Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 253 din 6 martie 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea si sanctionarea faptelor de coruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 243 din 28 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie invocatã de Lazãr Dorin Maior în Dosarul nr. 941/197/2007 al Judecãtoriei Braşov - Secţia penalã.
La apelul nominal rãspund autorul excepţiei, asistat de apãrãtorul ales, precum şi pãrţile Ovidiu Tition şi Florina Aprofirei. Lipsesc celelalte pãrţi, faţã de care procedura este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin apãrãtor, solicitã admiterea acesteia astfel cum a fost formulatã, reiterând pe larg argumentele expuse în faţa instanţei de judecatã.
Pãrţile Ovidiu Tition şi Florina Aprofirei solicitã, de asemenea, admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, textul de lege criticat fiind în concordanţã cu prevederile constituţionale şi convenţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 941/197/2007, Judecãtoria Braşov - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Excepţia a fost ridicatã de Lazãr Dorin Maior într-o cauzã penalã privind sãvârşirea a trei infracţiuni de şantaj prevãzute de art. 194 alin. 1 şi 2 din Codul penal, raportat la <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã textul de lege criticat încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi art. 124 alin. (2), deoarece "creeazã un regim sancţionator discriminatoriu în raport cu ceilalţi subiecţi al infracţiunii de şantaj, întrucât realizarea formei speciale agravante a şantajului este condiţionatã doar de calitatea persoanei, fãrã a se pretinde ca fapta sã fi fost sãvârşitã în legãturã cu aceastã calitate". De asemenea, autorul excepţiei aratã cã dispoziţiile <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 contravin şi prevederilor constituţionale ale art. 23 alin. (12), art. 11 şi art. 20, raportat la art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece este nesocotit principiul legalitãţii infracţiunilor şi pedepselor. În acest sens aratã cã o infracţiune trebuie sã fie definitã clar prin lege. Aceastã condiţie este îndeplinitã doar dacã individul poate sã ştie, pornind de la prevederea normei pertinente, la nevoie, cu ajutorul interpretãrii ce este datã în jurisprudenţã, ce acte şi omisiuni sunt de naturã sã-i angajeze responsabilitatea penalã în temeiul legii speciale.
Judecãtoria Braşov - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, considerã cã excepţia este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului aratã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu dispoziţiile constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, potrivit cãrora "Infracţiunea de şantaj, prevãzutã la art. 194 din Codul penal, în care este implicatã o persoanã dintre cele prevãzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost ridicatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã sã fie respinsã.
Astfel, Curtea Constituţionalã a stabilit, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cã principiul constituţional al egalitãţii nu are semnificaţia uniformitãţii, existând posibilitatea instituirii unor reglementãri juridice diferite pentru situaţii care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justificã în mod raţional şi obiectiv. Or, <>Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specialã, derogatorie de la dreptul comun, care instituie mãsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplicã unei categorii de persoane clar circumstanţiate de legiuitor încã din primul articol al legii, respectiv:
a) care exercitã o funcţie publicã, indiferent de modul în care au fost învestite, în cadrul autoritãţilor publice sau instituţiilor publice;
b) care îndeplinesc, permanent sau temporar, potrivit legii, o funcţie sau o însãrcinare, în mãsura în care participã la luarea deciziilor sau le pot influenţa, în cadrul serviciilor publice, regiilor autonome, societãţilor comerciale, companiilor naţionale, societãţilor naţionale, unitãţilor cooperatiste sau al altor agenţi economici;
c) care exercitã atribuţii de control, potrivit legii;
d) care acordã asistenţã specializatã unitãţilor prevãzute la lit. a) şi b), în mãsura în care participã la luarea deciziilor sau le pot influenţa;
e) care, indiferent de calitatea lor, realizeazã, controleazã sau acordã asistenţã specializatã, în mãsura în care participã la luarea deciziilor sau le pot influenţa, cu privire la: operaţiuni care antreneazã circulaţia de capital, operaţiuni de bancã, de schimb valutar sau de credit, operaţiuni de plasament, în burse, în asigurãri, în plasament mutual ori privitor la conturile bancare şi cele asimilate acestora, tranzacţii comerciale interne şi internaţionale;
f) care deţin o funcţie de conducere într-un partid sau într-o formaţiune politicã, într-un sindicat, într-o organizaţie patronalã ori într-o asociaţie fãrã scop lucrativ sau fundaţie;
g) alte persoane fizice decât cele prevãzute la lit. a)-f), în condiţiile prevãzute de lege.
Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmãrit de legiuitor prin dispoziţiile <>Legii nr. 78/2000 , justificã stabilirea unui tratament juridic diferit, cum este şi incriminarea mai severã a infracţiunii de şantaj în care sunt implicate acestea. Aşa fiind şi întrucât textul de lege criticat se aplicã, fãrã privilegii sau discriminãri, în toate situaţiile ce implicã persoane dintre cele arãtate la art. 1 al legii, nu se poate susţine încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi.
În sensul celor de mai sus, Curtea s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 695 din 17 octombrie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 905 din 7 noiembrie 2006.
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 faţã de art. 21 alin. (3) din Constituţie, se constatã cã textul criticat, prin care se instituie pentru infracţiunea de şantaj o pedeapsã mai severã decât cea prevãzutã de art. 194 din Codul penal, nu este de naturã sã aducã atingere dreptului pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Totodatã, Curtea reţine cã dispoziţiile de lege criticate sunt în deplin acord şi cu prevederile art. 23 alin. (12), art. 11 şi art. 20 din Constituţie raportat la art. 7 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora nicio pedeapsã nu poate fi stabilitã sau aplicatã decât în condiţiile şi în temeiul legii.
Curtea constatã cã principiul legalitãţii incriminãrii şi cel al legalitãţii pedepsei impun prevederea atât a faptei, cât şi a pedepsei. Din aceastã perspectivã, analizând textul <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 , nu se poate ajunge la constatarea cã legea nu ar prevedea fapta sau pedeapsa. Dimpotrivã, potrivit textului legii, infracţiunea de şantaj, prevãzutã la art. 194 din Codul penal, în care este implicatã o persoanã dintre cele prevãzute la art. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani. Astfel fiind, Curtea constatã cã dispoziţiile criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera cã acestea sunt "previzibile" şi suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia. În consecinţã, şi sub acest aspect excepţia urmeazã a fi respinsã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 13^1 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie invocatã de Lazãr Dorin Maior în Dosarul nr. 941/197/2007 al Judecãtoriei Braşov - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 6 martie 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
