţia civilã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, invocand în acest sens practica în materie a Curţii Constituţionale (Decizia nr. 45 din 10 martie 1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998, precum şi Decizia nr. 172 din 23 mai 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 teza a doua din Codul de procedura penalã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 16 august 2001).
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 27 aprilie 2001, pronunţatã în Dosarul nr. 753/2001, Tribunalul Timis - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 2 şi ale art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Alexandru Pantea.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine în şedinţa publica de judecata ca art. 504 alin. 2 din Codul de procedura penalã vine în contradictie cu prevederile art. 48 alin. (3) din Constituţie şi cu cele ale art. 5 pct. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece limiteazã dreptul la repararea prejudiciului cauzat printr-o arestare preventivã, prin condiţia ca persoana sa fi fost scoasa de sub urmãrire penalã sau achitatã, pe motiv ca nu a sãvârşit fapta imputatã ori ca acea fapta nu exista. De asemenea, considera ca fiind neconstituţionale şi dispoziţiile art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, deoarece limiteazã termenul de introducere a acţiunii la un an.
Tribunalul Timis - Secţia civilã, exprimandu-şi opinia, arata ca asupra neconstitutionalitatii dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 45 din 10 martie 1998, excepţia fiind admisã. Având în vedere modul în care a fost soluţionatã excepţia de neconstituţionalitate a alin. 1 al art. 504 din Codul de procedura penalã, instanta de judecata apreciazã ca se impune a se analiza şi constituţionalitatea alin. 2 al acestui text, ele fiind în strânsã legatura. Se mai arata ca, întrucât în cauza a fost ridicatã excepţia tardivitatii acţiunii, "în situaţia în care se va da o astfel de interpretare şi dispoziţiilor art. 504 alin. 2 şi 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã [...], se impune prorogarea discutarii exceptiei de tardivitate pana când Curtea Constituţionalã se va pronunţa în mod definitiv asupra exceptiei de neconstituţionalitate".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca dispoziţiile art. 504 alin. 2 şi ale art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale atât în temeiul art. 48 alin. (3) din Constituţie, cat şi în temeiul dispoziţiilor art. 3 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca, potrivit <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 45/1998 , dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale numai în mãsura în care nu limiteazã la ipotezele prevãzute în text cazurile în care statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare sãvârşite în procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituţie. Fata de aceasta decizie a Curţii Constituţionale Guvernul apreciazã ca şi dispoziţiile art. 504 alin. 2 sunt constituţionale numai în mãsura arãtatã în decizia menţionatã. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, Guvernul opineaza ca aceste dispoziţii nu contravin prevederilor Constituţiei, întrucât orice drept reclamat de o persoana interesatã, inclusiv dreptul instituit prin acest text, poate fi dobândit numai dacã persoana în cauza respecta termenele prevãzute de lege.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al preşedintelui Camerei Deputaţilor şi punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constata ca este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 504 alin. 2 şi ale art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã. Aceste dispoziţii au urmãtorul conţinut:
- art. 504 alin. 2: "Are dreptul la repararea pagubei şi persoana impotriva cãreia s-a luat o mãsura preventivã, iar ulterior, pentru motivele arãtate în alineatul precedent, a fost scoasa de sub urmãrire sau a fost achitatã.";
- art. 505 alin. 2: "Acţiunea poate fi pornitã în termen de un an de la rãmânerea definitiva a hotãrârii de achitare sau de la data ordonanţei de scoatere de sub urmãrire."
Autorul exceptiei arata ca aceste dispoziţii sunt contrare prevederilor art. 48 alin. (3) din Constituţie, potrivit cãrora "Statul rãspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în procesele penale".
De asemenea, se considera ca aceleaşi dispoziţii legale incalca şi prevederile art. 5 pct. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Orice persoana care este victima unei arestari sau unei detineri în condiţii contrare dispoziţiilor acestui articol are dreptul la reparaţii".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prin dispoziţiile art. 504-507 din Codul de procedura penalã au fost reglementate, în conformitate cu prevederile art. 48 alin. (3) din Constituţie şi cu cele ale art. 5 pct. 5 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, modul de reparare a pagubelor produse prin erori judiciare sãvârşite în procesele penale. Însã în situaţia în care o persoana pretinde ca este victima unui abuz comis de un procuror modalitatea de reparare o reprezintã plângerea adresatã Ministerului Public. Condiţiile repararii pagubei sunt cele prevãzute de lege, urmând ca în cazul constatãrii unui abuz statul sa exercite acţiunea în regres prevãzutã în art. 507 din Codul de procedura penalã. Sub acest aspect, dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã nu pot fi considerate ca fiind neconstituţionale.
De altfel, asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 45 din 10 martie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 18 mai 1998. În acea cauza Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat ca dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale numai în mãsura în care nu limiteazã la ipotezele prevãzute în text cazurile în care statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare sãvârşite în procesele penale.
Prin urmare, Curtea Constituţionalã a statuat ca, în conformitate cu prevederile art. 48 alin. (3) din Constituţie (şi, în mod corespunzãtor, conform prevederilor art. 5 pct. 5 din convenţie), au dreptul la repararea de cãtre stat a pagubei nu numai persoana condamnata definitiv cu privire la care s-a stabilit prin hotãrâre definitiva ca nu a sãvârşit fapta imputatã ori ca acea fapta nu exista, ci şi persoana care, în urma rejudecarii cauzei, a fost achitatã pentru oricare dintre motivele prevãzute în Codul de procedura penalã.
Dispoziţiile art. 504 alin. 1 din Codul de procedura penalã au fost considerate ca fiind parţial neconstituţionale numai sub raportul sferei lor de aplicare (temeiurile achitãrii), nu şi sub acela al condiţiilor repararii pagubelor princinuite prin erori judiciare în procesele penale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 504 alin. 2 din Codul de procedura penalã, Curtea constata ca acestea nu au mai fost supuse controlului de constitutionalitate, dar din aceleaşi ratiuni care au motivat Decizia nr. 45 din 10 martie 1998 excepţia urmeazã sa fie admisã în parte, cu precizarea ca textul este neconstitutional în mãsura în care este înţeles - contrar prevederilor art. 48 alin. (3) din Constituţie - ca nu are dreptul la repararea pagubei persoana impotriva cãreia s-a luat o mãsura preventivã, iar ulterior a fost scoasa de sub urmãrire sau a fost achitatã în temeiul oricãruia dintre cazurile de achitare prevãzute de Codul de procedura penalã.
Asupra exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 107 din 1 iulie 1999, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 354 din 27 iulie 1999, Curtea a statuat ca nici normele constituţionale, nici cele din tratatele internaţionale la care România este parte nu prevãd imprescriptibilitatea dreptului persoanelor prejudiciate prin mãsuri ilegale de deţinere de a porni acţiune în repararea pagubei şi nici un termen limita în care acest drept poate fi exercitat. Art. 48 alin. (3) din Constituţie, prin expresia "potrivit legii", lasa la opţiunea legiuitorului stabilirea condiţiilor procedurale în care dreptul la reparaţii poate fi exercitat. Termenul de un an, prevãzut în art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, este un termen de prescripţie a dreptului la acţiune rezonabil, care asigura condiţiile ptime celui prejudiciat pentru a exercita acţiune în justiţie în scopul obţinerii reparaţiilor legale.
În acelaşi sens s-a pronunţat Curtea şi prin Decizia nr. 172 din 23 mai 2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 16 august 2001.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Admite, în parte, excepţia de neconstituţionalitate ridicatã de Alexandru Pantea în Dosarul nr. 753/C/2001 al Tribunalului Timis - Secţia civilã şi constata ca dispoziţiile art. 504 alin. 2 din Codul de procedura penalã sunt constituţionale numai în mãsura în care nu limiteazã la ipotezele prevãzute în alin. 1 al aceluiaşi articol dreptul la repararea pagubei al persoanei impotriva cãreia s-a luat o mãsura preventivã, iar ulterior a fost scoasa de sub urmãrire sau a fost achitatã.
2. Respinge excepţia de neconstituţionalitate cu privire la celelalte dispoziţii ale art. 504 alin. 2 din Codul de procedura penalã, precum şi excepţia de neconstituţionalitate privind art. 505 alin. 2 din Codul de procedura penalã, ridicate de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Decizia se comunica celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 20 septembrie 2001.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Cristina Radu
Întrucât magistratul-asistent Cristina Radu se afla în imposibilitate de a semna deoarece a fost numita în funcţia de procuror, în locul sau semneazã, în temeiul art. 261 din Codul de procedura civilã,
magistrat-asistent-şef,
Claudia Miu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
