Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 254 din 5 decembrie 2000 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 101 din 28 februarie 2001
Lucian Mihai - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Ioan Muraru - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Romul Petru Vonica - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Valentin Bolocan în Dosarul nr. 980/2000 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constata lipsa autorului exceptiei, precum şi a pãrţilor: Curierul Naţional şi Maria Teodosiu, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate, considerând ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, referitoare la punerea în mişcare a acţiunii penale la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 22 din Constituţie, deoarece nu sunt incalcate nici principiul egalitãţii în drepturi a cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice şi nici dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã al inculpatului, autor al exceptiei. Se mai arata ca textul de lege criticat nu conţine dispoziţii discriminatorii sau de natura sa lezeze principiile şi drepturile constituţionale invocate ca temei al exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 mai 2000, pronunţatã în Dosarul nr. 980/2000, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Valentin Bolocan.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care prevãd ca punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã o astfel de plângere, sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 22 din Constituţie conform cãrora integritatea fizica şi psihicã a persoanei este garantatã. Sub acest din urma aspect se invoca faptul ca o data cu pornirea procesului penal, la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate persoana reclamata devine inculpat. Or, arata autorul exceptiei, nu este drept ca în anumite cazuri sa se efectueze acte de urmãrire penalã înainte de trimiterea în judecata, iar în alte cazuri sa se procedeze în mod diferit.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã este neîntemeiatã, arãtând ca prin instituirea procedurii plângerii prealabile nu se creeazã privilegii pentru persoana vãtãmatã şi nu se fac diferentieri în funcţie de calitatea persoanelor, astfel ca nu se incalca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se mai arata ca prin atribuirea calitãţii de "inculpat" unei persoane nu se incalca dreptul acesteia la integritate psihicã, prevãzut la art. 22 din Constituţie, deoarece, potrivit art. 23 din Codul de procedura penalã, "inculpat" se numeşte persoana impotriva cãreia s-a pus în mişcare acţiunea penalã şi este parte în procesul penal. Susţinerea inculpatului, în sensul ca se incalca egalitatea în drepturi şi integritatea psihicã, dacã fãptuitorul devine inculpat în urma plângerii prealabile a persoanei vãtãmate, iar nu prin rechizitoriul procurorului, este neîntemeiatã. De asemenea, instanta arata ca egalitatea în drepturi nu înseamnã uniformitate şi nu este contrarã principiului egalitãţii consacrat în art. 16 din Constituţie, care nu se opune la instituirea unor reguli speciale, atâta timp cat acestea asigura egalitatea juridicã a cetãţenilor în utilizarea lor.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca excepţia nu este intemeiata, întrucât dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã nu creeazã privilegii sau discriminãri, astfel ca nu pot fi considerate ca fiind contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie. În continuare se arata ca principiul egalitãţii nu exclude, ci, dimpotriva, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, care au urmãtorul cuprins: "Punerea în mişcare a acţiunii penale se face numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã astfel de plângere."
Textele constituţionale, invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate, sunt:
- art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în fata legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- art. 22: "(1) Dreptul la viata, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihicã ale persoanei sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.
(3) Pedeapsa cu moartea este interzisã."
Curtea observa ca, deşi autorul exceptiei invoca întregul text al art. 22 din Constituţie, din examinarea cererii prin care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate rezulta ca în realitate au fost avute în vedere numai prevederile alin. (1) al art. 22 din Constituţie.
Autorul exceptiei considera ca este neconstitutionala instituţia plângerii prealabile, condiţie necesarã pentru punerea în mişcare a acţiunii penale, deoarece persoana impotriva cãreia se formuleazã o astfel de plângere devine automat inculpat; or, considera autorul exceptiei, nu este drept ca în anumite cazuri sa se efectueze acte de urmãrire penalã înainte de trimiterea în judecata, iar în alte cazuri sa se procedeze în mod diferit.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, Curtea constata ca nu poate fi reţinutã nici una dintre criticile formulate, pentru urmãtoarele considerente:
Condiţionarea punerii în mişcare a acţiunii penale de existenta plângerii prealabile a persoanei vãtãmate reprezintã o excepţie de la regula generalã a oficialitatii procesului penal, înscrisã în art. 2 alin. 2 din Codul de procedura penalã. Situaţiile în care este necesarã plângerea prealabilã se împart în doua categorii: în cazul anumitor infracţiuni, prevãzute expres şi limitativ de lege, plângerea prealabilã se depune direct la instanta de judecata, iar în cazul altor infracţiuni, determinate, de asemenea, prin lege, plângerea trebuie adresatã organului de cercetare penalã sau procurorului competent, sesizarea instanţei urmând sa se facã prin rechizitoriul procurorului. Potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, "Competenta şi procedura de judecata sunt stabilite de lege". Asa fiind, stabilirea infracţiunilor în cazul cãrora este necesarã plângerea prealabilã, a acelora în care trebuie efectuatã urmãrirea penalã, precum şi a acelora în cazul cãrora sesizarea instanţei de judecata se face prin plângerea prealabilã directa a persoanei vãtãmate este lãsatã de Constituţie la libera opţiune a legiuitorului.
Curtea observa ca în orice proces penal, începând din momentul declansarii sale (începerea urmãririi penale sau sesizarea instanţei de judecata), sunt implicate diferite pãrţi: invinuit, inculpat, parte vãtãmatã, parte civilã, parte responsabilã civilmente pãrţi care au drepturi şi obligaţii egale. Norma procedurala penalã criticata nu prevede privilegii sau îngrãdiri ale exercitãrii drepturilor procesuale pentru nici una dintre pãrţile procesului penal, iar distincţiile fãcute între calitatea pãrţilor nu înseamnã nici privilegii şi nici discriminãri.
Calitatea procesuala de inculpat este definitã la art. 23 din Codul de procedura penalã, potrivit cãruia: "Persoana impotriva cãreia s-a pus în mişcare acţiunea penalã este parte în procesul penal şi se numeşte inculpat." Aceasta calitate de inculpat nu reprezintã o prejudecare a cauzei şi nu rastoarna prezumţia de nevinovatie prevãzutã la art. 23 alin. (8) din Constituţie, conform cãruia "Pana la rãmânerea definitiva a hotãrârii judecãtoreşti de condamnare, persoana este consideratã nevinovatã". De asemenea, nu sunt prejudiciate interesele legitime ale persoanei inculpate, care, la fel ca şi oricare parte din procesul penal, îşi poate exercita dreptul la apãrare şi poate solicita administrarea oricãror probe legale pentru combaterea susţinerilor formulate în acuzare. În vederea apãrãrii impotriva unor inculpari vadit nefondate sau tendenţioase inculpatul are la dispoziţie şi mijloace de drept penal, având posibilitatea sa se adreseze organelor de urmãrire penalã în vederea tragerii la rãspundere penalã a celor care l-au reclamat, pentru sãvârşirea infracţiunii de denunţare calomnioasã, prevãzutã la art. 259 din Codul penal.
Curtea constata, de asemenea, ca art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã nu contravine nici prevederilor art. 22 alin. (1) din Constituţie referitoare la garantarea dreptului la viata, precum şi a dreptului la integritate fizica şi psihicã ale persoanei, deoarece, în mod evident, acest text nu conţine dispoziţii de natura sa aducã atingere acestor drepturi fundamentale ale omului, obiectul reglementãrii sale constituindu-l doar procedura de punere în mişcare a acţiuni penale numai la plângerea prealabilã a persoanei vãtãmate, în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede ca este necesarã o astfel de plângere.
De altfel, asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, statuand ca acest text este constituţional (de exemplu, prin Decizia nr. 161 din 21 septembrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 23 octombrie 2000, şi prin Decizia nr. 197 din 12 octombrie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 543 din 1 noiembrie 2000).
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sa determine modificarea acestei jurisprudente, urmeazã ca excepţia sa fie respinsã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 279 alin. 1 din Codul de procedura penalã, excepţie ridicatã de Valentin Bolocan în Dosarul nr. 980/2000 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 5 decembrie 2000.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
