Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 253 din 9 martie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 324 din 11 aprilie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Constantin Bãlãceanu Stolnici în Dosarul nr. 2.682/Cv/2005 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 2 martie 2006, în prezenţa avocatului autorului excepţiei, Lavinia Mincu, şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 9 martie 2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 21 septembrie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 2.682/Cv/2005, Tribunalul Argeş - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Constantin Bãlãceanu Stolnici.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã textul de lege criticat înfrânge principiul constituţional privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii. Astfel, el creeazã grave diferenţe de tratament între cei care au redobândit imobilele preluate de statul comunist, în temeiul <>Legii nr. 10/2001 , pânã la modificarea ei prin <>Legea nr. 247/2005 , şi cei care nu au reuşit acest lucru pânã la acea datã. Spre deosebire de vechea reglementare, actuala prevedere nu oferã posibilitatea redobândirii în naturã a imobilelor aflate în patrimoniul societãţilor comerciale privatizate, chiar dacã acestea au fost preluate de stat fãrã titlu valabil, iar privatizarea societãţii comerciale a avut loc cu încãlcarea dispoziţiilor legale. Mai mult, <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 încalcã şi principiul constituţional al garantãrii dreptului de proprietate, deoarece, prin efectul sãu, se legalizeazã deposedãrile de imobile efectuate fãrã titlu valabil, prin voinţa statului totalitar, în detrimentul foştilor proprietari ale cãror cereri de retrocedare nu au fost încã soluţionate.
Tribunalul Argeş - Secţia civilã apreciazã cã <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 20 şi art. 44 alin. (1), întrucât creeazã grave diferenţe de tratament între cei care au reuşit sã îşi redobândeascã imobilele ce fac obiectul <>Legii nr. 10/2001 înainte de modificarea ei prin <>Legea nr. 247/2005 , faţã de cei care nu au reuşit acest lucru pânã la intrarea acesteia în vigoare.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã modificarea <>Legii nr. 10/2001 prin <>Legea nr. 247/2005 nu priveazã persoanele îndreptãţite la restituirea imobilelor de dreptul de a solicita retrocedarea în naturã, ci diferenţiazã posibilitatea de restituire prin acordarea unei despãgubiri în echivalent, în condiţiile speciale prevãzute de legiuitor pentru situaţia în care imobilele solicitate se aflã în patrimoniul unor societãţi comerciale privatizate.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 di n Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate l-au constituit dispoziţiile <>art. 27 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dispoziţii care, dupã republicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, au devenit art. 29 alin. (1) şi au urmãtorul conţinut: "Pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societãţi comerciale privatizate, altele decât cele prevãzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptãţite au dreptul la despãgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi platã a despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzãtoare valorii de piaţã a imobilelor solicitate."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), privitoare la egalitatea în drepturi, art. 20, referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, şi art. 44 alin. (1), care consacrã garantarea dreptului de proprietate privatã. De asemenea, sunt invocate şi prevederile internaţionale ale art. 17 alin. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, prevederi referitoare la protecţia proprietãţii.
În urma modificãrii <>Legii nr. 10/2001 prin titlul I din <>Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, şi a republicãrii legii, art. 27 alin. (1) a devenit art. 29 alin. (1), cu un conţinut diferit sub aspectul modului de restituire a bunurilor imobile preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989 şi care fac parte din patrimoniul unor societãţi comerciale privatizate. Dacã în art. 27 se fãcea distincţie între imobilele preluate cu titlu şi cele preluate fãrã titlu, în sensul cã acestea din urmã se puteau restitui în naturã, cu procedura prevãzutã de lege, dispoziţiile art. 29 prevãd cã persoanele îndreptãţite beneficiazã exclusiv de dreptul la despãgubiri, în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi platã a acestora.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textul de lege criticat, în forma aflatã în vigoare, nu încalcã prevederile art. 16 din Constituţie, privind egalitatea în drepturi a cetãţenilor, întrucât reglementarea este aplicabilã în cazul tuturor persoanelor aflate în situaţia prevãzutã de ipoteza normei, fãrã nici o distincţie sau în considerarea altor criterii, şi anume persoanelor îndreptãţite la mãsuri reparatorii pentru imobile preluate de cãtre stat în mod abuziv, evidenţiate, în prezent, în patrimoniul unor societãţi comerciale privatizate.
În ceea ce priveşte pretinsa discriminare rezultatã în urma modificãrii legii, respectiv diferenţa de tratament între cei care au redobândit imobilele preluate de statul comunist, în temeiul <>Legii nr. 10/2001 , pânã la modificarea ei prin <>Legea nr. 247/2005 , şi cei care nu au reuşit acest lucru pânã la acea datã, Curtea reţine cã aceasta nu reprezintã o problemã de constituţionalitate, ci una de succesiune în timp a legii. Astfel, ori de câte ori o lege nouã modificã starea legalã anterioarã cu privire la anumite raporturi, toate efectele susceptibile a se produce din raportul anterior, dacã s-au realizat înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu mai pot fi modificate ca urmare a adoptãrii noii reglementãri, care trebuie sã respecte suveranitatea legii anterioare. Legea nouã însã este aplicabilã de îndatã tuturor situaţiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge dupã intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate dupã abrogarea legii vechi. De altfel, a considera întemeiatã o atare criticã ar însemna sã negãm posibilitatea oricãrei modificãri a legislaţiei în vigoare, întrucât de fiecare datã aceasta antreneazã o modificare a regimului juridic şi deci un tratament juridic diferit pentru persoane aflate, aşa cum considerã autorul excepţiei, în situaţii identice, ceea ce desigur este de neconceput.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea art. 44 din Constituţie, Curtea observã cã, deşi dreptul de proprietate asupra imobilelor preluate de stat fãrã titlu valabil nu a ieşit din patrimoniul persoanelor îndreptãţite la restituire, acestea pãstrând, potrivit <>art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 , calitatea de proprietar avutã la data preluãrii, legiuitorul poate reglementa exceptarea de la restituirea în naturã a unora dintre aceste imobile, în vederea asigurãrii stabilitãţii raporturilor juridice deja create în cadrul circuitului civil. Prin urmare, opţiunea legiuitorului de a acorda despãgubiri corespunzãtoare valorii de piaţã a imobilelor solicitate nu vine în contradicţie cu spiritul <>Legii nr. 10/2001 , şi anume cu caracterul reparator consacrat de aceasta, fiind în deplinã concordanţã cu art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cãreia conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.
Cu privire la dreptul la despãgubiri, în jurisprudenţa sa (de exemplu, <>Decizia nr. 70/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 10 mai 2001), Curtea Constituţionalã a statuat cã un drept de creanţã se bucurã de aceeaşi protecţie ca şi dreptul de proprietate. În sprijinul acestei teze a fost invocatã practica Curţii Europene a Drepturilor Omului, care, în cazul "Pressos Compania Naviera - S.A. şi alţii împotriva Belgiei", 1995, a decis cã "dreptul la despãgubiri se naşte o datã cu producerea prejudiciului. Un drept de creanţã de aceastã naturã constituie un «bun» şi deci reprezintã un «drept de proprietate» în înţelesul avut în vedere de art. 1 alin. 1 teza întâi din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeanã". Aşa fiind, prin plata despãgubirilor corespunzãtoare valorii de piaţã a imobilelor se respectã dreptul de proprietate al persoanei îndreptãţite, drept garantat de art. 44 din Constituţie.
Faţã de cele arãtate Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 sunt în concordanţã cu prevederile constituţionale referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi cu reglementãrile internaţionale cuprinse în art. 17 alin. 2 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Constantin Bãlãceanu Stolnici în Dosarul nr. 2.682/Cv/2005 al Tribunalului Argeş - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 martie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
