Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 254 din 24 septembrie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 si a dispozitiilor Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 769 din 22 octombrie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 şi a dispoziţiilor <>Legii nr. 80/1995 , excepţie ridicatã de Leontin Salajan în Dosarul nr. 58/2002 al Tribunalului Salaj - Secţia civilã.
La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 99C/2002 având ca obiect aceeaşi excepţie ridicatã de acelaşi autor în Dosarul nr. 47/2002 al Tribunalului Salaj - Secţia civilã. La apelul nominal se constata lipsa pãrţilor, fata de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea celor doua dosare.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea celor doua dosare.
Curtea, în temeiul <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, raportat la art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 99C/2002 la Dosarul nr. 73C/2002, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã. Se arata ca nu aparţine competentei Curţii Constituţionale adãugarea, într-o dispoziţie legalã, a unor noi prevederi, astfel cum susţine autorul exceptiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, retine urmãtoarele:
Prin Încheierile din 1 februarie 2002 şi din 22 februarie 2002, Tribunalul Salaj - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 şi ale <>Legii nr. 80/1995 , excepţie ridicatã de Leontin Salajan.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 "nu menţioneazã care sunt actele de comandament cu caracter militar care nu pot fi atacate în justiţie".
În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, autorul exceptiei considera ca aceasta consta în neprevederea "responsabilitãţii unitãţii militare pentru abuzurile comise cadrelor militare şi a posibilitãţilor inaintarii demisiei în astfel de situaţii". În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se invoca dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1), art. 4 alin. (1) şi (2), art. 11 alin. (1), art. 15 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 20 alin. (1) şi (2), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 22 alin. (1) şi (2), art. 23 alin. (1), art. 26 alin. (1), art. 38 alin. (1), (2) şi (3), art. 48 alin. (1) şi (2), art. 49 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 50 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Tribunalul Salaj - Secţia civilã apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Se arata ca textul <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 are în vedere "toate actele de comandament militar, respectiv toate actele autoritãţii militare care au caracter de comandament militar". Faptul ca legea nu menţioneazã care anume acte de comandament cu caracter militar nu pot fi atacate în justiţie este apreciat de instanta ca "nu incalca principiile prevãzute în Constituţie".
În legatura cu <>Legea nr. 80/1995 , instanta considera ca dispoziţiile acesteia "sunt constituţionale, deoarece lit. h) a art. 85 alin. 1 din lege prevede tocmai faptul ca trecerea în rezerva a cadrelor militare se poate face prin demisie, iar neprevederea expresã a unui caz, respectiv a posibilitatii inaintarii demisiei în situaţia în care unitatea militarã sãvârşeşte un abuz, nu contravine nici unui principiu constituţional". De asemenea, opineaza instanta, nici "neincluderea în <>Legea nr. 80/1995 a unor dispoziţii privind rãspunderea instituţiei militare în cazul comiterii unor nelegalitati nu poate fi reţinutã, deoarece art. 35 din lege prevede ca pentru apãrarea onoarei cadrelor militare şi evitarea abuzurilor în armata se înfiinţeazã consilii de onoare şi consilii de judecata a cãror organizare şi funcţionare se stabileşte prin regulamente militare".
Prin Încheierea din 22 februarie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 47/2002, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor regulamentelor nr. 512/1995 şi nr. 513/1995, ale Ordinului M.I. nr. S/230/1992, ale Regulamentului disciplinei militare, precum şi ale Regulamentului serviciului interior a fost respinsã, ca inadmisibila, de instanta de judecata, întrucât "se referã la alte acte normative decât legea sau ordonanta Guvernului".
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor considera, în punctul de vedere comunicat în Dosarul nr. 73C/2002 al Curţii Constituţionale, ca dispoziţiile <>Legii nr. 29/1990 nu incalca prevederile constituţionale invocate. Faptul ca textul legii se referã la "actele de comandament cu caracter militar", fãrã a arata care sunt acestea, "nu constituie o omisiune a legiuitorului, ci arata intenţia clara de a scoate de sub incidenta legii contenciosului administrativ toate actele având acest caracter".
În ceea ce priveşte criticile aduse dispoziţiilor <>Legii nr. 80/1995 , se apreciazã, în acelaşi punct de vedere, "ca nici acestea nu sunt întemeiate, deoarece în capitolul 7, care reglementeazã trecerea în rezerva sau direct în retragere a cadrelor militare, la art. 85 lit. h), se prevede posibilitatea demisiei".
Guvernul apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 este neîntemeiatã, întrucât "se ignora faptul ca dispoziţiile art. 48 din Constituţie prevãd ca limitele şi condiţiile exercitãrii dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publica de a obţine în justiţie recunoaşterea dreptului sau anularea actului daunator şi repararea pagubei se stabilesc prin lege organicã". Totodatã, se considera ca impunerea prin lege a unor limite în exercitarea dreptului persoanei vãtãmate într-un drept al sau de a cere anularea actului nu reprezintã o încãlcare a principiului constituţional al liberului acces la justiţie, întrucât dispoziţia legalã îşi are temeiul în prevederile constituţionale. Conform susţinerilor Guvernului, aceasta concluzie se bazeazã şi pe prevederile art. 49 din Constituţie care permit restrangerea exercitãrii unor drepturi sau a unor libertãţi prin lege, în cazuri anume justificate, între care şi apãrarea siguranţei naţionale. Cu privire la celelalte prevederi constituţionale invocate de autorul exceptiei se apreciazã, în punctul de vedere al Guvernului, ca acestea nu au incidenta în cauza.
Referitor la susţinerea neconstitutionalitatii <>Legii nr. 80/1995 , cu privire la care se invoca de autorul exceptiei lipsa reglementãrii unor aspecte referitoare la efectele demisiei şi la rãspunderea unitãţii militare, Guvernul considera ca excepţia este inadmisibila. Se face trimitere, în acest sens, la dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, potrivit cãrora Curtea Constituţionalã "nu poate modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului".
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi dispoziţiile <>Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Textul <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 are urmãtorul cuprins: "Art. 2. - Nu pot fi atacate în justiţie: [...]
b) actele de comandament cu caracter militar;"
În susţinerea exceptiei de neconstituţionalitate autorul acesteia a invocat încãlcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (1) şi (2), privind statul roman, ale art. 2 alin. (1), privind suveranitatea, ale art. 4 alin. (1) şi (2), privind unitatea poporului şi egalitatea între cetãţeni, ale art. 11 alin. (1), privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 15 alin. (1) şi (2), privind universalitatea, ale art. 16 alin. (1) şi (2), privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (1) şi (2), referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) şi (2), privind accesul liber la justiţie, ale art. 22 alin. (1) şi (2), privind dreptul la viata şi la integritate fizica şi psihicã, ale art. 23 alin. (1), privind libertatea individualã, ale art. 26 alin. (1), privind viata intima, familialã şi privatã, ale art. 38 alin. (1), (2) şi (3), privind munca şi protecţia socialã a muncii, ale art. 48 alin. (1) şi (2), privind dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publica, ale art. 49 alin. (1) şi (2), privind restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, precum şi celor ale art. 50 alin. (1) şi (2), privind fidelitatea fata de ţara.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea Constituţionalã retine urmãtoarele:
1. O prima critica, susţinutã de autorul exceptiei, vizeazã neconstituţionalitatea dispoziţiilor <>art. 2 lit. b) din Legea nr. 29/1990 , în sensul ca "nu menţioneazã care sunt actele de comandament militar care nu pot fi atacate în justiţie". Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub acest aspect, Curtea observa ca <>Legea nr. 29/1990 a prevãzut exceptarea actelor de comandament cu caracter militar de la controlul pe calea contenciosului administrativ, iar potrivit dispoziţiilor art. 48 alin. (2) din Constituţie, condiţiile şi limitele exercitãrii dreptului persoanei vãtãmate de o autoritate publica de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului administrativ şi repararea pagubei se stabilesc prin lege organicã. În consecinta, ţinând seama şi de natura specialã a actelor respective, Legea contenciosului administrativ, reglementand excepţia de la art. 2 lit. b), nu contravine nici unuia dintre textele constituţionale invocate în susţinerea exceptiei.
Totodatã, faptul ca legea nu a prevãzut care sunt actele de comandament militar ce nu pot fi atacate în justiţie nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate, chiar dacã s-ar considera ca lipsa acestei precizãri ar constitui o insuficienta în reglementare. În acest sens, dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, dispun ca, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţionalã se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fãrã a putea modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului. [...]
Textul art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ (lege preconstitutionala) a mai fost supus controlului de constitutionalitate. Prin Decizia nr. 103 din 1 octombrie 1996, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 20 ianuarie 1997, Curtea Constituţionalã a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 . În considerentele acestei decizii Curtea a reţinut ca <>Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 , deşi anterioarã Constituţiei, a stabilit anumite condiţii şi limite de exercitare a dreptului persoanei vãtãmate, printre care şi excluderea de la controlul instanţei de contencios a actelor de comandament militar. De asemenea, Curtea a stabilit ca nu intra în competenta sa controlul constituţionalitãţii interpretãrii notiunii de "act de comandament cu caracter militar". Soluţia pronunţatã în Decizia nr. 103/1996, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia sunt valabile şi în prezenta cauza.
2. Referitor la prevederile <>art. 1, 5 şi 12 din Legea nr. 29/1990 , texte la care autorul exceptiei a fãcut referire în memoriile depuse în dosarele instanţei de judecata, Curtea constata ca nu au nici o legatura cu excepţiile de constitutionalitate. Astfel cum reiese din încheierile de sesizare, sunt criticate doar dispoziţiile art. 2 lit. b) din Legea privind contenciosul administrativ, de altfel singurul text avut în vedere la motivarea exceptiei.
3. În ceea ce priveşte <>Legea nr. 80/1995 , autorul exceptiei critica faptul ca aceasta "nu precizeazã responsabilitatea unitãţii militare pentru abuzurile comise cadrelor militare şi posibilitãţile inaintarii demisiei în astfel de situaţii".
Analizând critica de neconstituţionalitate formulatã cu privire la dispoziţiile <>Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, Curtea observa ca şi aceasta se referã, în fond, la pretinsa existenta a unor lacune în reglementare, respectiv la lipsa precizarii responsabilitãţii unitãţii militare "pentru abuzurile comise cadrelor militare şi posibilitãţile inaintarii demisiei în astfel de situaţii". În consecinta, ţinând seama de incidenta dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea, şi în acest caz, constata ca prevederile legale criticate nu intra sub incidenta controlului de constitutionalitate.
4. Celelalte texte constituţionale invocate de autorul exceptiei în susţinerea acesteia nu au relevanta în cauza, fiind lipsite de legatura cu textele legale criticate pentru neconstituţionalitate.
Fata de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 2 lit. b) din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 şi a dispoziţiilor <>Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, excepţie ridicatã de Leontin Salajan în dosarele nr. 58/2002 şi nr. 47/2002 ale Tribunalului Salaj - Secţia civilã.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 24 septembrie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
