Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 255 din 14 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 248^1 din Codul penal, precum si a dispozitiilor art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 300 din 4 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor <>art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Elena Condea în Dosarul nr. 16.749/2002 al Judecãtoriei Timişoara.
La apelul nominal este prezentã partea Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, prin consilier juridic Oana Scrobotã, lipsind celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Având cuvântul, partea prezentã solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate şi depune la dosarul cauzei concluzii scrise în acest sens.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 noiembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 16.749/2002, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal, precum şi a dispoziţiilor <>art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, excepţie ridicatã de Elena Condea în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã art. 248^1 din Codul penal este neconstituţional, întrucât "nu este formulat destul de precis, încât sã permitã destinatarilor legii sã prevadã, într-o mãsurã rezonabilã faţã de circumstanţele fiecãrei cauze, consecinţele penale pe care ar trebui sã le atragã un act determinat", ceea ce contravine principiului legalitãţii incriminãrii, consacrat de dispoziţiile constituţionale şi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale invocate. În opinia autoarei excepţiei redactarea textului de lege criticat permite o interpretare extensivã, în detrimentul inculpatului, întrucât legea nu defineşte cu claritate fapta pe care urmãreşte sã o exprime, ci "incrimineazã, cu caracter generic, ca element material al laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, toate faptele funcţionarului care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, nu îndeplineşte un act sau îl îndeplineşte în mod defectuos". Referitor la prevederile <>art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 se aratã cã aduc atingere dreptului de proprietate privatã "în urma unei erori de redactare care poate produce acest efect". Astfel, norma criticatã incrimineazã fapta materialã a administratorului unei societãţi, care foloseşte bunuri în interesul sãu propriu, fãrã a preciza care sunt bunurile a cãror folosire atrage rãspunderea penalã. În opinia autoarei excepţiei, dacã ar fi intenţionat sã se refere la bunurile societãţii, legiuitorul ar fi fost obligat sã utilizeze sintagme precum "bunurile societãţii", "bunurile aflate în proprietatea societãţii" etc.
Judecãtoria Timişoara nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. Anterior sesizãrii Curţii, aceeaşi instanţã a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã, prin Încheierea de şedinţã din data de 21 septembrie 2005, întrucât "critica adusã textului de lege incriminatoriu la modul general şi abstract nu implicã şi legãtura excepţiei cu cauza". Prin Decizia nr. 707 din 30 septembrie 2005 a Tribunalului Timiş - Secţia penalã s-a admis recursul autoarei excepţiei împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilã a excepţiei, iar, în temeiul acestei hotãrâri, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În ceea ce priveşte art. 248^1 din Codul penal, se aratã cã "are suficientã claritate şi previzibilitate", astfel încât nu se încalcã prevederile art. 23 alin. (1) şi ale art. 73 alin. (3) din Constituţie. De asemenea, în opinia Guvernului, <>art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 nu încalcã prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 248^1 din Codul penal şi <>art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, având urmãtoarea redactare:
- Art. 248^1 din Codul penal: "Dacã faptele prevãzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.";
- <>Art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 : "Se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societãţii, care:
[...] 2. foloseşte, cu rea-credinţã, bunuri sau creditul de care se bucurã societatea, într-un scop contrar intereselor acesteia sau în folosul lui propriu ori pentru a favoriza o altã societate în care are interese direct sau indirect;".
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate sunt cuprinse în art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepsei, în art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate, în art. 45 privind libertatea economicã, în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi în art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la reglementarea prin lege organicã a infracţiunilor.
Se invocã, de asemenea, art. 7 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitor la principiul legalitãţii pedepsei.
Examinând excepţia astfel cum a fost formulatã, Curtea reţine urmãtoarele:
I. În ceea ce priveşte art. 248^1 din Codul penal, critica de neconstituţionalitate constã în susţinerea cã textul de lege "nu este formulat destul de precis, încât sã permitã destinatarilor legii sã prevadã, într-o mãsurã rezonabilã faţã de circumstanţele fiecãrei cauze, consecinţele penale pe care ar trebui sã le atragã un act determinat", respectiv nu defineşte cu claritate fapta la care se referã, ceea ce contravine principiului legalitãţii infracţiunilor şi pedepselor, consacrat "prin dispoziţiile coroborate ale art. 23 alin. (12) şi art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, respectiv prin cele ale art. 7 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, astfel cum au fost explicate şi aplicate în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului".
Aceste critici nu pot fi reţinute, întrucât, prin trimiterea la dispoziţiile art. 246, 247 şi 248 din Codul penal, textul art. 248^1 din acelaşi cod oferã suficiente repere şi elemente pentru ca persoana cãreia i se adreseazã sã înţeleagã care sunt faptele incriminate de legiuitor. În speţã, fiind vorba despre forma calificatã a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, conduita incriminatã este, conform art. 248 din Codul penal, "fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţã, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazã o tulburare însemnatã bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori al unei alte unitãţi din cele la care se referã art. 145 sau o pagubã patrimoniului acesteia", elementul material al laturii obiective a infracţiunii reglementate fiind, prin urmare, clar circumstanţiat de legiuitor.
II. În ceea ce priveşte <>art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 , se susţine cã aduce atingere dreptului de proprietate privatã, precum şi libertãţii economice "în urma unei erori de redactare care poate produce acest efect", în sensul cã incrimineazã fapta materialã a administratorului unei societãţi, care foloseşte bunuri în interesul sãu propriu, fãrã a preciza care sunt bunurile a cãror folosire atrage rãspunderea penalã. Aceastã criticã nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii, care, potrivit dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului". Ca urmare, Curtea nu se poate pronunţa cu privire la o eventualã redactare defectuoasã sau incompletã a textului legal ce face obiectul excepţiei şi nici nu poate face propuneri de lege ferenda.
Pentru considerentele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 248^1 din Codul penal, excepţie ridicatã de Elena Condea în Dosarul nr. 16.749/2002 al Judecãtoriei Timişoara.
2. Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, invocatã de acelaşi autor în dosarul aceleiaşi instanţe.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 14 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
