Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 254 din 17 iunie 2003 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 401 din Codul de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 445 din 23 iunie 2003
Nicolae Popa - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent şef
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Asociaţia generalã a crescatorilor de pãsãri şi animale în Dosarul nr. 10.290/2002 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 octombrie 2002, pronunţatã în Dosarul nr. 10.290/2002, Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 raportate la art. 401 din Codul de procedura civilã. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicatã de Asociaţia generalã a crescatorilor de pãsãri şi animale într-o cauza civilã al carei obiect este contestaţia la executare.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate, cuprinse în art. 399 raportat la art. 401 din Codul de procedura civilã, contravin art. 21 din Constituţie, deoarece "prin instituirea unui termen pentru formularea contestaţiei la executare se ingradeste liberul acces la justiţie".
Judecãtoria Sectorului 2 Bucureşti apreciazã ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, arãtând în acest sens ca "reglementarea unui termen înãuntrul cãruia sa fie exercitat acest drept nu contravine prevederilor constituţionale, ci este de natura sa disciplineze exerciţiul acţiunii civile".
Potrivit prevederilor <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, considerând ca excepţia de neconstituţionalitate priveşte în realitate numai dispoziţiile art. 401 din Codul de procedura civilã, apreciazã ca neîntemeiatã critica adusã acestui text de lege. În acest sens, arata ca "reglementarea unor termene de procedura, cu precizarea riguroasã a momentelor de la care acestea încep sa curgã, nu este de natura sa ingradeasca accesul la justiţie", ci, dimpotriva, "reprezintã o garanţie a aplicãrii riguroase a principiilor fundamentale ale procesului civil, a respectãrii drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale pãrţilor". Asa cum arata instanta de judecata, aceasta opinie se fundamenteazã pe dispoziţiile constituţionale ale art. 125 alin. (3), care prevãd ca reglementarea competentei şi procedurii de judecata se face "prin lege", dându-se astfel libertate legiuitorului sa statueze în aceste domenii.
Preşedinţii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit în cauza de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 raportat la art. 401 din Codul de procedura civilã, texte care au urmãtoarea redactare:
Art. 399: "Impotriva executãrii silite insesi, precum şi impotriva oricãrui act de executare se poate face contestaţie de cãtre cei interesaţi sau vãtãmaţi prin executare. De asemenea, dacã nu s-a utilizat procedura prevãzutã de art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lãmuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuza sa îndeplineascã un act de executare în condiţiile prevãzute de lege.
Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silitã însãşi sau la efectuarea oricãrui act de executare atrage sancţiunea anulãrii actului nelegal.
În cazul în care executarea silitã se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanta judecãtoreascã, se pot invoca în contestaţia la executare apãrãri de fond impotriva titlului executoriu, dacã legea nu prevede în acest scop o alta cale de atac.";
- Art. 401: "Contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când:
a) contestatorul a luat cunostinta de actul de executare pe care-l contesta sau de refuzul de a îndeplini un act de executare;
b) cel interesat a primit, dupã caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi. Dacã poprirea este înfiinţatã asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuãrii primei reţineri din aceste venituri de cãtre terţul poprit;
c) debitorul care contesta executarea însãşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunostinta de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fãrã somaţie.
Contestaţia prin care o terta persoana pretinde ca are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmãrit poate fi introdusã în termen de 15 zile de la efectuarea vânzãrii ori de la data predãrii silite a bunului.
Neintroducerea contestaţiei în termenul prevãzut de alin. 2 nu-l impiedica pe cel de-al treilea sa-şi realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, în condiţiile legii."
În susţinerea neconstitutionalitatii acestor texte de lege, autorul exceptiei invoca încãlcarea art. 21 din Constituţie, potrivit cãruia:
- Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept."
Din examinarea exceptiei de neconstituţionalitate, asa cum este aceasta formulatã de autorul sau, Curtea observa ca, deşi aceasta se referã la dispoziţiile art. 399 raportat la art. 401 din Codul de procedura civilã, în realitate critica de neconstituţionalitate vizeazã doar dispoziţiile art. 401 care prevãd un termen de 15 zile pentru introducerea contestaţiei la executare, termen ce este considerat a aduce atingere liberului acces la justiţie consacrat în art. 21 din Constituţie.
Acest text de lege a mai fost supus controlului Curţii Constituţionale care, prin Decizia nr. 126 din 16 aprilie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 27 iunie 2002, şi Decizia nr. 260 din 24 septembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 29 octombrie 2002, a statuat ca este constituţional. În acest sens, Curtea a arãtat ca, fata de reglementarea anterioarã, când contestaţia la executare putea fi formulatã oricând pana la data ultimului act de executare, ceea ce era de natura a da largi posibilitãţi debitorului pentru exercitarea acestui drept în mod abuziv, actuala reglementare vine sa înlãture aceasta posibilitate prin stabilirea unui termen cu durata prestabilita şi al cãrui moment de începere este precis determinat, fapt ce nu poate fi considerat ca o ingradire a principiului liberului acces la justiţie.
De altfel, Curtea a statuat, în mod constant, ca reglementarea de cãtre legiuitor, în limitele stabilite de Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu constituie o restrangere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficienta de a preveni exercitarea sa abuzivã, în detrimentul altor titulari de drepturi, în egala mãsura ocrotite.
Având în vedere ca în prezenta cauza nu au intervenit elemente noi de natura a reconsidera jurisprudenta Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cat şi considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6), al <>art. 25 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 , republicatã,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 401 din Codul de procedura civilã, excepţie ridicatã de Asociaţia generalã a crescatorilor de pãsãri şi animale în Dosarul nr. 10.290/2002 al Judecãtoriei Sectorului 2 Bucureşti.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 17 iunie 2003.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent şef,
Doina Suliman
--------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
