Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 254 din 20 martie 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 118 alin. (2), alin. (3^1) si alin. (4), precum si art. 120 alin. (1) teza a doua din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 323 din 14 mai 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. X pct. 1, 2, 3 şi 4 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, excepţie ridicatã de Sergiu Cioca Parasca în Dosarul nr. 3.340/175/2010 al Judecãtoriei Aiud, care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 579D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în Dosarul nr. 602D/2011 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Marian Pãun în Dosarul nr. 10.403/200/2010 al Tribunalului Buzãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 602D/2011 la Dosarul nr. 579D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 602D/2011 la Dosarul nr. 579D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textele de lege criticate se aplicã în mod egal tuturor contravenienţilor sancţionaţi în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, fãrã a exista o discriminare. Totodatã, aratã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii, accesul liber la justiţie nu are semnificaţia accesului la toate gradele de jurisdicţie şi la toate cãile de atac.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 12 şi 26 aprilie 2011, pronunţate în Dosarele nr. 3.340/175/2010 şi nr. 10.403/200/2010, Judecãtoria Aiud şi Tribunalul Buzãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. X pct. 1, 2, 3 şi 4 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor şi art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Excepţia a fost ridicatã de Sergiu Cioca Parasca şi de Marian Pãun în cauze având ca obiect soluţionarea unei plângeri formulate împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevãzute de Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, precum şi soluţionarea recursului împotriva unei sentinţe civile prin care s-a respins plângerea împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevãzute de acelaşi act normativ.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin urmãtoarele:
1. Prin dispoziţiile Legii nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor s-a introdus alin. (3^1) în art. 118 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, înlãturându-se posibilitatea atacãrii cu recurs a hotãrârilor pronunţate de judecãtorie. Pe de altã parte, prin art. IX din Legea nr. 202/2010 s-a modificat art. 34 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor în sensul cã, dacã prin lege nu se prevede altfel, hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. S-a reglementat astfel un tratament juridic diferenţiat între cei sancţionaţi contravenţional în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 şi cei sancţionaţi în temeiul altor acte normative, primii fiind lipsiţi de calea de atac a recursului împotriva hotãrârii pronunţate de judecãtorie, ceea ce duce la încãlcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã. Totodatã, prin eliminarea cãii de atac a recursului, potrivit art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, se aduce atingere şi dispoziţiilor art. 24 din Constituţie, art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
2. Prevederile art. 120 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, introduse prin art. X pct. 4 din Legea nr. 202/2010, potrivit cãrora hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea constituie titlu executoriu, fãrã vreo altã formalitate, aduc atingere dispoziţiilor art. 44 privind dreptul de proprietate privatã din Legea fundamentalã, precum şi art. 1 privind protecţia proprietãţii din primul Protocol adiţional la Convenţie.
3. Dispoziţiile art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, care stabilesc un termen de 15 zile de la data pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, în care contravenientul este obligat sã se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţã pentru a preda permisul de conducere, sunt imposibil de aplicat. Astfel, sub imperiul vechii reglementãri contravenienţii erau obligaţi sã se prezinte la serviciul poliţiei rutiere cu o copie legalizatã a hotãrârii, copie pe care, sub reglementarea actualã, nu o pot depune datoritã textului de lege criticat care se referã la momentul "pronunţãrii hotãrârii".
Judecãtoria Aiud apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Astfel, tratamentul diferit sub aspectul exercitãrii cãilor de atac aplicabil între persoanele care sãvârşesc contravenţii este justificat prin faptul cã în materie contravenţionalã legiuitorul a înţeles sã apere valori sociale diferite. Or, în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a reţinut cã principiul egalitãţii nu înseamnã uniformitate, astfel încât la situaţii diferite trebuie sã existe un tratament diferit. Nu este încãlcat nici dreptul la un proces echitabil, deoarece actul prin care este constatatã contravenţia este supus controlului unei instanţe de judecatã care îndeplineşte garanţiile de independenţã şi imparţialitate impuse de art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Mai mult, chiar dacã, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Europene a Drepturilor Omului, faptele contravenţionale se subsumeazã noţiunii autonome de "acuzaţie în materie penalã", prin textele de lege criticate nu s-ar putea reţine încãlcarea art. 2 din Protocolul nr. 7, prin care se asigurã dreptul la douã grade de jurisdicţie în materie penalã, deoarece la punctul 2 al acestui articol se prevede cã acest drept poate face obiectul unor excepţii în cazul unor "infracţiuni minore". Or, faptele contravenţionale pot fi considerate "infracţiuni minore" în sensul avut în vedere de Convenţie. Textele de lege criticate nu aduc atingere nici dreptului la apãrare garantat de Legea fundamentalã, deoarece acesta nu presupune asigurarea unei cãi de atac pentru orice procedurã judiciarã. Potrivit art. 129 din Constituţie, cãile de atac se exercitã "în condiţiile legii", iar potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, accesul liber la justiţie nu înseamnã accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac.
Tribunalul Buzãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost reţinut în încheierile de sesizare a Curţii îl constituie prevederile "art. X pct. 1, 2, 3 şi 4 din Legea nr. 202/2010" şi "art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice".
Curtea constatã cã în Dosarul nr. 579D/2011 obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 118 alin. (2), alin. (3^1) şi alin. (4), precum şi art. 120 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin art. X pct. 1, 2, 3 şi 4 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Aceasta deoarece, potrivit art. 62 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnicã legislativã pentru elaborarea actelor normative, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, dispoziţiile de modificare şi de completare se încorporeazã, de la data intrãrii lor în vigoare, în actul de bazã, identificându-se cu acesta.
Totodatã, în Dosarul nr. 602D/2011, Curtea observã cã în formularea excepţiei autorul criticã prevederile art. 118 alin. (2), alin. (3^1) şi alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.
Aşa fiind, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra prevederilor art. 118 alin. (2), alin. (3^1) şi alin. (4), precum şi art. 120 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, modificate şi completate prin art. X pct. 1, 2, 3 şi 4 din Legea nr. 202/2010 privind unele mãsuri pentru accelerarea soluţionãrii proceselor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010. Acestea au urmãtorul cuprins:
- Art. 118: "(2) Plângerea suspendã executarea amenzilor şi a sancţiunilor contravenţionale complementare de la data înregistrãrii acesteia pânã la data pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti. [...]
(3^1) Hotãrârea judecãtoreascã prin care judecãtoria soluţioneazã plângerea este definitivã şi irevocabilã.
(4) În termen de 15 zile de la data pronunţãrii hotãrârii judecãtoreşti prin care instanţa a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei, contravenientul este obligat sã se prezinte la serviciul poliţiei rutiere care îl are în evidenţã pentru a preda permisul de conducere.";
- Art. 120: "(1) Procesul-verbal neatacat în termen de 15 zile de la data comunicãrii acestuia, precum şi, dupã caz, hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea constituie titluri executorii, fãrã vreo altã formalitate."
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã textele de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 24 referitor la dreptul la apãrare, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, precum şi dispoziţiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 privind protecţia proprietãţii din primul Protocol adiţional la Convenţie, prin prisma art. 20 din Legea fundamentalã.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
1. Prin Decizia nr. 1.315 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 15 februarie 2012, Curtea s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 prin raportare la prevederile art. 16 din Constituţie şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Cu acel prilej, Curtea a reţinut, în esenţã, cã, prin textul de lege criticat, legiuitorul a instituit o regulã proceduralã nouã, ce eliminã calea de atac a recursului, înlãturând în acest fel un grad de jurisdicţie, în scopul simplificãrii şi sporirii celeritãţii soluţionãrii cauzelor, cu impact direct asupra executãrii hotãrârilor judecãtoreşti astfel pronunţate. Aceasta deoarece Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 reglementeazã contravenţii ce sunt sãvârşite prin fapte uşor de individualizat şi lipsite de complexitate, a cãror constatare şi sancţionare de cãtre organele abilitate şi al cãror control exercitat de cãtre instanţele de judecatã presupun o activitate cu un grad de dificultate redus, în special în privinţa administrãrii probelor, ce nu necesitã existenţa mai multor grade de jurisdicţie în vederea soluţionãrii corecte a cauzelor.
Curtea a reţinut, fãcând referire la jurisprudenţa sa, cã egalitatea nu este sinonimã cu uniformitatea şi cã unor situaţii diferite, justificate obiectiv şi raţional, trebuie sã le corespundã un tratament juridic diferit. De asemenea, stabilirea unor cãi de atac diferite pentru diferite categorii de litigii nu creeazã discriminare de vreme ce titularii dreptului de a exercita aceste cãi de atac sunt persoane aflate în situaţii juridice diferite. Totodatã, stabilirea cãilor de atac împotriva hotãrârilor pronunţate în primã instanţã este de competenţa exclusivã a legiuitorului, care, ţinând cont de specificul obiectului fiecãrei categorii de litigii, poate reglementa norme procedurale derogatorii de la regulile generale stabilite prin Codul de procedurã civilã.
Întrucât nu au apãrut împrejurãri noi, care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia adoptatã în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiazã îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cu acest prilej, Curtea mai observã cã prin Decizia de admisibilitate pronunţatã la data de 28 iunie 2011, ca urmare a soluţionãrii cererii nr. 40301/04, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului s-a pronunţat în Cauza Ioan Pop împotriva României, paragraful 27, apreciind cã sancţiunea contravenţionalã aplicatã reclamantului în temeiul Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice constituie o "acuzaţie în materie penalã" în sensul art. 6 din Convenţie, care trebuie aplicat sub aspectul sãu "penal".
Curtea observã cã, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, de exemplu hotãrârile din 17 ianuarie 1970 şi 23 octombrie 1996, pronunţate în cauzele Delcourt împotriva Belgiei, paragraful 25, şi Levages prestations services împotriva Franţei, paragraful 44, art. 6 din Convenţie nu obligã statele pãrţi sã înfiinţeze curţi de apel sau de "casaţie". Cu privire la interpretarea acestui articol, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a stabilit cã dreptul de acces la un tribunal nu este un drept absolut, existând posibilitatea limitãrilor implicit admise chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricãrui drept (Hotãrârea din 21 februarie 1975, pronunţatã în Cauza Golder împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 37-38). De asemenea, prin Hotãrârea din 26 ianuarie 2006, pronunţatã în Cauza Lungoci împotriva României, paragraful 36, publicatã în Monitorul Oficial României, Partea I, nr. 588 din 7 iulie 2006, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat cã accesul liber la justiţie implicã prin natura sa o reglementare din partea statului şi poate fi supus unor limitãri, atât timp cât nu este atinsã substanţa dreptului.
Curtea observã astfel cã nu poate fi reţinutã critica privind încãlcarea art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea constatã cã textul de lege criticat nu aduce atingere nici art. 24 din Constituţie de vreme ce autorii pot formula plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei în faţa unei instanţe independente şi imparţiale, respectiv judecãtoria, instanţã care, în exercitarea rolului sãu activ, are obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului.
2. Curtea nu poate reţine nici critica potrivit cãreia prevederile art. 120 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002, introduse prin art. X pct. 4 din Legea nr. 202/2010, aduc atingere dispoziţiilor art. 44 privind dreptul de proprietate privatã din Legea fundamentalã, precum şi art. 1 privind protecţia proprietãţii din primul Protocol adiţional la Convenţie.
Aşa cum a statuat Curtea prin Decizia nr. 1.305 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2012, reglementarea legalã criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul atribuţiilor sale, astfel cum sunt determinate prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora competenţa, procedura de judecatã, inclusiv procedura executãrii silite, precum şi cãile de atac sunt prevãzute numai prin lege.
Faptul cã plângerea contravenientului poate fi respinsã de instanţa de judecatã, acesta fiind obligat la plata amenzii contravenţionale, nu reprezintã o atingere adusã dreptului sãu de proprietate. Amenda reprezintã sancţiunea aplicatã contravenientului ca urmare a sãvârşirii unei fapte contravenţionale, iar diminuarea corespunzãtoare a patrimoniului contravenientului este consecinţa directã a încãlcãrii normelor legale. Este de esenţa contravenţiei sancţionarea comportamentelor care încalcã valori sociale de o anumitã importanţã inclusiv prin aplicarea amenzilor. Aceste sancţiuni produc diminuarea justificatã legal a patrimoniului contravenientului fãrã a se aduce atingere dreptului sãu de proprietate, astfel cum este reglementat de Legea fundamentalã.
3. Modul de aplicare a prevederilor art. 118 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 de cãtre instanţele de judecatã şi serviciul poliţiei rutiere constituie aspecte care excedeazã controlului de constituţionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 118 alin. (3^1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 118 alin. (2), alin. (3^1) şi alin. (4), precum şi art. 120 alin. (1) teza a doua din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicatã de Sergiu Cioca Parasca în Dosarul nr. 3.340/175/2010 al Judecãtoriei Aiud şi de Marian Pãun în Dosarul nr. 10.403/200/2010 al Tribunalului Buzãu - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 martie 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
