Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 254 din 6 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor masuri pentru asigurarea, temporar, a locuintelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administratiei publice centrale si institutiilor publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 266 din 4 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor mãsuri pentru asigurarea, temporar, a locuinţelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice, excepţie ridicatã de Mihaela Popescu-Nistorescu în Dosarul nr. 12.721/299/2007 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilorκ faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã. Argumenteazã, în acest sens, cã susţinerile autorului excepţiei nu au natura unor reale critici de neconstituţionalitate, ci vizeazã interpretarea textului de lege examinat. În plus, dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 80/2001 nu opereazã niciun fel de distincţie între puterea executivã şi cea legislativã în ceea ce priveşte accesul la beneficiul legii, constând în acordarea unei locuinţe de serviciu.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 12.721/299/2007, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor mãsuri pentru asigurarea, temporar, a locuinţelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice.
Excepţia a fost ridicatã de Mihaela Popescu-Nistorescu într-o cauzã civilã având ca obiect evacuarea.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea susţine cã dispoziţiile de lege criticate opereazã o delimitare nejustificatã între demnitarii din sfera executivului şi cei din sfera legislativului, în sensul cã cei din ultima categorie nu pot beneficia de locuinţã de serviciu din fondul R.A.A.P.P.S. Discriminarea este instituitã fãrã o motivare temeinicã între persoane care ocupã aceleaşi funcţii, dar în cadrul unor cabinete de demnitari diferite, aceasta având drept consecinţã şi încãlcarea dreptului la viaţã privatã şi de familie şi a dreptului la un nivel de trai decent. Exemplificã, în acest sens, situaţia consilierului parlamentar la cabinetul secretarului general adjunct al Camerei Deputaţilor, care ar trebui sã se înscrie în ipoteza <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 80/2001 . Mai mult, susţine cã fondul locativ al R.A.A.P.P.S., proprietate a statului, este doar administrat de Guvernul României prin intermediul acestei regii, iar alte instituţii publice menţionate în Constituţie, cum ar fi Parlamentul, Avocatul Poporului sau Curtea Constituţionalã, nu beneficiazã de fond de locuinţe de serviciu propriu.
Cât priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (2) din ordonanţa criticatã, se aratã cã textul este "inexact, dã naştere unor situaţii cu important rãsunet social" şi instituie "o gravã confuzie", deoarece "a avea un domiciliu nu echivaleazã cu deţinerea unui spaţiu de locuit în baza unui contract de închiriere". A avea domiciliul stabilit într-un spaţiu anume nu este identic cu a fi proprietar al acelui spaţiu, astfel cã textul stabileşte o "vãditã inegalitate între cei cu domiciliul în localitãţi din ţarã şi cei cu domiciliul în Bucureşti" şi afecteazã, de asemenea, dreptul la un nivel de trai decent şi dreptul la viaţa privatã şi de familie, care includ şi dreptul la domiciliu, consacrat de art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti opineazã în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Textele legale criticate nu încalcã principiul egalitãţii în drepturi, deoarece persoanele care se aflã în cadrul autoritãţii executive au o situaţie diferitã faţã de cele din sfera legislativului, iar tratamentul egal se impune numai în condiţii egale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 80/2001 sunt constituţionale. Nu se poate reţine pretinsa încãlcare a principiului egalitãţii în drepturi, dat fiind cã demnitarii din sfera executivului şi cei din sfera legislativului se aflã în situaţii juridice diferite, ceea ce justificã adoptarea de cãtre legiuitor a unui regim juridic diferit. În plus, apreciazã cã autoarea excepţiei a formulat critica de neconstituţionalitate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, ceea ce contravine prevederilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor mãsuri pentru asigurarea, temporar, a locuinţelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 313 din 12 iunie 2001. Textul de lege criticat a fost modificat prin articolul unic pct. 2 al <>legii de aprobare a ordonanţei - Legea nr. 717/2001 -, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 14 decembrie 2001, şi are urmãtoarea redactare:
"Art. 2. - (1) Pot beneficia de locuinţã de serviciu, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţã, persoanele care ocupã funcţii de demnitate publicã numite sau funcţii asimilate funcţiilor de demnitate publicã, precum şi secretarii generali, directorii generali şi persoanele care sunt încadrate pe funcţii din cabinetul demnitarului în cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice.
(2) Nu beneficiazã de locuinţã de serviciu persoanele care au domiciliul sau deţin în proprietate imobile cu destinaţia de locuinţã în municipiul Bucureşti."
Autoarea excepţiei considerã cã aceste dispoziţii legale contravin, în ordinea invocãrii lor, prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, art. 26 alin. (1) referitoare la respectarea şi ocrotirea de cãtre autoritãţile publice a vieţii intime, familiale şi private, art. 47 alin. (1) consacrate obligaţiei statului de a asigura cetãţenilor sãi un nivel de trai decent, art. 124 alin. (2) potrivit cãruia justiţia este unicã, imparţialã şi egalã pentru toţi, art. 1 alin. (5) cu privire la obligaţia respectãrii Constituţiei şi a supremaţiei sale şi a legilor, art. 11 alin. (1) care stabileşte obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce îi revin din tratatele la care este parte şi ale art. 20 în legãturã cu tratatele internaţionale privind drepturile omului.
De asemenea, sunt invocate prevederile art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţionalã reţine cã autoarea acesteia apreciazã, în esenţã, cã dispoziţiile <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 80/2001 sunt neconstituţionale, deoarece exclud din sfera de aplicare a beneficiului constând în atribuirea, temporar, a unei locuinţe de serviciu din fondul locativ aflat în administrarea R.A.A.P.P.S. persoanele încadrate în funcţii de demnitate publicã sau asimilate acestora, din sfera puterii legislative.
În plus, apreciazã ca fiind neconstituţional criteriul de atribuire a unei astfel de locuinţe, stabilit la alin. (2) al art. 2, acela de a nu avea domiciliu sau de a nu deţine în proprietate imobile cu destinaţia de locuinţã în municipiul Bucureşti, deoarece a avea domiciliul stabil în Bucureşti, pe baza unui contract de închiriere sau a unei convenţii de luare în spaţiu, nu echivaleazã cu deţinerea în proprietate a acelui spaţiu.
Cât priveşte prima criticã de neconstituţionalitate, formulatã de autoarea excepţiei, Curtea observã cã aceasta se fundamenteazã exclusiv pe o anumitã modalitate subiectivã de interpretare a textului de lege criticat. Textul de lege criticat nu cuprinde, în conţinutul sãu, nicio excepţie expresã cu privire la sfera persoanelor care pot beneficia de locuinţã de serviciu, în condiţiile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 80/2001 . Acestea sunt: persoanele care ocupã funcţii de demnitate publicã numite sau funcţii asimilate funcţiilor de demnitate publicã, precum şi secretarii generali, directorii generali şi persoanele care sunt încadrate pe funcţii din cabinetul demnitarului în cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice. Prin urmare, Curtea constatã cã "raţionamentul" motivãrii excepţiei de neconstituţionalitate se bazeazã pe o deducţie personalã a autoarei excepţiei, extrasã din contextul faptic specific litigiului dedus judecãţii în faţa instanţei.
Or, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu în <>Decizia nr. 122 din 16 martie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 367 din 27 aprilie 2004, cã "neconstituţionalitatea unei reglementãri constituie o stare intrinsecã a acesteia şi nu poate fi dedusã pe calea unei interpretãri per a contrario, operaţie care presupune a atribui legiuitorului ceea ce acesta nu a prevãzut in terminis".
Aşadar, rezultã cã aspectele semnalate de autorul excepţiei, pretinse a fi de ordin neconstituţional, urmeazã a fi supuse controlului judecãtoresc şi analizate în cadrul speţei asupra cãreia se va pronunţa instanţa de judecatã.
Cât priveşte cel de-al doilea aspect de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 80/2001 , constând în criteriul "confuz" de atribuire a unei locuinţe de serviciu, Curtea constatã cã nici acesta nu poate fi reţinut. Condiţia ca persoanele prevãzute în ipoteza alin. (1) al art. (2), eventuali beneficiari ai unei locuinţe de serviciu, sã nu aibã domiciliul sau sã nu deţinã în proprietate imobile cu destinaţia de locuinţã în municipiul Bucureşti reprezintã un criteriu obiectiv, aplicabil în egalã mãsurã tuturor celor vizaţi de ipoteza normei, fãrã privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare.
Curtea observã, însã, cã aspectele semnalate de autorul excepţiei, constând în crearea unei posibile confuzii între a avea domiciliul stabilit în municipiul Bucureşti pe baza unui contract de închiriere a unui imobil sau a unei convenţii de luare în spaţiu şi a deţine acel spaţiu cu titlu de proprietate nu reprezintã chestiuni de neconstituţionalitate a textului de lege. Acestea reprezintã aspecte de fapt, ce urmeazã a fi examinate de instanţa de judecatã pe parcursul soluţionãrii litigiului, şi nu pot fi disociate de operaţiunile de interpretare şi aplicare a textului la elementele specifice speţei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 80/2001 privind stabilirea unor mãsuri pentru asigurarea, temporar, a locuinţelor de serviciu necesare unor categorii de personal din cadrul ministerelor, celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţiilor publice, excepţie ridicatã de Mihaela Popescu-Nistorescu în Dosarul nr. 12.721/299/2007 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia Margareta Krupenschi
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
